4.3.5. Larry Watts este un alt indiciu al implicării CIA în invazia din decembrie 1989 şi după

Decembrie 1989 sub lupa psihologiei istoriei

Acest articol este o secţiune dintr-un text mai amplu ce detaliază informaţiile din recentul meu documentar „Eroii au murit. 1989. CIA”

Această secţiune are legătură cu precedenta

4.3.5. Larry Watts este un alt indiciu al implicării CIA în invazia din decembrie 1989 şi după

Larry Watts este cumva acea verigă concretă într-un amplu lanţ de evenimente dintr-o campanie care, analizată în detaliu, a dus la schimbarea de regimuri în Europa de Est. Larry Watts atestă implicarea directă a CIA în tragedia din 1989, atât prin dezinformările postume din materialele sale scrise, dar mai ales prin activitatea sa de dinainte de 1989 în România. Analizată în detaliu, viaţa sa descrie la nivel individual modul în care spionajul funcţionează şi creează diversiuni precum cea din decembrie 1989, prin racolarea în prealabil de agenţi ce au acţionat din culise sau din teren la butoanele sistemului. Activitatea lui Watts atestă viaţa unui spion, scos oarecum în faţă pentru a justifica interferenţa în cele mai înalte resorturi de putere în stat, dar totuşi destul de discret, pentru a nu atrage prea mult atenţia asupra sa. El a mânuit prin manipulare puternică pe cei din jurul lui precum jandarmul şef de la sol îi mânuieşte pe cei subordonaţi, după cum se vede la minutul 3 al primului episod din episodului 1 al documentarului meu „Diversioniştii” .

Larry Watts e oglinda lui Brucan în sensul că şi el o coteşte la fel în „carieră”, în funcţie de noile misiuni care i s-au trasat, care la rândul lor s-au adaptat la schimbările de opţiuni politice şi viziuni asupra istoriei a poporului. Dar, ca o primă diferenţă faţă de cinicul stalinist racolat ulterior de CIA, Watts a fost el injectat aici de infama agenţie, nu cumpărat; dacă Brucan a fost racolat din postura de comunist cu apucături de oportunist, dimpotrivă, Larry Watts a fost infiltrat al spionajului occidental asemenea unui cal troian în ierarhia statului român de dinainte de 1989, la fel ca şi Dennis Deletant, dar mult mai profund decât englezul.

În contrast cu povestea vieţii lui Brucan, dar în co-relaţie cu ea, cea a lui Larry Watts e aproape identică cu cea a lui Dennis Deletant; şi americanul s-a căsătorit cu o româncă, după cum spune la minutul 43.48 din video-ul „Lansare de carte: Larry L. Watts, Aliaţi incompatibili – Botosani”. La minutul 16.50 din acest video aflăm că au împreună o fiică. Imediat după paginile cuprinsului cărţii sale „Fereşte-mă, Doamne, de prieteni...”, editura RAO, 2011, la secţiunea de mulţumiri, aflăm că soţia sa se numeşte Gabriela. Dar, spre deosebire de soţia lui Deletant, Gabriela nu a fost vreo membră a unei familii înstărite înainte de 1944. Pare o diferenţă minoră, însă ea descrie evoluţia ulterioară a celor doi spioni; am văzut în secţiunea precedentă cum Deletant a venit sub acoperirea de filolog, etnolog şi antropolog în România. Apoi englezul a abandonat antropologia culturală şi lingvistica, pentru care venise sub acoperire în România, după care a ajuns istoric, şi cam atât. Soţia sa a fost calea către o familie a cărei avere să fi fost naţionalizată de socialişti. Familia Caracostea a devenit astfel falsă dovadă istorică prin generalizare forţată pentru minciunile pe care el le-a scris despre întregul popor român.

În acelaşi fel ca Deletant, şi Watts a fost „cu alte treburi” înainte de 1989 pe aceste meleaguri, mai exact în 1981, după cum spune la minutul 13.40 din video-ul „Larry Watts la Nasul Radu Moraru (I)”. La minutul 17.55 din acest video el spune că a fost „Consultant al Corporaţiei RAND”. Uau! De fapt, compania se cheamă „Ingersoll Rand”, şi se ocupă cu compresoare şi sisteme pneumatice industriale. După 1990 reprezentanţa sa în România a devenit firma IREX. Aşadar, aici a lucrat Watts până când a avut revelaţia de a deveni istoric (sic!), după modelul schimbării macazului practicat şi de Deletant.

