Decembrie 1989 sub lupa psihologiei istoriei - Cuprins
Cuprins
Cuvânt înainte
Introducere 17
1. SPIONAJUL INTERNAŢIONAL ŞI DEFECTORII LOCALI
1.1. Spionaj destabilizator operat de CIA în alte ţări socialiste
1.1.1. Capitalism versus socialism: o aporie dezinformaţională întreţinută de spionajul civil în ambele sisteme politice
1.1.2. Încălcarea constantă a „drepturilor omului” în socialism şi capitalism
1.1.3. Câteva exemple de spioni sabotori din ambele sisteme politice în ultima sută de ani
1.1.4. Minciuni grosolane cu tentă dezinformaţională în filme şi mass-media pe tema exploziei reactorului 4 al centralei nucleare de la Cernobâl
1.1.5. Reactoarele nucleare nu explodează din energie proprie dar pot fi explodate cu energie din afară
1.1.6. Tehnologia centralelor nucleare şi alte accidente nucleare din istorie nu pot explica explozia de la Cernobâl
1.1.7. Explozia reactorului 4 de la Cernobâl a fost cauzată de un sabotaj al unor operatori locali din centrală, racolaţi în prealabil de CIA
1.1.8. Dezinformare şi manipulare complexă faţă de explozia reactorului 4 de la Cernobâl
1.2. Colaborarea spionilor români cu cei occidentali în misiuni în afara României de diabolizare a imaginii lui Ceauşescu şi a socialismului est-european înainte de 1989
1.2.1. Motivaţii personale ale lui Ion Mihai Pacepa de manufacturare a imaginii staliniste lui Ceauşescu
1.2.2. Trei teme de manufacturare a imaginii diabolice lui Ceauşescu existente în cartea „Orizonturi roşii” a lui Ion Mihai Pacepa
1.2.3. Afacerea Matei Pavel Haiducu şi DST, copiate la indigo din afacerea Ion Mihai Pacepa orchestrată de CIA
1.2.4. Două ipoteze faţă de documentarul „Afacerea Tănase”
1.2.5. Minciuna implicării lui Ceauşescu în atacul cu bombă asupra postului de radio Europa Liberă în 1981
1.2.6. Indicii tipice ingineriilor sociale faţă de paralizia sistemului poliţienesc şi judiciar în cazul Ilici Ramirez Sánchez (alias Carlos Şacalul)
1.2.7. Minciuni despre Nicolae Penescu şi Saddam Hussein reflectate în cartea lui John Follain „Jackal, The Complete Story of the Legendary Terrorist, Carlos the Jackal”
1.2.8. Dovezi de infiltrare ideologică şi dezinformare simplă în cartea „L'islam révolutionnaire”, înşelător prezentată ca scrisă de Ilici Ramirez Sánchez (alias „Carlos Şacalul”)
1.2.9. Retorică dezinformaţională complexă în cartea „L'islam révolutionnaire”, înşelător prezentată ca scrisă de Ilici Ramirez Sánchez (alias „Carlos Şacalul”)
1.2.10. Ilici Ramirez Sánchez (alias „Carlos Şacalul”) un produs al spionajului civil
1.2.11. Minciuni şi absurdităţi în naraţiunea oficială despre Ilici Ramírez Sánchez (alias „Carlos Şacalul”)
1.2.12. Puncte tari şi slabe ale ipotezei că Ilici Ramirez Sánchez (alias „Carlos Şacalul”) ar fi fost un infiltrat CIA în mişcarea de stânga Europeană şi cauza arabă
1.2.13. Puncte tari şi slabe ale ipotezei că Ilici Ramirez Sánchez (alias „Carlos Şacalul”) ar fi fost victimă a capitalismului stalinist
1.2.14. Mircea Răceanu, un „diplomat” care a facilitat retorica invadatorilor neocolonialişti
1.2.15. Absurditatea diplomaţiei absurdului operată de Mircea Răceanu şi Roger Kirk
