Acest articol este o secţiune dintr-un text mai amplu ce detaliază informaţiile din recentul meu documentar „Eroii au murit.1899. CIA”
Această secţiune are legătură cu precedenta
4.2.3.10. Dezinformare făcută de Emil Străinu despre extratereştrii şi OZN-uri în decembrie 1989
Emil Străinu face mai puţine referinţe la evenimentele din decembrie 1989 decât Pavel Coruţ, şi dă mult mai puţine detalii, după cum vom vedea în secţiunile următoare. Însă, în aceeaşi notă, ambii provoacă mult mai mult haos în mintea receptorului decât clarificări atunci când o face. Aceeaşi reţetă s-a regăsit şi la agentul DIA deghizat în istoric, Alex Mihai Stoenescu , pentru publicul elevat, de nivel academic. Şi Coruţ şi Străinu şi Stoenescu practică exact aceeaşi strategie de atragere a celor mai „slabi de înger”, cu unele fabulaţii spectaculoase sau adevăruri crude. După ce au câştigat atenţia şi încrederea, ei plusează cu un potop de minciuni sau absurdităţi, care anulează adevărurile iniţiale în mintea receptorului. Diferenţa dintre ei constă în publicul ţintă: Stoenescu vizează publicul informat şi educat, Coruţ caută publicul mai puţin educat, dar totuşi inteligent, iar Străinu ocheşte publicul de tabloide.
Prima carte a lui Străinu a apărut oficial în 1994. Dar, într-un video ce reda una din numeroasele lui emisiuni TV, el zicea că ar mai fi publicat una cu un înainte, cu titlul „Războiul Magicienilor”. În acea emisiune a spus că în ea ar descrie detaliat adevărul despre evenimentele din decembrie 1989. N-am găsit pe nicăieri această carte. Între cărţile sale care se găsesc se remarcă în special „Ceauşescu şi Bomba Atomica Românească cu Hafniu”, editura Prestige, 2021. După cum sugerează însuşi titlul, ea dezvoltă un fals motiv pentru care fostul dictator a fost eliminat, respectiv acest fictiv proiect de a crea o nouă armă, superioară celor nucleare. Nu s-a dovedit până astăzi că Hafniul ar putea produce explozii, cel puţin nu la nivelul celor nucleare. Această minciună este reluată de el la minutul 30 din video-ul amintit anterior „Gen. Emil Strainu - Trăim într-un Matrix // Equilibrum Fest #14 Bucuresti”.
Cine a avut răbdare să citească secţiunile dedicate exploziei de la Cernobâl din capitolul 1, sau măcar ultima dintre ele , îşi aduce aminte despre documentarul „Mysteries of the Abandoned: Chernobyl's Deadliest Secrets”, lansat în 2017. Am văzut că una dintre pistele dezinformaţionale lansate de autorii săi era şi aceea cum că această centrală ar fi fost o acoperire a unei fictive baze militare ascunsă sub o staţie radar (Duga), în care s-ar fi produs arme nucleare. Prin urmare, CIA s-ar fi implicat în distrugerea centralei de la Cernobâl pentru că ar fi dorit să scoată din uz această bază nucleară secretă. Remarcăm exact aceeaşi argumentare şi în această dezinformare expusă de Străinu.