Dar, pe lângă asemănarea sa cu Dennis Deletant, o altă asemănare frapantă este cea a lui Pavel Coruţ din DGIA, la care o sa revin în detaliu tot în capitolul 4. Simţind parcă faptul că şi-a greşit cariera de corporatist (sic!), ca un adevărat Jerry Maguire ieşit din film în realitate, Larry Watts îşi începe subit cariera de teoretician. În acelaşi fel vom vedea că şi în spionul militar Pavel Coruţ se zbătea să iasă un scriitor de literatură SF. Dar, ca reprezentant al noilor invadatori, Watts merge mai departe şi ajunge consilier cu tentacule ample în statul român la începutul anilor 1990. Apoi în 1993 îşi începe în paralel şi cariera de istoric cu teme de care s-a ocupat şi Deletant, respectiv România înainte de Războiul Mondial 2, odată cu cartea „O Casandră a României”, centrată pe tema Ion Antonescu. La minutul 11.46 din video-ul „… Aliaţi incompatibili – Botosani”, amintit mai sus, el afirmă că ar fi fost sovietolog în anii 1970, însă atunci încă nu avea operă scrisă. Dar şi aici apare declic-ul: cum se face că textele sale de „sovietolog” n-au apărut până acum, şi le vedem doar pe cele de după 1993? Din ce am văzut eu până acum, nici astăzi nu are operă de sovietolog, exceptând legăturile URSS cu România; cunoaşte informaţii despre URSS redate de sovietologi autentici, însă nu vine cu date specifice lui, şi nu ştie toate detaliile bucătăriei demagogiei sovietice. Există în textele lui unele informaţii noi faţă de URSS în relaţia cu România, dar asta îl face mai curând românolog decât sovietolog.

Peste 2 decenii de la debutul ca istoric specializat în perioada de dinainte de 1944, Larry Watts îşi începe şi activitatea de istoric şi pentru evenimentele din 1989. Tematica o continuă pe cea începută de agentul DGIA Alex Mihai Stoenescu, convertit şi el subit în istoric la jumătatea anilor 2000. După ce unii istorici şi teoreticieni ai evenimentelor au găsit inconsistenţe în maculatura sa, Stoenescu a fost retras din atenţia publică la fel de subit după o decadă. Ştafeta a fost luată (sic!) tocmai de acest Larry Watts, cu unele modificări ale discursului iniţial, pentru a-l face mai credibil. Cărţile sale „Fereşte-mă, Doamne, de prieteni...”, „Cei dintâi vor fi cei din urmă…” şi „Oaia albă în turma neagră” sînt cele mai detaliate materiale publicate de un străin despre regimul socialist de dinainte de 1989. La fel sînt şi cele ale lui Alex Mihai Stoenescu. Se poate spune că cele ale lui Watts sînt completarea celor ale meteoricului agent DGIA pe teme care se concentrează pe evenimentele majore ale istoriei României în secolul XX, cu unele ajustări care se adaptează momentului.

Sînt convins că faptul că şi cărţile lui Watts au fost publicate tot de editura RAO, precum cele ale lui Stoenescu, nu este o coincidenţă. Watts vine cu exact acelaşi tip de descriere a perioadelor dintre aceste evenimente, descrise de Stoenescu. Nivelul jurnalistic de detaliu pentru fapte şi evenimente din care pot fi scoase concluzii minore atestă acelaşi tip de dezinformare prin repetare sterilă, asemenea unei reclame proaste, agasante. De aici şi volumul uriaş de informaţie din cărţile lor, cu aspect de maculatură. Ele nu aduc concluzii edificatoare, ci doar obosirea şi ameţirea cititorului cu alte concluzii, fără legătură cu cele detalii. În profilul său din portalul Academica am putut număra nu mai puţin de 42 de materiale, cărţi, conferinţe şi articole despre România socialistă şi evenimentele din 1989, fiind de departe cel mai prolific autor care a scris pe această temă pe care l-am găsit până acum în 8 ani de studiu.

