4.2.3.9. Generalul Emil Străinu, umbra tenebroasă a armatei în societatea civilă românească

Decembrie 1989 sub lupa psihologiei istoriei

Acest articol este o secţiune dintr-un text mai amplu ce detaliază informaţiile din recentul meu documentar „Eroii au murit.1899. CIA”

Această secţiune are legătură cu precedenta

4.2.3.9. Generalul Emil Străinu, umbra tenebroasă a armatei în societatea civila românească

Corneliu Vadim Tudor a fost timp de 10 ani vârful politicii naţionaliste în România. Mulţi securişti lăsaţi pe din afară s-au înscris în „Partidul România Mare” pe care acesta l-a fondat, în intenţia de a se apăra de denigrarea publică la care breasla lor a fost supusă după 1990. Pe lângă ei, SRI a infiltrat spioni activi în PRM, care simulau persecuţia noului regim, în intenţia de a câştiga încrederea tribunului şi apoi de a-l atrage pe piste false şi proiecte politice fără şanse de succes. Ei l-au dezinformat în a susţine unele lucruri bizare, sau a susţine idei xenofobice şi antisemite. În secţiunea anterioară l-am descris pe marele manipulator Ion Coja, despere care aş paria că se află în cea de-a doua categorie. Pe lângă aceştia, în anturajul lui Corneliu Vadim Tudor a ajuns şi generalul de radiolocaţie Emil Străinu, acel mustăcios care bolboroseşte despre extratereştri la televiziuni cu programe în gen OTV. La ora 01.35 din emisiunea „DAN DIACONESCU DIRECT | Invitat: Emil Străinu” el admite că a fost un apropiat al tribunului şi chiar preşedinte al „Partidului România Mare” (PRM), după moartea acestuia. În această secţiune voi face un rabat de la temele obişnuite ale acestei cărţi, aşa cum am făcut la început cu tema Cernobâl. În câteva pagini voi face o analiză a subiectelor paranormal/extratereştri/OZN (Obiect Zburător Neidentificat), deşi aceste teme par fără legătură cu tragedia din 1989. Vom vedea că ramificaţiile incredibile ale dezinformării faţă de ea ajunge inclusiv în perimetrul acestor teme.

Cine este Emil Străinu?

Numele Emil Străinu s-ar putea să nu vă spună nimic. Dar, dacă aţi avut o perioadă de pierdere a timpului în faţa TV-ului, şi dacă aţi avut obiceiul turului telecomenzii, atunci probabil că aţi dat de el în posturile TV de nişă. Odată cu consumul de producţii TV occidentale era la modă butonatul telecomenzii. Străinu era prezent săptămânal în diferite platouri TV, uneori chiar şi la câteva zile. Eu aşa l-am văzut de multe ori de el în vreo 5 ani cu seri petrecute în faţa TV-ului din anii 2000. Ei bine, el este acel mustăcios care fabulează despre fenomene paranormale şi extratereştri/OZN-uri (Obiecte Zburătoare Neidentificate). Discursul lui are o foarte puternică tentă dezinformaţională în domeniul politic şi militar, amestecând temele SF cu discursul vrăjitoriei, paranormalului şi ocultismului, aşa cum s-au practicat decenii întregi la OTV, la care a şi participat. După cum afirmă el însuşi în emisiunile mai noi făcute alături de Dan Diaconescu „Senzaţionescu”, ei au colaborat încă de la începutul aventurii OTV în acelaşi regim de speculare a predispoziţiei spre gândirea primitivist-magicicistă a majorităţii.

De fiecare dată când am dat de el în turul telecomenzii eu nu l-am putut urmări mai mult de câteva minute pe Străinu. Nici măcar nu i-am ţinut minte numele. În martie 2023 lucram deja de câţiva ani la capitolul dedicat dezinformării din cartea mea „Manifestul societăţii automatiste” şi am văzut că discursul lui Străinu se suprapunea peste o tendinţă internaţională de a crea astfel de haos dezinformaţional în jurul unor subiecte sensibile pentru autorităţi. Cel mai concludent exemplu este cel faţă de atacul din 7 decembrie 1941 de le Pearl Harbor, în jurul căruia s-a centrat acel capitol. Iniţial nu l-am menţionat pe Străinu nici în acea carte şi nici în subcapitolul dedicat dezinformării din cea de faţă, pentru că, după cum am spus, nu corelam persoana care se lansa în speculaţii fără acoperire faptică şi numele său. A trebuit să caut în www până să îi aflu numele. I l-am aflat abia în martie 2024, când am scris secţiunea „Psihiatria politică folosită în general în dictatura capitalistă şi în particular în dezinformarea faţă de tragedia din decembrie 1989” , pentru nişte afirmaţii cu iz psihopatologic, pe care în august 2025 le-am dezvoltat mai detaliat.