O a doua analogie între Coruţ şi Străinu pe tema decembrie 1989 este cea despre OZN-uri şi extratereştri, în acelaşi ton cu cele descrise mai sus. Vom vedea că Pavel Coruţ rămâne totuşi în zona literaturii, care se suprapune al naibii de bine peste realitatea acelor zile. În schimb Străinu bolboroseşte despre OZN-uri şi extratereştri ca realităţi ale lor, chiar dacă în cele mai multe cazuri el nu face legătura între ele şi invazia din decembrie 1989. Publicul cunoscător o face însă în mod invariabil. Străinu descrie traiectoria şi comportamentul unor OZN-uri aproape identic cu cel al acestor ţinte false specifice aşa-numitului război radio-electronic. Modul în care aceste foarte probabil fictive obiecte apar şi dispar, accelerează brusc sau se mişcă cu viteze uriaşe, mi s-a părut din primul moment a fi o clonă dezinformaţională a ţintelor false apărute pe radarele atâtor unităţi militare după 22 decembrie. În cea mai mare parte a cazurilor în care vorbeşte liber sau scrie în cărţile sale despre aşa ceva, Străinu nu asociază aceste OZN-uri cu dezinformarea ţintelor false din 1989 trăită de militari. Însă ei, cei care au trăit teroarea invaziei aeriene confirmate de acele false date oferite de radar, vor fi făcând invariabil această asociaţie mnezică. Acele momente au fost pentru mulţi dintre ei cele mai traumatice pe care le-au trăit vreodată şi li s-a întipărit profund în minte.
Iniţial am fost surprins că Străinu descrie efectiv războiul radio-electronic din decembrie 1989, dar nu-l numeşte sau nu face vreo paralelă între aceste OZN-uri şi acesta. Dar, după ce am văzut vreo 20 de video-uri cu emisiuni în care a participat, am găsit în sfârşit unul în care exprimă fără echivoc această asociaţie mnezică inevitabilă. Putem asculta această asociaţie la minutul 7 din video-ul „Madalin Ionescu SHOW - Emil Strainu - 21 Septembrie 2021 - Partea 2 | MetropolaTV”. Apoi am găsit această legătură reluată apoi cuvânt cu cuvânt şi în 3 din cărţile sale, respectiv la pagina 11 în „OZN Lista neagră”, şi la pagina 56 din cărţile „Extratereştrii au venit. Cum ne apărăm?” şi „O.Z.N. în arhivele militare secrete”. Iată cum arată unul dintre paragrafele copiate cuvânt cu cuvânt în aceste cărţi:
„Începând din mijlocul verii anului 1989 numărul rapoartelor radar ce semnalau O.Z.N.-uri a început să se înmulţească considerabil, la aceste observaţii adăugându-se tot mai des prezenţa unor puternice perturbaţii radioelectronice pe canalele radio corespunzătoare undelor scurte şi ultrascurte. Apogeul a fost atins în toamna aceluiaşi an, mai precis în luna noiembrie, numărul acestor semnalări fiind depăşit doar de enigmaticele aparate zburătoare ce au survolat cerul României pe timpul evenimentelor armate sângeroase din decembrie acelaşi an. Până la declanşarea revoluţiei, când armata a trebuit să se confrunte din plin cu straniile obiecte zburătoare asupra cărora s-a ripostat cu artileria şi rachetele antiaeriene, foarte puţini au fost cei ce au intuit pericolul că apariţia gradată a acestor O.Z.N.-uri nu era decât un test prin care se verifica capacitatea de ripostă a apărării anti-aeriene. Tot în aceeaşi perioadă arealul ţării noastre a fost supus sistematic unei imense agresiuni psihologice şi psihotronice ce îşi propunea să creeze scânteia ce trebuia ca în momentul cheie să creeze haos, să dezbine şi să dezorienteze masele. Ce a urmat ştim cu toţii ...”
Remarcăm şi contradicţia în idei, tipică celor descrise în secţiunea anterioară: pe de o parte el afirmă că „apogeul a fost atins în luna noiembrie” a anului 1989, pentru ca imediat mai departe să spună că acesta ar fi fost totuşi depăşit de ceea ce s-a întâmplat în decembrie. Un om informat şi pregătit va ezita să mai citească ceva după ce citeşte o asemenea contradicţie în idei. Dar, de fapt acesta este şi interesul agendei lui Străinu, anume acela de a înconjura publicul tabloid într-un astfel de cocon dezinformaţional prin care îl face necredibil pentru mediul academic.
