Acest articol este o secţiune dintr-un text mai amplu ce detaliază informaţiile din recentul meu documentar „Eroii au murit.1899. CIA”
Această secţiune are legătură cu precedenta
4.2.2. Dezinformări concepute în special pentru publicul occidental faţă de tragedia din 1989 din România
Despre tragedia din decembrie 1989 s-au spus în Occident un potop de minciuni, aşa cum am văzut în documentarele relatate în primele 10 minute din propriul documentar „Eroii au murit.1899. CIA”. Pe lângă aceste minciuni, până astăzi am găsit alte câteva materiale dezinformatoare cu această temă, cu ţintă preponderentă în publicul occidental. Cea mai importantă dintre ele este însăşi ideea de „revoluţie” care s-ar fi întâmplat în 1989, lansată chiar în acele zile prin trusturile de presă occidentale. Unele dintre acestea puteau fi interceptate şi în România, precum postul de radio „Europa Liberă”, finanţat de CIA. Am arătat în capitolul anterior faptul că nu este posibilă o revoluţie între dictatura clasică şi „democraţie” (dictatură capitalistă) .
Dictatura comunistă a exclus prin educaţie ideea că aşa ceva ar fi posibil, promovând minciuna simetrică acesteia, cum că între „burghezie” şi ”socialism” s-ar fi făcut o revoluţie, singura veritabilă. Desigur, şi aceasta e o dezinformare, însă ceva mai prost făcută decât poate dictatura capitalistă. Măcar ultima a manufacturat o criză uşoară la Braşov în 1987 şi apoi cu studenţii cărora li s-a oprit căldura în cămine la Iaşi, în urma cărora au rezultat proteste de stradă. Apoi în decembrie 1989 s-a regizat timp de aproape o săptămână o luptă între instituţiile represive şi popor, apoi între instituţiile represive însele , şi apoi între toţi ce au făcut front comun şi o entitate fantomatică numită terorişti. Minciunii i s-a dat un oarecare aspect realist. Din acest punct de vedere comunismul din România a redus noţiunea de „revoluţie” la o singură zi (23 august 1944), şi aceea era parte dintr-un război interstatal. Am văzut în capitolul precedent asemănările dar şi importantele deosebiri între războiul de independenţă şi revoluţie politică . În cazul comunismului se face confuzia cu orice fel de război, după cum a fost Cel De-al Doilea Război mondial. Până la urmă comunismul din România a pierit datorită acestei minciuni; a dezinformat poporul despre ce este cu adevărat o revoluţie, sau nu a studiat suficient sociologia revoluţiei, şi a ajuns victima propriei minciuni aplicată în 1989. Şi, da, aşa se va întâmpla şi cu poporul român dacă nu îşi va corecta această eroare teoretică.
Cert este că, la fel ca şi în cazul invaziei sovietice din 1944, impunerea ideii de revoluţie în acele zile negre din decembrie 1989 a venit tot din afară. Românii habar-nu aveau ce înseamnă revoluţie datorită cenzurii dictaturii comuniste, după cum habar-nu au nici astăzi datorită cenzurii mult mai fin făcute de cea capitalistă, după cum vom vedea mai departe în acest capitol. Liderul ad hoc în care românii au avut încredere atunci, Ion Iliescu, avea în plan întoarcerea la „idealurile comunismului ştiinţific”, pătate de alde Ceauşescu ...
Impunerea ideii de revoluţie este cea mai mare dezinformare dintre toate care s-au întâmplat în 1989 şi în perioada de după; ea a fost un zăhărel ideologic menit să adoarmă cetăţenii cu promisiunea că România va atinge prosperitatea ţărilor recunoscute pentru revoluţiile sale, precum Anglia şi Franţa. Dar această păcăleală a avut rol de cal troian ideologic. Ea a impus ideea opusă, ca revers al medaliei, cum că România ar fi fost o ţară feudală, precum erau cele trei ţări înainte de crizele violente care au dus la revoluţiile lor. Dar, în realitate, România era mult mai avansată decât acel stadiu istoric, comparabil cu ţările occidentale de la jumătatea secolului al 20-lea. Întârzierea economică a României în 1989 era de maxim 50 de ani, undeva la 30. Din acest punct de vedere comunismul a adus cea mai rapidă creştere economică a ţării din istorie, deoarece înainte de 1944 majoritatea cetăţenilor trăiau într-un stil de viaţă specific secolului XVIII. În 1907 a existat în România o răscoală ţărănească tipic medievală împotriva moşierilor.