1.2.16. Falsa dilemă „trădător/patriot” pentru Mircea Răceanu este creată artificial de spionajul civil
1.2.17. Mircea Răceanu, un paravan dezinformaţional justificativ al CIA pentru Ion Mihai Pacepa
1.2.18. „Lista lui Răceanu” versus „lista lui Pacepa”
1.2.19. Misiunea lui Răceanu de decriminalizare a lui Ion Mihai Pacepa din spion defector în bişniţar de lux
1.2.20. Diversiunea „Scrisoarea celor 6” şi confuzia creată artificial în jurul lui Mircea Răceanu
1.2.21. Dennis Deletant, un infiltrat al agenţiei britanice de spionaj MI 6 într-o familie de dizidenţi anti-comunişti România pentru a manufactura probe împotriva sistemului
1.2.22. Larry Watts este un alt indiciu al implicării CIA în invazia din decembrie 1989 şi după
1.3. Manufacturarea imaginii staliniste lui Ceauşescu în interiorul României înainte de 1989
1.3.1. Greva muncitorilor de la fabrica „Steagul Roşu” din Braşov din data de 15 noiembrie 1987 parte dintr-un sabotaj mai larg al Securităţii asupra lui Ceauşescu începând din 1980
1.3.2. Braşov 1987: preambul la Timişoara 1989
1.3.3. Cinci ipoteze pentru moartea lui Gheorghe Ursu
1.3.4. Şi tu, Doina?
1.3.5. Manipularea lui Laszlo Tokes, Mircea Dinescu şi a altora pentru a contribui la manufacturarea unei revolte populare ample în decembrie 1989
2. COLABORAREA SPIONILOR ROMÂNI CU CEI OCCIDENTALI ÎN MISIUNEA DE INSTIGARE A UNEI CATASTROFE UMANITARE ÎN ROMÂNIA ÎN DECEMBRIE 1989
2.1. Numărul adevărat morţi de dinainte de plecarea lui Ceauşescu din sediul Comitetului Central al PCR din data de 22 decembrie
2.1.1. Dezinformările alarmiste lansate de CIA prin radio Europa Liberă despre evenimentele din decembrie 1989
2.1.2. Stabilirea gradului corect de represiune al armatei în Timişoara până în 22 decembrie 1989
2.1.3. Ianoş Paris, varianta românească a lui Martin Smid din Cehoslovacia
2.1.4. Cazuri de nume probabil fictive din lista morţilor în urma evenimentelor de la Timişoara de până în 22 decembrie 1989
2.1.5. Neconcordanţa numărului de morţi din decembrie 1989 de la Timişoara cu crucile din Cimitirul Eroilor: încă o minciună grosolană
2.1.6. Dominic Paraschiv: un agent CIA prins când comite o tragedie sau o victimă?
2.1.7. Haos judiciar faţă de ucigaşii victimelor din decembrie 1989 de la Cluj-Napoca: un indiciu al implicării spionajului civil în instigarea unei inginerii sociale specifică marilor catastrofe umanitare ale ultimilor 100 de ani
2.1.8. Nume probabil fictive de martiri în decembrie 1989 în Cluj-Napoca
2.1.9. Teatru în stradă despre revoluţie la Cluj-Napoca
2.1.10. Numărul probabil al morţilor de la Cluj dinainte de 22 decembrie
2.1.11. Instigarea dizidenţilor politici împotriva instituţiilor represive la Sibiu
2.1.12. Război civil instigat între Armată, Miliţie şi Securitate la Sibiu
2.1.13. Dispreţ faţă de viaţa umană şi memoria victimelor ucise la Sibiu în documentele oficiale. Numărul estimat al morţilor
2.1.14. Strategii de creştere artificială a numărului de morţi la Sibiu pentru a acoperi minciunile de la radio „Europa Liberă” despre „sutele de mii de victime”