Discursul lui Străinu despre OZN-uri, bazat pe probabilităţi foarte mici şi susţinut pe o maculatură de mii de cărţi ce se citează una pe alta, are însă un scop mult mai pervers decât pare la prima vedere. Aceste fabulaţii au rolul de a-i convinge pe martorii oculari ai acelor evenimente că e posibil să fi trăit o întâlnire de gradul 3 cu OZN-uri şi extratereştri, şi nu că au fost victimele unei dezinformări majore operate de agenţiile de spionaj străine, care trăgeau sforile prin iscoadele lor racolate din instituţiile locale. Această pistă de dezinformare prin tematica OZN-urilor a mai fost folosită de spionajul occidental cu alte ocazii. De exemplu ea se regăseşte în falsa explicaţie pentru fictivul atac japonez asupra oraşului Los Angeles din 24 Februarie 1942, la 2 luni şi jumătate de atacul de la Pearl Harbor. Asemănarea dintre acest eveniment şi „războiul radio-electronic” din decembrie 1989 de la noi e uluitoare. Şi în 1942 şi în 1989 militarii au tras proiectile după năluci, care se vedeau clar în aparatele radar sau alte dispozitive. În ambele situaţii cei mai mulţi dintre militari şi apoi opinia publică a avut impresia că într-adevăr au avut loc un atac, respins de forţele de apărare proprii.
Această similaritate este un alt indiciu al implicării unor forţe occidentale în tragedia din 1989 de la noi. Tematica OZN-urilor apare constant pentru a explica bizarerii ce i-au dus pe unii la concluzii dizidente faţă de variantele oficiale aşa cum poate fi văzut în cazul articolului „Some Ask, Were Aliens or Bush Behind 9-11? - ABC News”, amintit în secţiunea anterioară. După cum am spus acolo, există în mediul online piste dezinformaţionale către OZN-uri şi extratereştri pentru toate marile inginerii sociale ale ultimelor 150 de ani. Ele nu conving pe mulţi, însă contribuie alături de altele la crearea de haos dezinformaţional în jurul unei teme ce se doreşte ascunsă opiniei publice.
Această şopârlă ozenistică face parte dintr-un mai amplu plan de dezinformare postdecembristă despre marile diversiuni ale invaziei din 1989. Ele pur şi simplu au nevoie de o explicaţie deoarece nu pot fi puse pe seama unei majorităţi de curioşi şi dezinformaţi de mass-media şi a unei minorităţi de dizidenţi autentici, toţi neorganizaţi. Cineva a trebuit să-i „organizeze” prin manipulare, de care nici astăzi nu şi-au dat seama. Acest lucru s-a datorat uriaşului haos dezinformaţional care s-a creat după aceea, din care Străinu este doar o mică parte.
Aparatul dezinformaţional al spionajului civil a creat diverse piste dezinformaţionale, însă fiecare sunt foarte puţin credibile. Anterior am demantelat minciuna răzbunării unui anume ofiţer pe un altul de la Câmpina, pentru a oferi o falsă explicaţie pentru diversiunea măcelului de la Otopeni. O astfel de situaţie este total nefirească. În acele zile mai toţi românii erau cuprinşi de promisiunea prosperităţii capitaliste. Doar oamenii comuni de peste 65 de ani se îngrijorau de perspectiva căderii regimului, ştiind ce viaţă au avut înainte de 1944. Cei tineri nu aveau timp să se mai gândească la răzbunări, ci dar la o viaţă ca în Occident, aşa cum se vedea în reclame. O minciună similară s-a emis şi faţă de masacrul USLA-şilor la MApN, respectiv fictiva răzbunare a lui Nicolae Militaru pe colonelul Trosca, pe motiv că acesta ar fi lucrat la dosarele „Corbii”, în urma cărora acesta a fost găsit vinovat de spionaj pentru GRU. Încercarea de convinge că un colonel USLA ar fi avut funcţie de şef de contraspionaj în armată, care să întocmească asemenea dosare este una dintre cele mai gogonate minciuni spuse vreodată despre evenimentele din 1989. În primul rând USLA nu era o unitate specializată nici în spionaj şi nici în contraspionaj. Apoi, chiar aşa de înapoiată ar fi fost DIA încât să folosească resursele USLA pentru contraspionaj? Vom vedea în următoarele secţiuni ce rol a avut de fapt DIA în tragedia din 1989. Nu avea nevoie de „ajutoare” interne. Laşii din DIA s-au subordonat doar invadatorilor externi şi în 1989 şi după acea dată.