Celălalt spion occidental infiltrat în societatea românească pentru a falsifica istoria, Dennis Deletant, a rămas doar istoric. Spre deosebire de el, Larry Watts a trecut la alte „hobby”-uri… Pe lângă meseria sa de „sufleor industrial” (sic!), în timpul liber Watts avea „hobby” (sic!) de reformare a statului român şi agenţiilor locale de spionaj. Pam pam! De aici încolo evoluţia profesională a lui Watts seamănă izbitor cu cea ideologică a lui Brucan. A abandonat repede „afacerile”, şi după 1990 a preferat să intre în politică pe uşa din dos, pentru a nu atrage prea multe priviri asupra sa. În timp ce studia istoria cu o mână (sic!), iar cu alta era angajat al Corporaţiei RAND, cu o a treia el a pătruns foarte adânc în resorturile administrative ale statului român, asemenea unui parazit care îşi ucide încet gazda. Din 1990 a fost consilier în probleme de „reformă democrată” şi control asupra instituţiilor statului prin „consiliere administrativă şi de spionaj”. Tot el s-a ocupat şi de înfiinţarea „Colegiului Naţional de Apărare”. A fost şi Senior Consultant al „Proiectul pentru Relaţii Etnice” („Project on Ethnic Relation”- PER), şi apoi director al Biroului PER din România, precum şi al „Consiliului pentru Minorităţi Naţionale”. Uau! Omul şi centrează şi dă cu capul… Să fie doar o coincidenţă faptul că la Târgu Mureş a explodat acel conflict interetnic din martie 1990, exact când el punea bazele toleranţei inter-etnice în România? La începutul anilor 2000 îl găsim pe post de consultant pe lângă Ioan Talpeş, cel ce a fost şeful Serviciului de Informaţii Externe (fost DIE). Talpeş îndeplinea atunci rol de manipulator direct al preşedintelui Iliescu, prin funcţia oficială de consilier prezidenţial pentru securitate naţională. În secţiunea de mulţumiri din cartea sa „Fereşte-mă, Doamne, de prieteni...”, Watts se referă la Talpeş cu apelativul „bunul meu prieten”. Aşa se numesc acum subalternii…

În video-ul „Lansare de Carte – Larry Watts”, la ora 02.54, îl vedem lansându-şi una dintre cărţi alături de alt „prieten” din spionajul civil, generalul Ionescu din SRI, care are şi el o scurtă intervenţie din public la ora 02.54. Remarcabil e faptul că acest general a fost iniţial ascuns sub acoperire în public, ca un simplu spectator, probabil pentru a bruia anumite întrebări sau comentarii „neaşteptate”, venite de la eventualii cunoscători ai evenimentelor. Vom vedea în celelalte 2 secţiuni dedicate lui Watts în capitolul 4 ce minciuni îndruga el la acest eveniment, precum şi la altele. Aşa că „băieţii” erau pregătiţi cu bruiajul. Cum în audienţă erau în mare parte studenţi, nimeni nu a pus atunci întrebări incomode, aşa că în cele din urmă a luat cuvântul şi acest Ionescu. La ora 02.06 din acest video a vorbit şi fostul ministru al apărării Ioan Mircea Pascu. La ora 01.17 îl vedem şi pe … (hodoronc-) Troncotă între cei prezenţi la lansare. Apoi, şi el a vorbit la această mascaradă la ora 02.24, după Pascu. Prea mic spaţiul şi localitatea pentru această adevărată fiestă a apărătorilor naţionali (Sic!) din spionajul civil!.

Pentru cei neiniţiaţi în tainele spionajului civil autohton, Cristian Troncotă pare un fel de formator independent de opinie, invitat pe la emisiuni de talk-show ale televiziunilor de ştiri. Pentru cei ceva mai informaţi, el e tot un „istoric” care s-a concentrat pe descrierea funcţionării spionajului românesc, în special de dinainte de 1989. În bibliografia cărţii de faţă am inserat câteva din cărţile scrise de el. Mai puţini ştiu că Troncotă a fost rectorul Academiei Naţionale de Informaţii, care este instituţia de învăţământ superior pentru viitorii agenţi din Serviciul Român de Informaţii, fapt confirmat chiar de Watts într-o notă de subsol de la pagina 198 din cartea „Fereşte-mă, Doamne, de prieteni...”. De fapt, Troncotă are misiunea de a fi teoreticianul local al ultra-denigrării vechiului regim din postură de sursă a spionajului actual, defector în masă la cel occidental după 1989.

