Fiecare ne caram crucea, intr-un fel au altul…

August 13, 20140 comentarii



Istoria caratului e lunga. Practic caratul e insasi istoria umanitatii. In viata asta fiecare caram ceva. Chiar biblia ne spune ca Eva a fost inventata din coasta lui Adam. Deci, cumva, fiecare dintre noi purtam o potentiala Eva in coastele noastre. Parerea mea e ca unii dintre noi (unii – nu unele) avem potential mai mult decat o Eva... Si nu chiar in coaste... Dar, ma rog, asta e o alta discutie.

Urcand pe scara istoriei, stim ca inventarea rotii a fost decisiva pentru un carat eficient. Transformarea animalelor din salbatice in domestice si, apoi, in animale de tractiune, a fost o etapa decisiva in istoria omenirii. De aici si carul (care cara - de aici si numele) lui Asurbanipal. Crudul rege asirian a avut inspratia de a se pune in postura de a fi carat de cineva, mai curand decat de a cara el insusii ceva. Cert e ca (spatiu de respiratie, caci virgula nu e corect gramatical) caratorul nu prea seamana a rege, ci mai curand a animal de tractiune. Si asta nu prea e cal... Cred ca imaginea asta spune multe despre cum e cu carausatul.



Mai departe, e de remarcat Sisif, care a ramas in istorie cu o forma inversata de carare, respectiv impingerea. Cert e ca, impingand bolovanul, Sisif chiar a batatorit cararea, inaugurand astfel un nou concept, respectiv cararea prin impingere. Stiu ca nu trebuie glumit pe tema asta, Sisif este emblema existentialismului, destinul omului modern inabusit in incertitudini si decadenta. La fel, o sa trec repede si despre un alt destin emblematic, cel al lui Isus, care a si dat titlul acestui articol.

Asadar voi face un salt la epoca industriala unde calul (natural) a fost inlocuit cu calul putere (CP). In urma acestui proces evolutiv, foarte multi am ajuns sa ne simtim niste Asurbanipali, mai ales in trafic. In loc de 2-4 cai frumosi (maxim sasa), avem mii de cai putere, da’ parca am pierdut ceva pe drum. Parca niciunul dintre aceste megaherghelii nu-si mai face treaba pe care, la o adica, chiar si o mirtoaga medievala o facea. Cantitatea a daunat calitatii si iata ca avem in lumea civilizata o scadere drastica a natalitatii.




Noroc cu cei care au ramas la stadiul arhaic.


Sau cu cei mici sub tine.


In fine, ideea, asa cum spune si titlul, ca toti caram ceva dupa noi. Chiar si atunci cand te crezi liber de parazitii supradimensionati, totusi undeva unul sta agatat de tine fara chiar a baga de seama. Cine crede ca nu poarta o cruce, se inseala amarnic. Mi-aduc amine cum, la protestele pentru Rosia Montana din toamna lui 2013, un jandarm se pricopsise cu un sticker cu Rosia Montana pe uniforma. ”Nimeni nu este mai rob decit acela care se crede liber, fara a fi cu adevarat liber” spunea Goethe, cu mult inainte de instituirea manipularii corporatiste si, fireste, a protestelor pro Rosia Montana.


Am trecut in revista, pe scurt, istoria caratului pentru a corobora cu o acest citat din Goethe si a conchide o noua etapa a civilizatiei. Aceasta e este caratul cu bicicleta. Multe a mai trebuit sa suporte si biata bicicleta, de-a lungul istoriei sau de-a latul geografiei!


Dar asta nu-i nimic! A pune ceva pe bicicleta si a cara cu ea nu e nici o brinza. In fond, insasi destinul bicicletei este acela de a-l cara pe biciclist. Noutatea consta in a o inhama la un carut. Unde sa se inventeze asa ceva decat in tara noastra, locul unde s-a si inventat roata si unde, se pare, Sisif e la el acasa.



Iata ca, dupa ce am vazut carute legate la masina, la tractor, sau masina cu motor (natural) de un cal, nu-i asa?, o noua etapa in istoria omenirii se prefigureaza: bicicleta cu carut, inventata in Romania si filmata de mine intr-o desfasurare de forta. Va invit sa va bucurati de aceasta minune:







Share this article :
 

Copyright © 2014. baldovin opinius - All Rights Reserved