Pentru diversiunea uciderii paraşutiştilor la Televiziune a fost făcut responsabil generalul Rus, iar pentru uciderea miliţienilor la Sibiu a fost scos ţap ispăşitor comandantul garnizoanei Dumitru Dragomir. În aceste două cazuri cei doi au avut un anumit rol în ierarhia de comandă a înfăptuirii celor două inginerii sociale afiliate. Însă niciunul dintre ei nu putea concepe un asemenea planuri ample de manipulare şi dezinformare de unul singur. Amploare lor atestă o echipă specializată de invadatori, despre care spionajul românesc nici că visa. Ele au fost parte din acţiuni concertate în toată ţara care s-au desfăşurat după acelaşi tipar. La urechile opiniei publice au ajuns doar acestea 4, însă ele sînt mult mai multe ca număr. Cărţile lui Grigore Cartianu „Crimele Revoluţiei” şi „Teroriştii printre noi” au scos la iveală în jur de 100 de astfel de cazuri de dezinformări încrucişate menite să creeze foc fratricid, dintre care 30 au dus la victime. 100 de cazuri de răzbunări între militari, exact atunci când cei mai mulţi dintre ei erau terifiaţi de perspectiva unui război (alarma „Radu cel Frumos”), e prea nefiresc. De aceea pista răzbunărilor este foarte necredibilă.
Am văzut începând din finalul capitolului 3 şi în special în cel de faţă că s-a marşat şi pe varianta Ion Iliescu, o tentativă patetică de externalizare acestor inginerii sociale spre următorul preşedinte al României de după Ceauşescu. Dar, desigur, şi aici avem câteva lucruri care nu se leagă în această falsă explicaţie. Mai întâi, că nici Iliescu nu putea concepe asemenea inginerii sociale complexe, după cum nici un demagog nu o poate face. Apoi, el era deja foarte popular, după cum arată rezultatelor alegerilor prezidenţiale din 1990, şi nu avea nevoie de astfel de inginerii. Şi, nu în ultimul rând, dacă aşa ceva s-ar fi întâmplat, cum se face că justiţia nu l-a condamnat pentru nişte crime care s-au dovedit mult mai mari decât cele atribuite lui Ceauşescu până în 22 decembrie, deşi am văzut că şi acelea au fost manufacturate tot de butoane forte complexe . Cei mai mulţi oameni din decembrie 1989 au murit după plecare lui Ceauşescu, fapt care atestă pe deplin care regim a fost mai criminal în România. Aşadar, pista Iliescu este şi ea tot o minciună. Pentru mai multe detalii invit cititorul să recitească secţiunea „Adevăruri spuse insular într-un ocean de minciuni despre tragedia din 1989” din capitolul 3 şi în secţiunea „Dezinformare despre terorişti în decembrie 1989 şi după” sau în cea intitulată „Alex Mihai Stoenescu, cel mai mare dezinformator al presei clasice…” din acest capitol.
O altă minciună despre aceste inginerii sociale, şi mai prost concepută, destinată celor neinformaţi despre ele, este cea a neînţelegerii în teren între cei implicaţi. Într-un fel, da, acele focuri fratricide s-au datorat neînţelegerii. Însă neînţelegerea dintre ei a fost produsă deliberat prin dezinformare anterioară, după cum am arătat mai sus, în special în secţiunea „Război civil instigat între Armată, Miliţie şi Securitate la Sibiu”. Neînţelegerea din teren este efectul unei ample operaţiuni de provocare a acestuia prin confuzie sădită deliberat în minţile celor implicaţi. În acest caz contează ce a determinat acest efect pentru a înţelege dinamica evenimentelor. Fără dezinformările încrucişate nu mai exista nici foc fratricid la asemenea amploare.