Titlul cărţii „Fereşte-mă, Doamne, de prieteni...” a fost tradus literal din originalul „Cu aşa prieteni…!”, aşa cum a apărut în limba engleză. Dar iată cât de bine merge titlul acestei cărţi şi în ceea ce-l priveşte pe autor! Vedem cum, la intervenţia sa de la ora 02.24 din video-ul sus menţionat, Troncotă îi aduce laude şi osanale lui Watts, ca un umil servitor medieval faţă de noii invadatori în noua ierarhie militară de comandă coordonată de CIA în spionajul civil autohton. Cam aşa funcţionează organigrama în spionaj pentru transmiterea informaţiilor şi misiunilor către subordonaţi în noua dictatură capitalistă, supranumită „democraţie liberală”. În capitolul 4 vom vedea cum acest lucru se face pentru adversarii politici.

Aşadar, ca şi Deletant, nici Watts nu şi-a început activitatea de istoric imediat, ci iniţial a funcţionat ca agent acoperit în alte „meserii”. Dar, dacă Deletant a rămas la nivel de lumea academică, dimpotrivă Watts a pătruns şi în cea administrativă. Exact asta este ponderea între implicarea CIA şi MI6 în evenimentele din decembrie 1989 şi după, în România. De fapt, dacă nu are intenţia de a reforma societatea, aşa cum e cazul meu, cineva nu se apucă să studieze de capul lui o altă putere, fără o direcţie urmată de o oarecare recompensă. Cu atât mai mult cu cât Watts a dovedit în tinereţe a experimentat aptitudinile antreprenoriale. Un american, sau un om simplu occidental în general, nu şi-ar pierde timpul printr-o ţară în curs de dezvoltare, decât dacă din activitatea sa economică, sau de altă natură, ar avea un profit mare. Faptul că a venit ca angajat al unei companii se suprapune pe acest profil. Dar faptul că ar fi abandonat această muncă şi s-a convertit în istoric, cam arată a inconsecvenţă psihologică şi comportamentală, specifică infiltraţilor spionajului civil, despre care am tot relatat şi în această carte şi în documentarele mele. Iar faptul că a ajuns consultant pe lângă forurile decizionale din România imediat după 1990, dintr-un simplu angajat, fie el şi cu potenţial de om de afaceri, arată că şi-a făcut/i-au fost făcute relaţii bune înainte…

O astfel de evoluţie a unui străin în România, care mai vorbeşte şi prost româneşte, nu e posibilă fără un sprijin de la resorturile principale de conducere ale invadatorilor neocolonialişti, în frunte cu CIA. Larry Watts nu e vreun inapt intelectual. Poate că nu şi-a scris el toate textele, însă e cert că le-a învăţat şi că poate vorbi ore întregi pe un subiect. Faptul că nu vorbeşte corect româna după decenii de „stat în România”, aşa cum lasă el să se înţeleagă, este un indiciu că nu prea stă prin ţara noastră, iar naturalizarea sa e parte din agenda sa, pe care o îndeplineşte mai mult sau mai puţin bine. Am văzut cum fotbaliştii străini aduşi la cluburile din România vorbesc româna cu puţine erori după câţiva ani, fără să fie nişte genii în IQ. În toate video-urile pe care le-am văzut cu Watts la diverse evenimente am găsit cel puţin o eroare de pronunţie sau construcţie gramaticală în fiecare propoziţie. Personal am fost apropiat de unii străini veniţi în România, pe unii îi vedem ca vânzători pe la magazine, şi pot spune că vorbesc mult mai bine româna decât el. Ca în majoritatea familiilor mixte în care au încăput în special românce, şi în cea a lui Watts limba folosită a fost cea a celui puternic.

