Cand va bateti copilul, va bateti pe voi insiva. Sfaturi practice pentru ameliorarea relatiei cu apropiatii

January 23, 20160 comentarii

Conform organizatiei „Salvati copiii”, procentul celor care isi bat copiii in Romania este de peste 60 % . E trist sa vezi ca majoritatea cetatenilor acestei tari au comportamente abuzive. Practic asta explica abuzurile autoritatilor: cum sa le ceri sa fie transparente si nedictatoriale din moment ce tu insuti esti opac si dictator cu inferiorii tai pe scara sociala?

Unii isi bat copiii (sau inferiorii) pentru ca traiesc in Evul Mediu. Ii puteti vedea ingramadindu-se ca oile la pupatul moastelor. Acest tip de comportament e specific societatii clasice. Noi modernii am pastrat amintirile frumoase ale acestei societati cu printi si printese, insa agresiunea asupra celor slabi e o constanta in acest tip de societate. Relatia cu copilul e cam aceeasi cu cea cu animalul pe care il cresc, respectiv reglata prin bataie. Partea buna in cazul lor e ca, atata timp cat chiar traiesc in Evul Mediu, pe undeva pe la tara fara cablu TV si fara internet, abuzurile sunt rare. Iar memoria lor e scurta. Din pacate, aceste „beneficii” ale civilizatiei invadeaza incet si sigur zonele virgine de acest gen iar acesti oameni nu poseda filtre ale afluxului de informatii ce vin pe aceste cai.

Oricum, problema mai mare e a celor care se cred emancipati. Ei isi bat copiii din spirit de parvenitism, numit mai nou „American Dream”. Ei isi scot copiii la competitii diverse declarate sau nedeclarate. Copilul e un fel de proprietate cu care isi surclaseaza vecinul, colegul sau rudele. La fel ca o masina. Bataia e un fel de reparatie periodica sau tuning atunci cand copilul nu scoate randamentul scontat. Parintele isi incaleca copilul ca un jocheu. Propriile esecuri sunt aruncate in spatele copilului spre rezolvare viitoare. La primul semn de esec, parintele sare cu bataia, cam la fel cum face propria lor constiinta (Supraeu, mai precis) atunci cand ei insisi esueaza intr-un proiect sau un plan. Din pacate ei nu s-au prins inca de faptul ca visul mai poate fi si cosmar, uneori.



In ciuda unor jucarii sociale date unor oameni idealisti, ca aceia implicati in organizatiile de protectie a copiilor, capitalismul de cumetrie instaurat in Romania are mult de castigat de pe urma unor copii abuzati fizic. Ei vor cere mai putine drepturi cand vor creste si intra in campul muncii, fiind obisnuiti cu abuzurile. Avantaj corporatii. Statul putea foarte simplu sa micsoreze numarul abuzurilor, investind in niste institutii ceva mai solide de protectie a copilului. Desigur, pentru asta trebuia investit si in sanatate, si in educatie. Numai ca, fiind condus de insisi initiatorii capitalismului de cumetrie, statul a preferat varianta profitului, cu sclavi proveniti din copii abuzati in copilarie. Si, in loc sa investeasca in aceste institutii, a investit in fortele de opresiune pentru a ineca in sange o eventuala revolta a acestor sclavi. Iata cum bataia din familie se proiecteaza autoreglativ in bataia din societate! Fiecare abuz pe care tu ca individ il faci fata de un altul implica o intarire a stratului politienesc. Ca intr-un film SF, orice agresiune pe care o faci cuiva se intoarce impotriva ta ca un bumerang in acest mecanism de autoreglare al sistemului social. Iata ca atunci cand va bateti copilul nu-l bateti doar pe el ci va bateti pe voi insiva prin el.