După ce aceste minciuni n-au convins decât pe naivi, iată-l şi pe Emil Străinu cu propriul său număr, respectiv pista OZN-urilor. Aşadar, pentru a ascunde rolul spionajului în generarea acestor inginerii sociale din 1989, departamentul de dezinformare a conceput o altă minciună, cea a falsei cauze emisă de acest Emil Străinu. Conform elucubraţiilor sale, OZN-urile ar fi fost cauza războiului radio-electronic la care au fost supuşi militarii în zilele de după 22 decembrie 89, când Ceauşescu a părăsit sediul CC. O za dezinformaţională a acestei false explicaţii este un fictiv OZN care ar fi fost observat la Ruse şi Giurgiu în 21 decembrie 1989, şi care ar fi avut legătură cu evenimentele din ţară din acea zi. Despre acest „OZN” ar fi ştiut însuşi Ceauşescu, aşa cum aflăm la minutul 05.42 din video-ul „Madalin Ionescu - Emil Strainu - Familia Ceausescu - 28 Septembrie 2021 - Pt 1 | MetropolaTV”. Străinu reia această poveste în mai multe alte apariţii televizate, precum cea din emisiunea „Madalin Ionescu SHOW - Emil Strainu - 15 Iunie 2021 - Partea 2 | MetropolaTV” la minutul 14, şi în multe altele. Străinu sugerează că lipsa de măsuri privind acest OZN ar fi fost o cauză a picării regimului. Am argumentat în secţiunea „Manufacturarea audio a înregistrării teleconferinţei lui Ceauşescu…” faptul că dictatorul a aflat abia în seara zile de 21 despre fictiva invazie a unor trupe străine pe teritoriul României (alarma mincinoasă „Radu cel Frumos”), lansată pe 15-16 decembrie în Banat. În acest context este foarte probabil ca Străinu să opereze o tehnică de dezinformare prin clonare, înlocuind alarma „Radu cel Frumos” cu acest fictiv OZN.
Vom vedea într-o secţiune viitoare că Pavel Coruţ a descris cel mai fidel teoria invaziei diversionist-militare din decembrie 1989 precum şi pe cea neocolonialistă de după ea. Ceva mai sumar a făcut şi Emil Străinu într-o secţiune de câteva pagini din cartea sa „Extratereştrii au venit. Cum ne apărăm?”, editura Darclee, 2022, începând de la pagina 247. De asemenea, începând de la minutul 46 din video-ul „Madalin Ionescu SHOW - Emil Strainu - 6 Iulie 2021 - Partea 1 | MetropolaTV” el expune foarte corect şi coerent ideea de neocolonialism occidental în România prin extinderea pieţei occidentale de desfacere spre est. Însă cine a aşteptat până atunci dintre cei cu judecata critică, după ce el a înşirat elucubraţiile sale specifice? Reauzim acelaşi lucru la minutul 28 din „Mit sau Adevăr - Gen. Emil Străinu - Triunghiul Bermudelor şi Drona armă sau vehicul”. La fel ca şi în cazul Coruţ, amestecul de minciuni cu adevăruri face ca întregul discurs să pară necredibil.
Ulterior, la minutul 44 din acest video, el inserează o dezinformare de tipul clonării, ascunzând astfel în mod parşiv informaţia despre vuietul înregistrat şi redat de acea staţie de amplificare la mitingul lui Ceauşescu din 21 decembrie, despre care am tot vorbit şi în documentar şi pe parcursul acestei cărţi. El afirmă că atunci ar fi fost implicate aşanumitele „benzi psihotronice”. Nu era nimic psihotronic acolo, ci o simplă bandă de magnetofon sau casetofon care reda zgomot de mulţime înfuriată, şi care a avut rol de manipulare în masă pentru participanţi, eşuată în bună măsură. Vom vedea în secţiunile următoare că Pavel Coruţ atinge apogeul cu acest gen de dezinformări.