Într-un fel, Watts e normal să fie supervizat de CIA, din moment ce a ajuns să se ocupe de estul Europei şi URSS, fie şi ca” istoric”, camuflat ca tânăr antreprenor într-o companie americană. Dacă meseria de „compresist” ar fi fost într-adevăr una pe care şi-a ales-o singur, ne-am fi aşteptat să fi fost unul dintre pilonii capitalismului, adică un patron de succes, în virtutea experienţei superioare pe care el şi familia sa au avut-o faţă de noi, autohtonii. Asta ar fi fost evoluţia sa naturală dacă nu ar fi avut o anumită misiune, care s-a tot schimbat, în funcţie de „necesităţi”.

Noi, oamenii simplii, ştim foarte bine că trecerea de la un domeniu la altul este sinonimul neseriozităţii şi a eşecului profesional, chiar dacă se face pe parcursul unui întreg deceniu. Dar iată cum unul ca Watts reuşeşte să se reinventeze ca un artist genial, cu un mic sprijin (sic!) de foarte de sus…! Am lucrat la corporaţii cam 5 ani foarte intens, şi alţi 4 ani parţial. Nu cred să fi putut citi o carte cap-coadă în acest răstimp din cauza stresului şi a oboselii. Larry Watts a putut să o facă precum Chuck Norris, în timp ce cu altă mână scria istorie, iar cu alta consulta câte un consilier autohton, cu alta se ocupa de minorităţi, cu alta reforma spionajul etc. … Am să tot fac referinţă la legendarul actor, cu min(ci)unile sale. Dar, dintre toţi, parcă Larry Watts e adevăratul Chuck Norris (sic!) al evenimentelor, în special cele post-decembriste. Istoric, consultant pe probleme de integrare în NATO, antrenor instituţional pentru reformarea spionajului românesc, Watts este chintesenţa agentului 007, convertit în activităţi civile, din care se deduce „Visul American” a la Jerry Maguire.

Dezinformarea post-89 practicată de el atestă şi originea manufacturării acelor groaznice evenimente. Larry Watts e cireaşa de pe tort a acestei campanii, care atestă şi originea ei, purtată mai departe de dezinformatori ampli precum Alex Mihai Stoenescu sau Pavel Coruţ. Watts recunoaşte sincer în mai multe materiale că a colaborat cu CIA, aşa cum vedem la minutul 12.00 din video-ul „.., Aliaţi incompatibili – Botosani”, amintit mai sus, deşi nu admite şi că ar fi fost angajat al acestei infame instituţii. E posibil să spună adevărul, dar diferenţa este însă minoră. Faptul că a fost un manipulat de un agent pe post de terminal local al unei ierarhii militare înlănţuite a unei ramuri în CIA, nu schimbă mult datele problemei. Foarte multe din informaţiile date în cărţile sale sînt documente clasificate, neclasificate sau reclasificate de la CIA, dar şi de la alte agenţii, greu de verificat. De exemplu, la pagina 33 din cartea „Fereşte-mă, Doamne, de prieteni...” ni se oferă linkul https://www.foia.cia.gov/ , care de fapt nu funcţionează. O fi funcţionat odată, însă acum e mort.

Desigur, acest lucru nu i se poate reproşa lui. Eu personal am putut vedea cum documentele CIA pe care le-am inserat în propriul documentar, la ora 01.19, 01.20, 01. 36, 01.37, şi mai ales cel de la ora 03.11, au dispărut din web-siteul CIA după aceea. E posibil ca unii să fi tras concluzii incriminatoare asupra CIA însăşi, aşa cum am făcut şi eu. Prin urmare, CIA a reclasificat la loc acele documente, precum în romanul „1984” al lui George Orwell, încercând astfel manufacturarea ideii că ele nu ar fi de fapt autentice, ci falsificate. Asta putem vedea în cazul acestui web-site. Noroc că ele au fost descărcate şi de alţii, aşa că deocamdată sînt încă publice în alte locuri, şi pot fi văzute acolo printr-o simplă căutare în web.

