Presiuni ale spionajului civil asupra sociologiei de după 1990 pentru a îndesa tragedia din decembrie 1989 şi alte operaţiuni similare de pe glob în noţiunea de „revoluţie”

Decembrie 1989 sub lupa psihologiei istoriei

Acest articol este o secţiune dintr-un text mai amplu ce detaliază informaţiile din recentul meu documentar „Eroii au murit.1899. CIA”

Această secţiune are legătură cu precedenta

4.2. Dezinformare faţă de tragedia din decembrie 1989 manifestată ca ideologie simplă

Aşadar influenţa spionajului civil asupra opiniei publice faţă de percepţia tragediei din decembrie 1989 are două laturi: prima este cea principal ideologică iar cea de-a doua este principal de manipulare a realităţii concrete, care la rândul ei modifică ideile ţintelor dezinformării. Acest prim subcapitol vizează latura principal ideologică.

4.2.1. Presiuni ale spionajului civil asupra sociologiei de după 1990 pentru a îndesa tragedia din decembrie 1989 şi alte operaţiuni similare de pe glob în noţiunea de „revoluţie”

La începutul documentarului meu am prezentat câteva documentare occidentale despre tragedia din decembrie 1989 în care era strecurată minciuna cum că manifestanţii mitingului din 21 decembrie 1989 din Bucureşti s-ar fi întors împotriva lui Ceauşescu şi l-ar fi huiduit. Numărul lor este mult mai mare şi au umplut spaţiile trusturilor media încă din 1990. Pe lângă ele, marea majoritate a cărţilor de istorie şi sociologie editate în afara ţării conţin această minciună brută. După cum am spus în secţiunea numită „Diferenţa dintre dezinformare, minciună, mentalitate şi eroare ideologică” din cartea mea „Manifestul societăţii automatiste”, nu orice minciună este şi dezinformare, deşi sub aspectul etimologic asta s-ar deduce din acest cuvânt. Dezinformarea însă e o minciună mult mai complexă, care duce la ascunderea unor informaţii mai ample pentru opinia publică decât o face minciuna banală, aşa cum o întâlnim în relaţiile interumane. Aceste două noţiuni au fost echivalate de mass-media controlată de spionajul civil tocmai din intenţia de a-şi ascunde urmele şi a aduce haos informaţional în opinia publică .

Masacrele de la Otopeni sau Sibiu sau MApN , aşa cum le-am descris în capitolul 2 , s-au instigat prin dezinformare cauzatoare de foc fratricid. Am mai spus anterior în această carte că cei mai mulţi dintre cei care află despre modul în care ele s-au întâmplat îşi schimbă radical ideea cum că tragedia din 1989 ar fi fost făcută de popor. Iar aşa ceva exclude ideea de revoluţie. Mărturiile celor implicaţi în haosul de la Sibiu atestă forţe din umbră ce au acţionat în sensul instigării realmente a unui război civil între Armată, Miliţie şi o parte din Securitate. De asemenea, mărturiile supravieţuitorilor masacrului de la Otopeni au confirmarea instigării de foc fratricid cu dezinformarea că cealaltă parte ar fi o unitate de terorişti. Omul simplu nu cunoaşte aceste tehnici diabolice de manipulare în masă şi nu le înţelege scopul. Însă atunci când află de ele îşi schimbă ideile despre ideea că morţii din 1989 ar fi fost cauzaţi de represiunea forţelor de ordine clasice, Miliţie şi Armată, care l-ar fi apărat pe dictator. Desigur, asta duce instantaneu şi la pulverizarea ideii de revoluţie înfăptuită de popor.

În urma acestei schimbări de opinie, spionajul civil occidental a început să facă presiuni asupra mediului academic şi a trusturilor mass-media pentru echivalarea termenilor „revoluţie”, „revoltă”, „violenţă” şi „lovitură de palat/ lovitură de stat”, deşi până în 1990 ele au fost tratate separat. În felul acesta, deşi exclude posibilitatea ca tragedia din decembrie 1989 să fi fost făcută de popor, totuşi opinia publică, începând de la academicieni şi până la omul simplu, acceptă ideea că atunci s-ar fi întâmplat totuşi o revoluţie. Am arătat în secţiunea anterioară cum, sub aceste presiuni dezinformaţionale, spionajul civil a reuşit să schimbe înţelesul cuvântului „revoluţie”, realizând astfel o adevărată mutaţie lingvistică.

Sociologia de până în 1990 a făcut o oarecare diferenţă între cele 4 noţiuni, însă într-un mod încă firav. De aceea la începutul capitolului precedent am adus criterii mai clare de diferenţiere între ele . Însă sub această presiune, după 1990 neajunsurile acestor neclarităţi ale sociologiei însăşi au fost dublate de această intenţie de dezinformare în masă, pusă în practică de spionajul civil (orchestrat de CIA), ce a dus la această nebuloasă teoretică.

