youtube
tiktok
rumble
sau text simplu:
Vă salut! Am făcut anterior un video scurt despre fascism, naţionalism, xenofobie, şi alte lucruri în care găseam trei grade. Ei bine, acum aş vrea să fac un video un pic mai lung în care să detaliez, dar să mai introduc unul: anume xenofobia aia mascată, ascunsă, existentă cumva în sufletele fiecăruia dintre noi, şi o doză de rasism pe care fiecare o avem, şi care vine de la trecutul nostru de cuceritori. A fost un Ev Mediu mai lung decât cel recunoscut în istorie, în istorie, unul care a început, aşa… pe undeva pe la acum vreo 100 000 de ani, când anumite populaţii s-au dus şi le-au jefuit pe altele. Şi nu numai că le-au jefuit, dar le-au şi înrobit. Ei bine, cumva majoritatea dintre noi sîntem urmaşii ai unor astfel de jefuitori. Avem în minte şi în suflet şi în comportament întipărită această predispoziţie spre jaf, dar în acelaşi timp şi spre a ne izola cumva de populaţiile înrobite. Adică nu vrem să ne amestecăm cu ele. Vrem cumva să le dominăm, vrem să le înrobim, dar nu vrem să ne amestecăm cu ele. Şi asta e de regăsit peste tot în lumea civilizată. Dacă ele, respectivele populaţii, sînt la nivelul nostru, atunci da, într-adevăr, facem schimb din ăsta de persoane, de indivizi; schimbăm femelele de la un grup social la altul. Şi există o carte foarte interesantă, de fapt toate cărţile lui Claude Lévi-Strauss sînt, dar una e foarte interesantă, care spunea care sînt regulile de căsătorie, adică regulile prin care o comunitate stabileşte relaţiile intime dintre oameni, care sînt până la urmă cele ale căsătoriei, pentru că ele urmează după aceea în continuitate. Ei bine, dacă populaţiile diferite sînt cam la acelaşi nivel ca noi, tehnologic vorbind, atunci da, într-adevăr, sîntem deschişi la comunicări de genul ăsta. Dacă nu, atunci dimpotrivă ne uităm aşa puţin chiorâş; nu ne place să ne amestecăm cu anumite rase, de exemplu, „mai rău famate”, în ghilimele. Şi asta există în fiecare dintre noi. Asta e o realitate.
Deci asta este o xenofobie şi un rasism, pe care fiecare îl avem cumva în noi, nespus. Ne batem noi în piept că ce deschişi, că ce eleganţi, că ce open minded sîntem noi… Dar în interiorul nostru, în forumul nostru interior, avem aşa o mică strângere de inimă, de exemplu, să acceptăm să ieşim cu cineva într-o seară la un date, care face parte dintr-o altă rasă. Ăsta e un micro-rasism, pe care îl are fiecare dintre noi involuntar, şi pe care îl putem la un moment dat manifesta printr-o prea mare deschidere faţă de străini. Dar care e de fapt e o contracarare a unui rasism incipient, pe care îl avem fiecare dintre noi. Dincolo de asta, există un naţionalism local, sau chiar naţional, care pur şi simplu se pune pe un piedestal, pe o treaptă superioară, peste alte naţiuni: naţionalismul simplu.