In continuare as vrea sa dau niste sfaturi pentru cei ce calca pe bec in felul descris mai sus. Situatia e cam delicata pentru ca ii bag in aceeasi oala si pe cei cu comportament neagresiv si ma adresez la persoana doua pentru toti. Imi cer scuze fata de cei care m-ar putea invata ei insisi pe mine in acest domeniu pe care nu l-am experimentat concret. Stiu ca batausii de copii nu intra in acest spatiu si nu-mi citesc textele. Imi cer scuze pentru ca nu am mijloacele pentru a putea sa fac diferenta intre cele doua categorii. Totusi trebuie sa ma adresez celor care sunt agresivi cu cei apropiati in ideea ca poate reusesc sa-i ajut sa-si mai rezolve din probleme.

Dintre cei 40 % care nu-si bat copiii sunt multi care ii agreseaza simbolic, prin absenta. Absenta fata de nevoia lor de empatie si socializare, asa cum se intampla cu cei stresati, este tot un abuz. Unul de relationare sociala. Deci se poate ca acest procent al abuzurilor sa fie mai mare decat se vede la suprafata. Parintii sleiti de puteri in laboratoarele triste ale corporatiilor nu isi dau seama ca un job stresant e o inchisoare din care nu mai poti comunica normal cu apropiatii. Iar cand ajung sa-si dea seama de asta, e cam tarziu; copiii au crescut si s-au dus. Si insasi viata s-a dus. E important sa va treziti voi cei care va ingropati viata in imbogatirea altora. De fapt ei nu dau doi bani pe voi si profita mintindu-va ca sunteti de neinlocuit. Sunteti niste cobai pe care se fac experimente sociale.

Adevarul este ca cresterea ecologica a unui copil e mai mult decat un exercitiu pedagogic. L-as putea numi un exercitiu de cautare si implinire a sinelui. Adica ceva foarte similar cu implinirea religioasa. Iar treaba asta nu e deloc simpla. Iar pentru cei ce aveti un job stresant, treaba asta e aproape imposibila. In acest caz, modul in care socializati e la fel de toxic ca si jobul cronofag pe care il aveti. Fiinta de acasa, fie ca e copil, adult sau animal, nu poate empatiza cu modul in care voi insiva vreti sa va distrati. In acelasi fel nici voi nu empatizati cu modul in care un copil sau un animal vrea sa-si petreaca timpul cu voi. Problema e la voi si la modul in care reusiti sa luati ce-i bun din gramada de mizerii ce vi se ofera zilnic. Copilul, adultul si animalul, cei care duc o viata normala acasa, sunt natura neafectata de distorsionarile socio-emotionale asa cum sunteti voi, cei care va purtati deseori sau uneori tiranic cu ei. Voi trebuie sa aveti demnitatea de a spune NU, atat sefului cat si patronului dar si politicianului care va imbie sa va restranga din drepturi. Tu trebuie sa duceti o viata buna inainte de a incerca sa respectai niste legi ale statului.

Nu va ingropati de vie viata! Nu va sinucideti in urmarirea de false idealuri! Nu va stresati copilul sa fie primul in clasa la invatatura. Pentru ca, fiti sinceri!, nici voi nu ati fost. Renuntati la fite daca vedeti ca nu sunteti suficient de empatici cu cei apropiati si vreti doar sa-i dominati prin abilitatile si achizitiile voastre! Frustrarile voastre se rasfrang in comportamentul uneori deviant al copilului vostru pe care il corectati cu bataia. Batandu-l sau pedepsindu-l pentru „corectarea” exceselor pe care le face, il ucideti incet atat pe el, cat si pe voi insiva. Va pleca la un moment dat de langa voi si ii veti duce lipsa. Si veti regreta mult asta. Puteti inca schimba un astfel de viitor sumbru. Din 24 de ore ale zilei trebuie sa va petreceti macar 4 impreuna cu cei apropiati, fie la treburile de prin casa, fie la activitati recreative. Faceti-le pe toate impreuna si uitati de retelele de (falsa) socializare in acele momente! Daca nu aveti minim 4 ore de socializare reala cu apropiatii sau nu va integrati in modul lor de socializare, atunci va irositi. Dati-va demisia si faceti un job mai usor, sau chiar faceti agricultura de subzistenta la tara! E mult mai sanatoasa decat sa fiti sclavul corporatiilor.





Share this article :
 

Copyright © 2014. baldovin opinius - All Rights Reserved