Sociologia de după anii 1990 a ajuns să fie făcută nu de cercetători independenţi, ci de profesori aleşi „pe sprânceană” la marile universităţi occidentale, controlate din culise de spionajul civil, în frunte cu CIA. Am arătat pe scurt încă din capitolul precedent cum această infamă agenţie de informaţii a forţat limitele noţiunii de „revoluţie” atât în scopul manipulării electoratului să vină şi să voteze, dar şi pentru pregătirea terenului ideologic ale unor invazii colonialiste în ţările lumii a doua, cărora le-a dat aspect de revoluţii populare locale. Am dat exemple de astfel de operaţiuni în prima secţiune din acest capitol, precedenta celei de faţă, linkată mai sus. Tragedia din România se înscrie în exact acest tipar. Tentaculele acestui interes de a ascunde urmele catastrofei umanitare iniţiate odată cu invazia CIA în ţările lumii a 2-a şi a 3-a, aşa cum le-am descris în secţiunea anterioară, ca introducere în acest capitol, au ajuns până în zona academică.

Prin pârghii complexe de manipulare individuală şi în masă, pe care le voi descrie succint în al doilea subcapitol al acestui capitol, aceste marionete universitare au început după anii 1990 să deformeze noţiunea de „revoluţie” înspre a se suprapune cu celelalte trei amintite mai sus, şi a camufla ideologic acele operaţiuni ale CIA. Cărţile scrise de marionetele plătite ca profesori de sociologie de la universităţile occidentale de după 1990 atestă o corupere a discursului sociologiei pe tema revoluţiilor politice, faţă de cum exista înainte de această dată, după cum se vede în cartea „Theories of Revolution: An Introduction” scrisă de Al S. Cohan şi publicată în 1975. Astfel se explică insuficienta delimitare a acestor noţiuni nu doar la sociologii occidentali, dar şi la istorici respectaţi în comunitatea academică precum Alex Mihai Stoenescu sau Cristian Troncotă.

Semnele sau criteriile implicării dezinformării CIA prin documentare sau cărţi scrise de autori de duzină în analiza tragediei din 1989 sînt următoarele:

- Evitarea informaţiilor generale din sociologie despre ce înseamnă lovitura de stat, lovitura de palat şi revoluţia politică, aşa cum au fost teoretizate de sociologia de dinainte de 1990;
- Ocolirea analizei rolului programului scutului anti-rachetă lansat de preşedintele SUA Ronald Reagan în 1983 faţă de destabilizarea ţărilor est-europene;
- Ocolirea unor informaţii vitale din contextul internaţional, similare cu tragedia din 1989 din România, precum lovitura de stat din Iran din 1953, sau cea din Chile din 1973, unde semnele implicării CIA sunt foarte vizibile;
- Exagerarea micilor asemănări şi ignorarea marilor deosebiri între tragedia din 1989 şi invaziile URSS din Ungaria (1956) , Cehoslovacia (1968) sau Afganistan (1979);
- Ignorarea opiniei contrare a unor teoreticieni de primă mărime precum Jean Baudrillard despre tragedia din 1989 ;
- Explicarea marilor inginerii sociale din 1989, precum dezinformările cauzatoare de moarte şi spargerea vitrinelor de agenţi profesionişti, prin erori naturale şi acţiuni fără sens ale omului simplu;
- Tolerarea şi chiar promovarea unor contradicţii flagrante în discursul teoretic precum cel al revoluţiei ca revoltă spontană (revoluţiile durează cel puţin un an), Ceauşescu condamnat corect la moarte într-un proces recunoscut stalinist sau poporul neînarmat care a învins armata (posesoare de arme);
- Lipsa de corectare sau dezminţire a erorilor sau minciunilor dovedite în timp, precum sfârşitul discursului lui Ceauşescu odată cu ingineria socială a vuietului din 21 decembrie sau minciuna morţilor pe treptele catedralei din Timişoara, ambele infirmate de filmări apărute între timp;
- Cecitatea faţă de ruinarea României rurale şi distrugerea familiei;
- În cazul în care se observă disoluţia sistemului social românesc, acesta e justificat şi explicat prin corupţia nativă a poporului, după modelul Doina Cornea ;
- Exagerarea ponderii oamenilor foarte bogaţi care trăiesc în România în raport cu restul cetăţenilor.

În următoarea secţiune voi descrie cele mai importante inginerii de dezinformare concepute în special pentru publicul occidental faţă de tragedia din 1989 din România .

Gabriel Baldovin