Dar alte documente pe care Watts le citează în textele sale au aspectul de „ştiri pe surse”, care nu pot fi verificate de către un cercetător independent precum sînt eu. Ne aducem aminte de scandalul denunţării protocoalelor de colaborare cu toate curţile de justiţie de către preşedintele de atunci al SRI, Eduard Hellvig, deşi legea interzicea în mod expres aşa ceva. „Dovezile” prezentate de SRI trebuiau luate ca atare deşi nu se prezentau ca probe fizice, ci doar ca nişte cuvinte pe o hârtie, cu indicativul „strict secret!”; pe baza faptului că ar fi fost secret de stat, nimeni nu putea pune la îndoială cele afirmate acolo, precum afirmaţiile clericilor din Evul Mediu. În acelaşi fel şi informaţiile prezentate lui Watts au aspect de „ştiri pe surse”, pe care trebuie să le credem doar pentru că vin de la CIA & co. Partea bună este că, cel puţin în cazul Watts, aceste „informaţii pe surse” sînt irelevante în construcţia generală a argumentelor sale principale, aşa cum sînt în general cea mai mare parte din conţinutul materialelor sale. Rolul acestui haos informaţional etalat în cărţile sale este acela de a ciupi încrederea unui public tânăr, sau în general insuficient cunoscător al evenimentelor din România sau din lume.

Presa română a relatat pe larg un caz de dezicere a CIA de Watts, prin vocea lui James Woolsey, după cum vedem în articolul din ziarul „Curentul” din 30 iulie 2013, intitulat „Fostul şef CIA James Woolsey: Larry Watts minte cu neruşinare!”. Aici s-ar putea să fie vorba de un caz de dezinformare amplă, deoarece eu nu am văzut această declaraţie într-un video al unui interviu dat de Woolsey, şi nici vreun articol similar în presa occidentală. Deci toată povestea aceasta poate fi o petardă locală menită să ascundă tocmai faptul că Watts este fie agent CIA, fie un colaborator al acestei infame agenţi de spionaj, aşa cum admite el. Scopul unei asemenea posibile dezinformări este tocmai acela de a-l externaliza pe Watts din ierarhia de comandă a campaniei de destabilizare din România de dinainte de 1989, dar şi din cea a invaziei neocolonialiste de după.

De fapt, însăşi activitatea de istoric a lui Larry Watts este una destinată profesioniştilor care au întrevăzut metodele spionajului occidental în acea campanie tragică din 1989, cu intenţia de justificare a lor, după cum vom vedea în următoarele două secţiuni dedicate lui din capitolul 4. În acelaşi timp, activitatea publică a lui Watts nu a trebuit să ofere indicii marelui public de această implicare. Am văzut în ultima secţiune dedicată lui Mircea Răceanu, cum acesta a avut rolul să-i şteargă urmele lui Pacepa, şi cum Brucan a avut rolul de a-i şterge urmele lui Răceanu, după celebra zicere „o mână se spală pe alta”. La fel s-a întâmplat şi în cazul lui Watts. Asemenea jandarmului coordonator de la minutul 3 din documentarul meu „Diversioniştii”, ideile lui Watts au fost spuse de agenţi autohtoni precum Alex Mihai Stoenescu. În felul acesta ele nu au dat maselor de bănuit că ar fi doar nişte portavoci ale spionajului occidental în România. Dacă materialele scrise ale lui Stoenescu sînt peste tot prin biblioteci, dimpotrivă cele ale lui Watts sînt la fel de discrete precum prezenţa sa în mijlocul unor instituţii de bază ale statului român. La fel ca şi cărţile lui Coruţ, destinate spre a fi ascunse la depozitul de literatură, şi cele ale lui Watts sînt cumva ascunse marelui public. Deşi publice, totuşi cărţile sale sînt totuşi foarte puţin studiate şi mai rar citate în materiale de mare notorietate editate pe această temă. Ele sînt menţionate în majoritatea cărţilor scrise de autorii autohtoni, însă nu se găsesc în rafturile de istorie ale bibliotecilor judeţene din ţară sau Bibliotecii Metropolitane din Bucureşti. Doar iniţiaţii află despre Watts, fie din intenţia de a le studia pe toate, aşa cum am făcut eu, fie atunci când un cercetător al unor detalii, care implică spionajul civil şi militar occidental, primeşte o nouă za dezinformaţională, pentru a fi abătut dinspre aceste indicii.