Produsele româneşti nu făceau faţă concurenţei cu cele occidentale în ceea ce priveşte calitatea în perioada dictaturii comuniste. Însă, asemenea celor chinezeşti de după 1990, ele câştigau la capitolul preţ. Inclusiv astăzi, automobilul tipic autohton reuşeşte să facă faţă concurenţei occidentale prin preţul mic. Pentru a elimina această concurenţă şi a alimenta economia occidentală cu mână de lucru ieftină, România a fost teleportată în timp cu aproximativ 200 de ani, după cum am văzut la finalul capitolului precedent cu privire la situaţia demografică şi datoria publică , adică atât cât era întârziată înainte de venirea comuniştilor. Iată cum această dezinformare a ascuns un plan de distrugere a industriei şi economiei împachetată în ambalaj de prosperitate! Deşi pe timpul lui Ceauşescu şi a dictaturii comuniste România a fost adusă doar la 30-60 de ani întârziere faţă de Occident, totuşi el şi sistemul social de pe timpul său a fost făcut responsabil cu distrugerea acesteia, care de fapt se avea în plan prin ingineria socială din decembrie 1989. Aşa ceva este o culme a dezinformării care a ţinut foarte bine până astăzi şi sînt semne că va mai ţine şi în continuare.
A doua mare dezinformare făcută în principal pentru Occident despre tragedia din decembrie 1989 a fost făcută indirect, prin intermediul emisiunii TV „Top Gear” a postului englezesc BBC, pentru mulţi cea mai bună emisiune TV din lume. Cu siguranţă ea este una dintre cele mai populare emisiuni din lume. Protagoniştii acestei emisiuni au venit să filmeze şi în România, după cum s-au dus prin mai toate colţurile lumii. Au filmat peisajele naturale frumoase, satele întârziate ale ţării, pentru ca la final să ne fie prezentată opulenţa de la Mamaia. Dezinformarea constă în faptul că satele sunt prezentate mult mai jalnic decât sînt în realitate, chiar şi după prigoana ultimilor 35 de ani. Sînt filmaţi romii nomazi în căruţele cu coviltir, literalmente de secol al 19-lea şi case extrem de sărace. N mai există aşa ceva astăzi. Şi eu am folosit astfel de imagini în propriul documentar, însă am precizat că ele sînt doar o parte a satului românesc, şi am arătat şi faţa sa reală, aşa cum o ştim fiecare din călătoriile pe care le facem în ţară. Prin această prezentare exclusivă a celor mai săraci români, BBC induce înşelător ideea că aşa ar fi arătat întreaga ţară înainte de 1989.
Dacă satele sînt exagerat prezentate în sărăcie, pe de cealaltă parte BBC exagerează opulenţa de la Mamaia, căreia i se face în mod mincinos imagine de Ibiza sau Monaco , după cum vedem în video-ul „Custom Cars Grand Tour - Road to Mamaia - Ep. 2” începând de la minutul 7. Vedem aici o parcare manufacturată de bolizi şi discret încadrată cu folie ce comunică trecerea oprită, de genul celei a securizării de către poliţia a locului unei crime. În această staţiune de lux mai apar astfel de bolizi, însă eu n-am văzut niciodată asemenea milioane de euro dispuse într-o parcare, de parcă ar fi fost salon auto în aer liber. Ei parcă!. Această parcare a fost regizată pentru a comunica dezinformarea despre cum ar fi ajuns România un fel de Dubai al estului Europei, cu ajutorul „revoluţiei”. Folia de izolare a locului e menită să nu atragă prea mulţi curioşi şi locul să pară o situaţie naturală, cu care lumea ar fi obişnuită. Dar ştim foarte bine că nu există aşa ceva încă în România. Oriunde ar fi parcate astfel de maşini ar atrage public, deoarece ar părea o expoziţie de automobile de lux în aer liber, cu care de fapt omul simplu nu este obişnuit. Luxul e doar o comoditate pentru o minoritate. În 2010 când s-a făcut emisiunea, dar chiar şi astăzi, cei mai mulţi români aveau maşini second hand. Însă pentru cei ce nu văd aceste detalii, în special publicul occidental, aceste cadre comunică un fals miracol economic prin care ar trece România.