2.1.15. Ce se află în anumite cavouri din Cimitirul Eroilor din Bucureşti?
2.1.16. Nepotriviri în minciuni ale instituţiilor care au contabilizat morţii 21 decembrie în Bucureşti
2.1.17. Nume de martiri din cimitirul eroilor din Bucureşti care nu se regăsesc în documente publice oficiale
2.1.18. Nepotrivire în minciuni ale autorităţilor privind data morţii victimelor date ca înmormântate în Cimitirul Eroilor din Bucureşti
2.1.19. Mutarea „din pix” a unor decese în data 21 decembrie la Bucureşti în documentele oficiale
2.1.20. Neutri politici vânaţi la Bucureşti în zone fără legătură cu protestele antiregim
2.1.21. Suspendarea serviciilor medicale pentru unii răniţi la Bucureşti, în scopul creşterii numărului de victime
2.1.22. Nume de decedaţi în decembrie 1989 cu domiciliul în Bucureşti care nu au cavouri în Cimitirul Eroilor
2.1.23. Haos dezinformaţional practicat de spionajul civil pentru a elimina morţii familiilor incomode din Cimitirul Eroilor şi a aduce pe cei ai celor docile, în sensul promovării minciunii revoluţiei
2.1.24. „Baricada de la Inter”, o altă momeală care ne-a adormit ca naţiune timp de 3 decenii şi jumătate
2.2. Inginerii sociale şi tehnici de dezinformare pentru a-l indica pe Ceauşescu vinovat de crimele din 1989
2.2.1. Manufacturarea audio a înregistrării teleconferinţei lui Ceauşescu zisă din 17 decembrie şi manipularea sa spre a ordona foc la Timişoara
2.2.2. Manipularea opiniei publice în manufacturarea imaginii diabolice lui Ceauşescu
2.2.3. Patru inginerii sociale majore de manipulare a instituţiilor represive să încalce Constituţia şi legile aferente în decembrie 1989 şi să-l abandoneze pe Ceauşescu
2.2.3.1. Acuzaţia implicită a generalului Nicolae Militaru asupra Armatei făcută prin ordinul „Opriţi măcelul!”
2.2.3.2. Ameninţarea armatei sovietice de invazie camuflată în ajutor
2.2.3.3. Uciderea generalului Vasile Milea
2.2.4. Cu Ceauşescu pe post de urs de circ, la cerşit călău din popor, pentru a cârpi ideea de revoluţie
2.2.5. Grupurile sociale implicate în evenimentele din decembrie 1989
2.2.6. Indiciile implicării spionajului occidental în tragedia din decembrie 1989
2.2.7. D(G)IA, o instituţie mult mai nocivă în decembrie 1989 decât Securitatea. Cazurile Coruţ şi Raiha
3. NOMINALIZAREA SOCIOLOGICO-ISTORICĂ A TRAGEDIEI DIN DECEMBRIE 1989
3.1. Tragedia din decembrie 1989 nu a fost o lovitură de palat/ lovitură de stat
3.2. Tragedia din 1989 nu a fost revoluţie politică
3.2.1. Nepotriviri între tragedia din 1989 şi revoluţia politică, aşa cum a fost descrisă în sociologie până acum
3.2.2. Violenţa nu este o caracteristică esenţială şi definitorie pentru revoluţia politică
3.2.3. Factorii psihologici care au dus la o viziune incoerentă asupra revoluţiei politice în istorie şi sociologie
3.2.4. Diferenţa dintre răscoală, grevă, război interstatal, război de independenţă, invazie şi revoluţie
3.2.5. Nu este posibilă o revoluţie între dictatură şi „democraţie”
3.2.6. Neocolonialism realizat prin spionajul civil şi cosmetizat ca revoluţie politică
3.2.7. Denigrarea sistematică a naţiunii române în perioada post-1989, o strategie neosclavagistă
3.3. Alba-neagra instituţiilor statului mafiot privind datoria publică a ţării