După cum vedem în video-urile filmate la lansările sale, locaţia nu este una demnă de nivelul de detaliu existent în ele, precum Biblioteca Naţională, Palatul Parlamentului, Sala Palatului etc. Aceste lansări au loc în orăşele irelevante pentru evenimentele din 1989, cu studenţi la facultăţi modeste, şi uneori de alt profil. Ei se arată încântaţi că nişte oameni de acest calibru le vizitează instituţia şi oraşul, şi nu se arată dispuşi să pună întrebări incomode. Dar, la o analiză atentă, nu e greu de văzut că în Watts a stat de fapt centrul de comandă atât la nivel administrativ cât şi ideologic, chit că şi el este doar un pion în ierarhia de comandă a ramurii est-europene a CIA.

Povestea lui Larry Watts în România lasă să se întrevadă modul de operare pe care spionajul civil occidentali îl foloseşte pentru a racola agenţi militari şi civili, pentru a le încredinţa diferite misiuni de ultra-destabilizare ale regimurilor politice locale. Evoluţia profesională a lui Watts urmează o curbă dezinformaţională care se adaptează la evoluţia sistemului politic din România. Larry Watts s-a prezentat ca un tânăr occidental de succes, angajat într-o companie străină, şi pe drumul de a ajunge un om de afaceri bogat. Aşa încep majoritatea patronilor de companii de succes occidentale. Faptul că, după ce evenimentele s-au consumat, el nu şi-a creat propria companie, şi a intrat în administraţie sau politică pe nişte intrări necunoscute, atestă că această funcţie a fost pur şi simplu una de faţadă, agenda lui fiind cu totul alta.

Însă meseria lui Watts de compresist a fost de fapt o … abureală dezinformaţională… Desigur, în anii 2000 dădea bine la publicul cu memorie scurtă sau tânăr, neexperimentat, să spună că a fost în miezul evenimentelor în anii 1970, şi vorbeşte din perspectiva unui martor direct al evenimentelor. Însă în anii 1980, când a venit în România, aşa ceva ar fi putut fi o mare problemă… Atunci s-a deghizat în tânăr antreprenor de perspectivă. Iată cum recent el se deghizează, sau îl deghizează altcineva, într-un cercetător independent şi nonconformist, deşi activitatea sa pare conformă cu un plan foarte bine pus la punct.

De fapt, toate aceste locuri de muncă au fost activităţi de acoperire a unei activităţi de creare a unor liste de potenţiali spioni defectori, sau sabotori ai sistemului socialist, din toate domeniile. Cei mai mulţi tinerii români de succes de dinainte de 1989 aveau simpatii capitaliste, datorită nonconformismului faţă de sistemul socialist, şi faţă de birocraţie în general. Românii capabili mai în vârstă o făceau datorită excesului de politică de stânga, specific socialismului. Ne putem imagina că mulţi români voiau să-l cunoască înainte de 1989 şi să-şi facă un plan B, sau măcar să exerseze engleza cu un vorbitor nativ. Toată suflarea progresistă din statul român voia să fie un fel de J.R. din telenovela americană „Dallas”. Acest Watts semăna şi fizic şi social cu el.

În această perioadă România şi-a făcut numeroşi „prieteni” în spionajul civil şi militar autohton, după cum am văzut mai sus. De fapt, pe aceşti „prieteni” trebuie mai curând să-i înţelegem ca subordonaţi, conform cu însăşi „prietenia” România-SUA. În timp ce Watts atrăgea ca un magnet pe cei cu simpatii capitaliste din eşaloanele 2-3 de putere ale statului, el şi-a creat treptat o reţea de potenţial sabotori ai socialismului, care a fost pusă apoi în legătură cu superiorii săi ierarhici din CIA. Aceştia au creat o ierarhie de comandă într-o reţea ce primea ordine ferme de acţiune în stradă sau mass-media. Această reţea a acţionat apoi pentru comiterea crimelor din decembrie 1989, după cum le-am descris în documentar, şi le vom vedea şi mai detaliat descrise în capitolul 2. Din legăturile astfel create, Watts a putut să îi selecteze pe cei care erau cei mai dispuşi să facă diversiuni precum cele din 1989. Activitatea sa de angajat la RAND a fost un cârlig pentru a atrage şi a forma o reţea de agenţi locali ai CIA, dintre care câţiva spioni defectori, cu care s-au făcut diversiunile în decembrie 1989 şi chiar în 1987, la Braşov. Civilii prinşi că făceau diversiuni precum Dominic Paraschiv la Timişoara sau Vinersar Florian (sau Cornel, sau Marius, după alte surse) la Braşov, au fost parte din această reţea. În ea au fost racolaţi unii militari, despre care voi detalia de-a lungul acestei cărţi, şi în special în secţiunea „Grupurile sociale implicate în evenimentele din decembrie 1989”.