Regizarea parcării de la Mamaia pentru „Top Gear” de la BBC a fost o continuare a regizării tragediei din decembrie 1989. Ne aducem aminte de regizarea măcelului din Piaţa Libertăţii din Cluj pentru ca Răzvan Rotta să facă nişte poze pentru prestigioasa revistă „Paris Match” , aşa cum am arătat în capitolul 2 . Ne aducem aminte de regizarea celor două reportaje occidentale despre existenţa unui război civil natural la Timişoara şi chiar de cazul Dominic Paraschiv . Ne aducem aminte de regizarea eşuată a „întoarcerii armelor” împotriva lui Ceauşescu la mitingul din 21 decembrie, cu care am început propriul documentar „Eroii au murit.1899. CIA” …
O altă dezinformare majoră destinată publicului occidental despre tragedia din decembrie 1989 este documentarul „Checkmate: Strategy of a Revolution”, apărut în 2003. Acel documentar nu spune absolut nimic despre cele 9 puncte enumerate în secţiunea anterioară. De fapt el are rol de a şterge orice indiciu către CIA, opus a ceea ce vrea să comunice, tocmai prin lipsa unor dovezi elementare sau deducţii către implicarea acestei infame agenţii de spionaj în tragedia din decembrie 1989. Datele sînt intenţionat nesistematizate, haotice, fără un început şi fără sfârşit. În acest punct acest documentar se înscrie în tehnica de dezinformare prin camuflare în documente în variantă de ambiguizare, aşa cum am descris-o în cartea mea „Manifestul societăţii automatiste” . Dar, pentru faptul că foloseşte subiectul CIA şi că prezintă un motiv pueril al invaziei, acest documentar se înscrie şi în forma de denigrare a tehnicii de dezinformare prin contracarare . Aceste tehnici de dezinformare de fapt ascund implicarea CIA în tragedia din decembrie 1989; deşi literal acest documentar acceptă faptul că atunci ar fi avut loc o invazie, totuşi el o echivalează cu revoluţia, după cum vedem din titlul său însuşi. Iată cum povestea cosmetizării invaziei în culori revoluţionare practicată de dictatura comunistă în 1944 a ajuns repetată în 1989 de cea capitalistă, dar în sensul invers industrializării ţării, mai exact către distrugerea industriei. Vom vedea în secţiunile următoare că aşa ceva a fost o regulă între dezinformatorii autohtoni, prezentaţi ca istorici respectabili.
A patra dezinformare majoră, orientată şi pentru publicul occidental dar şi pentru cel autohton, este cartea „L'islam révolutionnaire”, al cărui autor ni se spune că ar fi Sánchez Ilich Ramírez (alias Carlos Şacalul). Despre Sánchez Ilich Ramírez (alias Carlos Şacalul) am scris opt secţiuni în primul capitol al acestei cărţi. Am lansat acolo două ipoteze despre acest personaj ciudat, anume că ar fi fost un infiltrat CIA în mişcarea de stânga Europeană şi cauza arabă , sau o victimă a capitalismului stalinist , cu argumente pro şi contra. Ambele variante permit ipoteza că la această carte a fost „ajutat şi de alţii, cu epoleţi. În cea de-a doua variantă e posibil ca nu el să o fi scris-o, ci doar băieţii cu epoleţi. În acest caz Sánchez Ramírez e posibil ca nici măcar nu ştie de ea, fiind la închisoare şi având emisiuni special pentru el.
I-am dedicat acestei cărţi două secţiuni, prima intitulată „Dovezi de infiltrare ideologică şi dezinformare simplă în cartea „L'islam révolutionnaire” (…)” şi cealaltă imediat după aceasta, cu link către ea la final. Am arătat în ele existenţa unor tehnici de dezinformare folosite de spionajul civil internaţional în frunte cu CIA privind politica internaţională. La pagina 50 din această carte, Sánchez Ilich Ramírez descrie în mare, pe un singur paragraf ce am descris eu la nivel mediu de detaliu în documentar. Observăm că se vorbeşte în el exact despre acele teme ce se doreau scoase atunci din opinia publică românească, respectiv faptul că evenimentele din 1989 ar fi fost orchestrate de spionajul occidental, şi că ideea de groapă comună la Timişoara a fost şi ea o manufacturare de probe . Nici măcar Jean Baudrillard nu a mers atât de departe în cartea lui din cartea sa „The Illusion of the End”, în care abordează subiectul decembrie 1989 din România.