3.4. Stalinismul capitalist şi prăbuşirea demografică. Sîntem undeva la 13-14 milioane de români, inclusiv cei relocaţi în diaspora
3.5. Tragedia din decembrie 1989 a fost o invazie de tip cal troian făcută de CIA, căreia i s-a dat aspect de revoluţie
3.6. Adevăruri spuse insular într-un ocean de minciuni despre tragedia din 1989
4. DEZINFORMAREA. ŞTERGEREA URMELOR
4.1. Dezinformarea ca principal instrument de control al dictaturii capitaliste
4.2. Dezinformare faţă de tragedia din decembrie 1989
4.2.1. Presiuni ale spionajului civil asupra sociologiei de după 1990 pentru a îndesa tragedia din decembrie 1989 şi alte operaţiuni similare de pe glob în noţiunea de „revoluţie”
4.2.2. Dezinformări concepute în special pentru publicul occidental faţă de tragedia din 1989 din România
4.2.3. Dezinformări autohtone faţă de tragedia din 1989
4.2.3.1. Dezinformare despre „terorişti” în decembrie 1989 şi după, parte al primului val de dezinformare despre evenimente
4.2.3.2. Sociologie rudimentară promovată în educaţia populară pentru a distorsiona sensul cuvântului „revoluţie” 4.2.3.3. Alex Mihai Stoenescu, cel mai mare dezinformator al presei clasice şi mediului academic faţă de tragedia din 1989
4.2.3.4. Marius Mioc, cel mai mare dezinformator al zonei online faţă de tragedia din 1989
4.2.3.5. Alte dezinformări, minciuni şi erori grosolane în cărţi de notorietate faţă de tragedia din decembrie 1989
4.2.3.6. Alte dezinformări, minciuni şi erori grosolane pentru marele public lansate în mass-media faţă de tragedia din decembrie 1989
4.2.3.7. Dezinformări, minciuni şi erori grosolane despre tragedia din 1989 în cultura de masă
4.2.3.8. Larry Watts şi al 3-lea val de dezinformare privind invazia din decembrie 1989
4.2.3.9. Larry Watts şi al 4-lea val de dezinformare despre fictivul pericol reprezentat de România pentru pacea în zonă
4.2.3.10. Ion Coja, marele manipulator
4.2.3.11. Generalul Emil Străinu, umbra tenebroasă a armatei în societatea civilă românească
4.2.3.12. Dezinformare făcută de Emil Străinu despre extratereştrii şi OZN-uri în decembrie 1989
4.2.3.13. Adevăruri unice despre invazia din decembrie 1989 în cărţile lui Pavel Coruţ
4.2.3.14. Dezinformare majoră operată de DGIA prin vocea lui Pavel Coruţ
4.2.3.15. Promovarea unor idei contradictorii faţă de teoria invaziei diversionist-militară pe care Pavel Coruţ o afirmă în alte locuri
4.2.3.16. Falsul autoportret de securist al lui Pavel Coruţ; o fentă pentru a abate atenţia de la DIA
4.2.3.17. Psihiatria politică folosită în general în dictatura capitalistă şi în particular în dezinformarea faţă de tragedia din decembrie 1989
4.2.3.18. Psihiatria politică în cărţile dezinformatorilor militari Teodor Filip, Emil Străinu şi Pavel Coruţ, cu scop de denigrare a dizidenţilor politici
4.3. Dezinformarea prin inginerii sociale făcute în jurul ţintei dezinformaţionale
4.3.1. Inginerii sociale practicate la nivel individual pentru a manipula oameni cu funcţie de conducere în decembrie 1989
4.3.2. Cazul Marian Pârvu la Marius Tucă show: una dintre cele mai groteşti manipulări ale unei victime a războiului civil din 1989
4.3.3. Un exemplu de manipulare a publicului imparţial, compus din oamenii simpli, în percepţia deformată a tragediei din decembrie 1989
4.3.4. Poliţia politică în dictatura capitalistă