Cu astfel de metode au fost racolaţi Mircea Răceanu, Ion Mihai Pacepa şi Silviu Brucan. Haideţi să ne imaginăm un subordonat de-al lui Pacepa care cântă maneaua „Se dărâmă şandramaua”, amintită mai sus! Haideţi să ne imaginăm un altul care dă impresia că foto-copiază documente secrete, precum Mircea Răceanu! Aceste diversiuni particulare îl puteau convinge pe adjunctul DIE să-şi abandoneze familia înainte de colapsul sistemului. Brucan putea fi jucat pe degete în acelaşi fel, în SUA. El a ajuns ulterior şeful local al dezinformării din mass-media din decembrie 1989. Majoritatea spionilor civili sînt ascunşi în eşaloanele 2-3 de putere din ierarhiile unor organizaţii, de unde trag sforile pentru manipularea eşalonului 1. Am văzut până acum cum diverşi factori de decizie din eşaloanele 2-3 a ierarhiei statului român au dus la dezinformarea şi manipularea lui Ceauşescu să se suprapună peste imaginea unui dictator stalinist feroce, care e în stare să facă genocid pentru a-şi păstra puterea. În secţiunea „Manufacturarea audio a înregistrării teleconferinţei lui Ceauşescu zisă din 17 decembrie şi manipularea sa spre a ordona foc la Timişoara” vom vedea alte astfel de manufacturări de false probe. Eşaloanele 2 şi 3 din DIA şi DSS au comandat misiunile de proteste din stradă, care i-au atras pe câţiva dizidenţi anti-comunişti autentici. Aceste diversiuni au avut rolul de la le substitui statutul politic, şi în unele cazuri chiar viaţa pentru a crea astfel false probe împotriva regimului atacat. Astfel avem pe scurt descrierea a ce s-a întâmplat în decembrie 1989.

Povestea lui Watts se suprapune perfect peste campania oficialităţilor americani, şi occidentali în general, din anii 1970 faţă de România; acordarea clauzei naţiunii celei mai favorizate, apoi întrevederile lui Ceauşescu cu preşedinţii Ford, Nixon şi Regina Angliei au fost momeli cu care au fost ademeniţi şi Hitler, în anii 1930, şi talibanii din Afganistan, în anii 1980. Ceauşescu s-a întâlnit cu unul dintre reprezentanţii dinastiei Rockefeller, iar fotografiile cu cei doi de atunci sînt încă publice. Aceste cadouri însă erau nişe cai troieni, care ulterior le-au făcut prejudicii de neconceput la început celor care au înghiţit momeala. La fel s-a întâmplat şi cu Ceauşescu, la fel s-a întâmplat cu noi toţi. Am fost ademeniţi cu poveştile toxice despre „Visul American”, care în cele din urmă ne-a transformat ca naţiune în hoţi, cerşetori şi prostituate. În acelaşi fel sînt şi tinerii naivi de astăzi atraşi de mirajul opulenţei occidentale spre emigrare. Şi, la fel, şi ei vor sfârşi în majoritate către abuz de substanţă psihoactivă, şi fără adăpost, aşa cum arată foarte clar statisticile. Drama lor a început, de fapt, atunci în decembrie 1989, despre care voi detalia în următorul capitol. Dar înainte de acele înlănţuiri de diversiuni, voi descrie câteva cazuri de manipulare a unor oameni cu potenţial mai mare sau mai mic de revoltă, iar primul dintre ele este cel al manufacturării grevei muncitorilor de la fabrica „Steagul Roşu” din Braşov din data de 15 noiembrie 1987 .

Gabriel Baldovin

Share this article :