Dacă Ramírez Sánchez ar fi avut dovezi concrete aşa cum le-am expus eu în documentar şi această carte, atunci el ar fi trebuit să spună mult mai multe în cartea lui. Fiind la închisoare când a scris-o, el nu avea acces la aceste date. Exact atunci începeau să iasă la iveală mărturii dinspre rudele victimelor şi a celor ce au supravieţuit instigărilor la foc fratricid. Părinţii celor ucişi au făcut investigaţii proprii faţă de modul în care copiii lor au fost măcelăriţi în aceste inginerii sociale odioase. Aceste mărturii au ajuns pas cu pas în presă. Observăm cum nivelul de detaliu din cartea sa „L'islam révolutionnaire” e mult mai mic faţă de cel al mărturiilor acestor oameni. Fiind spuse de un terorist, aceste idei devin automat false în percepţia opiniei publice iar aceşti oameni au fost ţinta denigrării publice, fiind asociate cu imaginea lui Carlos Şacalul. Faptul că un terorist, aşa cum este prezentat Sánchez Ramírez de mas-media oficială, susţine această naraţiune dizidentă, alături de subiectele Pearl Harbor 1041 şi Word Trade Center din 11 septembrie 2001, are rol de a-i face pe dizidenţii autentici să pară terorişti în ochii opiniei publice. Remarcăm aici tehnica de dezinformare prin contracarare în variantă formă de denigrare de idei pe care am analizat-o în secţiunea numită „Tehnici de dezinformare indirectă ale realităţii” din cartea mea „Manifestul societăţii automatiste”. Asta e diferenţa între cenzura clasică practicată de dictatura clasică şi cea avansată practicată de dictatura capitalistă. Vom vedea în următoarele secţiuni cazuri de asociere a ideilor dizidente cu ultranaţionalismul sau însuşi spionajul civil cel detestat.
Iată că, deşi pare o carte dizidentă, „L'islam révolutionnaire” a fost menită printre altele să îngroape dezinformaţional mărturiile victimelor instigărilor la foc fratricid, ce au făcut investigaţii proprii faţă de modul în care copiii lor au fost măcelăriţi atunci. Ramírez Sánchez are un paragraf la pagina 50 în care spune la un nivel maxim de generalitate, suficient ca să pară o fabulaţie, despre aceste cazuri reale. Dar şi relatarea despre ele este una indirectă, singurul caz concret fiind acela al gropii comune de la Timişoara în care s-ar fi băgat peste 4.500 de victime, aşa cum spunea radio Europa Liberă în 16-18 decembrie 1989, sau morţii arşi de la Crematoriul Cenuşa, care e posibil să fie tot o minciună. Faptul că imaginea cu groapa comună de la Timişoara a fost o manufacturare de probe pentru opinia publică internaţională s-a aflat deja în Timişoara în primele săptămâni de după 1990 de către o parte din localnici. Acei morţi filmaţi pe care i-am inserat şi eu la ora 02.45 din documentar nu aveau nicio legătură cu cei care muriseră pe data de 16 şi 17 decembrie la Timişoara, fiind luaţi de prin alte cimitire, de la morgă sau chiar aduşi din afara ţării. Am spus anterior cum unii medici care prelucraseră acele cadavre cu câteva săptămâni înainte de începerea mascaradei le-au recunoscut apoi la TV, date mincinos ca „victime ale revoluţiei”. O astfel de descoperire macabră implica şi ideea că evenimentele din 1989 ar fi fost orchestrate de spionajul occidental. Până în 2003, când a apărut „L'islam révolutionnaire”, majoritatea timişorenilor ştiau despre aceste manufacturări de probe din decembrie 1989. Datele din cartea lui Ramírez Sánchez nu spun nimic în plus faţă de ce se ştia deja, însă aduc o lumină denigratoare prin asocierea cu imaginea acestui personaj, de aceea ea are rol dezinformator.
Dezinformări ceva mai mici cu ţintă principal occidentală pot fi văzute şi în celelalte cazuri de denigrare a imaginii lui Ceauşescu despre care am scris în primul capitol, printre care documentarul „Afacerea Tănase” şi minciuna implicării lui Ceauşescu în atacul cu bombă asupra postului de radio Europa Liberă în 1981 . Cea mai importantă dintre ele mi se pare a fi imaginea de vânzător de arme făcută lui Ceauşescu în cartea „Orizonturi roşii” a spionului Ion Mihai Pacepa racolat de CIA. În felul acesta Ceauşescu părea un concurent pentru jumătate dintre cetăţenii SUA, care lucrează în domeniul industriei militare sau în conexiune cu ea. Ei ştiu că le cresc salariile atunci când o catastrofă umanitară are loc undeva pe glob, iar imaginea de concurent în vânzarea de arme făcută lui Ceauşescu, adică de sabotor ale creşterii salariilor lor, avea rol de denigrare a imaginii sale în rândul acestora. În următoarea secţiune voi deschide o serie cu dezinformări autohtone faţă de tragedia din 1989 .