După care avem ultra-naţionalismul, care vrea să scoată din graniţele ţării naţiile diferite, popoarele diferite, rasele diferite, dar nu întreprinde mare lucru pentru aşa ceva. Nu caută soluţii, dar într-adevăr se comportă ca şi cum ar face chestia asta. Adică, dacă i s-ar da oportunitatea ar da „da” pentru aşa ceva. Şi, după care, avem fascismul. Deci, iată al patrulea nivel de xenofobie şi de rasism, care pur şi simplu ia măsuri! Iniţial, după cum a fost şi fascismul în Italia şi în Germania, îşi doreşte doar eliminarea, doar scoaterea din naţiune, expulzarea altor naţiuni, evreii în mod special. După care, prin nişte infiltraţi, precum e unul Reinhard Gehlen, care a fost descoperit, nu ştiu prin ce mijloace, ca fiind omul infiltrat al serviciilor de spionaj americane în armata Germaniei, ei bine, pe lângă ăsta, au fost foarte mulţi, inclusiv la nivelul puterii, oameni apropiaţi de Hitler, care au fost aduşi special pentru a face lucruri din astea urâte, printre care şi celebrele de tristă amintire lagăre din Germania, în care şi au pierdut vieţile milioane de evrei. Sînt unii care pun sub semnul îndoielii numărul. Dar nu prea mai contează în cazul ăsta atât de mult numărul, cât ideologia. Pentru că, într-adevăr, prima dată fascismul nu şi-a propus exterminarea evreilor. Dar, prin din aproape în aproape, a tins către aşa ceva; că, „domnule, dacă le dăm drumul de fapt se vor înrola în armatele cu care nemţii luptă, şi mai bine îi omorâm”, sau că, „domnule, costă foarte mult, nu sînt productivi”, şi alte lucruri de genul ăsta. Şi, într-adevăr au fost exterminaţi acolo. Deci ăsta este fascismul la care s-a ajuns.
Şi de asta zic că nu trebuie să confundăm primele niveluri incipiente de xenofobie şi rasism cu ăsta ultimul, care chiar îşi propune o politică de expulzare sau chiar de exterminare a altor rase şi a altor popoare. Ei bine, pe lângă astea, am spus-o şi o voi repeta, trebuie să existe un naţionalism de reparaţie, care, dimpotrivă, trebuie să aducă naţiunea română şi naţiunile astea est-europene cam la acelaşi nivel cu cele ale Occidentului. Că noi, în ideea asta că, domn’e, sîntem deschişi, sîntem luminaţi, sîntem open minded, sîntem anti-nazişti, anti-naţionalişti, anti-extremişti şi anti-xenofobi, i-am invitat pe alţii: „mă, ia veniţi şi luaţi voi femeile noastre!”. Ca unele comportamente din astea, unele obiceiuri în anumite triburi, unde cei care vizitau respectivul trib se bucurau şi de ospitalitatea soţiilor, dar acceptată ca regulă în respectiva comunitate. Nu că făcea soţia de capul ei. Nu. Ea era aproape obligată spre a fi „atentă” cu oaspetele. Nu sînt cazuri foarte dese de aşa ceva. Sânt foarte rare, de fapt.
Dar uite că spre asta tindem noi! La noi în România vin mai mult bărbaţi decât femei. Aaa, păi ăsta nu mai e schimb inter-cultural, inter-rasial şi inter-genetic, să-i zicem aşa, cum e normal să fie. Ăsta e doar dintr-o singură parte, adică ce înseamnă asta o invazie şi o cucerire a cetăţii uciderea bărbaţilor şi preluarea femeilor de către cuceritori. E cu totul altceva. Şi noi către aşa ceva trebuie să tindem în momentul ăsta! Să ne apărăm efectiv naţiunea, care riscă să dispară de la decadă la decadă. Sîntem mai puţini în ţara asta şi sîntem înlocuiţi. Păi asta ce e? E deportare stalinistă, doar că se face cu alte mijloace, strămutări de naţiuni. Deci noi trebuie să avem un naţionalism de reparaţie, unul care nu se pune neapărat pe el, pe sine, pe naţiunea lui pe prima poziţie, dar îşi manifestă dreptul de a rezista şi de a supravieţui în acest nou conglomerat din ăsta de războaie genetice de cine reuşeşte să extermine pe cine. Şi înainte să ne dea nouă occidentali lecţii despre cât de open-minded sînt ei, să-şi educe proprii cetăţeni! Când atunci când ne ducem şi vorbim cu omul simplu pe stradă la ei acolo vedem că ei sînt rasişti sînt nazişti. Păi să-i educe pe ei atunci, nu pe noi! Şi de asta zic: haideţi să nu tragem de păr nişte concepte din asta, să-i scoatem pe adepţii lui Călin Georgescu, chiar dacă, din punctul meu de vedere, ei se înşeală cu privire la acest individ… dar să nu-i considerăm fascişti! E foarte important. Ei sînt nişte naţionalişti. Între ei, unii dintre ei, cum ar putea să fie unul ca mine, adică de interesul de a avea starea de dinainte de 89 a naţiunii române. O zi bună să aveţi!