Cea mai importantă dezinformare despre invazia ţării noastre din 1989 a fost premergătoare evenimentelor de atunci şi a vizat întreg spaţiul est-european. Ea constă în manipularea oficialilor sovietici privind naraţiunea construcţiei scutului antirachetă (literal numit „Iniţiativa de Apărare Strategică”) propusă de preşedintele Ronald Reagan la 23 martie 1983. Am detaliat rolul acestei dezinformări începând de la minutul 45 din documentarul meu, şi de mai multe ori pe parcursul acestei cărţi. Perspectiva unui război cu SUA i-a speriat până în măduva oaselor pe dinozaurii sovietici din PCUS şi KGB/GRU,care nu fuseseră deja racolaţi anterior de spionajul occidental. Iată în ce mod dezinformează Străinu telespectatorii de gen OTV faţă de acest subiect în video-ul «Gen. Emil Străinu: „Când Nikola Tesla a creat ‘raza morţii’, a fost contactat de 3 puteri”» , La minutul 07.35 acesta spune:
„Tesla avea un laser cu raze X care mai târziu va fi cel care va duce la crearea inimii sistemului «Războiul Stelelor» pe vorba lui Ronald Reagan.”
Dar, la pagina 85 din cartea sa „OZN. Răpirile extraterestre”, editura Triumf, 2015, el spune că doctorul în fizică pentru probleme de optică Bruce S. Maccabee ar fi fost creierul proiectului „Iniţiativa pentru Apărare Strategică”. Iată, aşadar, o altă contradicţie în spusele sale. Apoi, razele X sînt cele cu care se fac radiografiile medicale. Niciodată nu se poate face un „laser cu raze X” care să arate precum cele din „Războiul Stelelor”, deşi acolo e doar ficţiune cinematografică. Există lasere de mare putere, dar nu ca acelea din film. Chit că repetiţia s-ar putea să îi deranjeze pe unii cititori, mai spun odată că „Iniţiativa de Apărare Strategică” niciodată nu a fost măcar începută, cu atât mai puţin „creată”. O astfel de distorsionare e menită să trimită eventualii telespectatori care au aflat de planul „scutului antirachetă” către piste tenebroase, de externalizare către Tesla şi Maccabee, şi nu către Reagan şi CIA, a acestei ameninţări uriaşe la adresa URSS, care în final a dus la disoluţia politică în ţările est-europene.
Iată cum îşi încheie Străinu cărţile „O.Z.N. în arhivele militare secrete”, „Extratereştrii au venit. Cum ne apărăm?” „OZN Lista neagră” (pag.90), după ce înşiră mai multe cazuri de astfel de „ufologi”, persecutaţi şi în final vânaţi de către organisme sociale oculte:
„ ... La noi, pilotul şi scriitorul Doru Davidovici publică mai multe articole referitoare la fenomenul O.Z.N., urmate de best-sellerul Lumi Galactice. Se vor ridica multe semne de întrebare. Va muri la scurt timp, într-un tragic accident de avion. Se pare că există un centru invizibil de unde sunt coordonate toate activităţile anti-O.Z.N....?! Apropos, vă mai interesează O.Z.N.-urile şi ufologia?!”
În traducere, această dezinformare are următorul sens: „aveţi grijă să nu mai căutaţi ale detalii despre O.Z.N. şi extratereştri că s-ar putea să o mierliţi! Rămâneţi cu ce v-am dat eu şi nu mai cercetaţi!”. Vom vedea că în aceeaşi notă îşi termină şi Pavel Coruţ cartea sa „Către culmile succeselor”, după cum vom vedea la finalul seriei de secţiuni dedicată lui. Diferenţa este că publicul lui Coruţ este unul mai educat, iar ameninţările sînt nu cu moartea ci cu psihiatria politică. În următoarea secţiune voi încerca să descriu o imagine mai de ansamblu a acestor doi mari dezinformatori militari asupra opiniei publice.