Neurmărindu-l, şi neavând în nici un caz intenţia de a-l urmări, nu bănuiam că şi el s-a referit şi la invazia diversionist-militară din decembrie 1989. Dar, după ce am terminat de scris secţiunile dedicate lui Coruţ, care urmează celor de faţă, am observat că subiectele celor doi sînt foarte asemănătoare. Şi, la fel ca şi în cazul Coruţ, şi Străinu spune nişte lucruri adevărate despre modul în care e condusă lumea. Ca şi în cazul Coruţ, acestea par total necredibile spuse într-un noian de minciuni şi bolboroseli despre evenimente istorice sau obiecte zburătoare neidentificate (OZN) şi extratereştri, după cum vom vedea mai departe.

Străinu a absolvit Şcoala Militară în 1979 şi apoi a lucrat ca ofiţer activ în Ministerul Apărării Naţionale până în 1992, cu gradul de general. Remarcăm că a ajuns general în 13 ani. Invariabil îmi vine în minte ascensiunea accelerată a locotenentului de informaţii Kermit Tyler, care a blocat alarma operatorilor radar George Elliott şi Joseph Lockard; ei au interceptat semnalul avioanelor japoneze venind să atace la Pearl Harbor în dimineaţa zilei de 7 decembrie 1941. În loc să fie condamnat şi judecat ca posibil agent străin care a facilitat moartea a aproape 2500 de americani prinşi cu garda jos, Tyler a fost avansat 6 grade într-un singur an, după cum vedem din propria sa declaraţie pe această temă pe care am inserat-o la începutul documentarul meu „Cea mai mare crimă din istorie” .

În 1992, până în 2007, Emil Străinu a trecut la Serviciului de Protecţie şi Pază (SPP), adică fosta Direcţie a V-a a Securităţii Statului. Iată altă legătură cu spionajul civil! Pe de altă parte, şi Coruţ a declarat că ar fi fost securist, deşi vom vedea în ultima secţiune dedicată lui că aşa ceva este 50 % o minciună. În cazul Străinu este foarte ciudat faptul că el ajunge din şef de unitate de radiolocaţie un fel de bodigard, fie el şi pentru nişte personalităţi importante, precum a însuşi Papei Ioan Paul al II-lea, care a vizitat România în 1998. Trecerea de la general de armată la un agent SPP este o vizibilă decădere în cariera militară. Aici se află nodul unui mister pe care îl vom dezlega pe parcursul acestor secţiuni şi în privinţa unuia şi a altuia.

În mai multe apariţii TV Străinu a spus că din postura de bodigard SPP ar fi cunoscut un cardinal care i-a facilitat accesul în biblioteca secretă a Vaticanului. Dar, la fel ca şi Pavel Coruţ, care a lucrat ca agent acoperit în presă, sub minciuna că ar fi fost concediat din vechea Securitate, e foarte probabil ca şi Străinu să aibă aceeaşi agendă. La ora 01.05 din emisiunea „DAN DIACONESCU DIRECT | Invitat: Emil Străinu” el spune că ar absolvit Academia de Poliţie iar în „CANCAN SENZAȚIONAL! DAN DIACONESCU ȘI EMIL STRĂINU, DESPRE OZN-URI, EXTRATEREȘTRII ȘI CONSPIRAȚII!” la ora 01.35 spune că ar avea şi studii de drept. În video-ul cu emisiunea „Madalin Ionescu SHOW - Emil Strainu - 14 Septembrie 2021 - P1 | MetropolaTV” , el afirmă la minutul 11.20 că ar fi avut funcţia de „consilier al Parlamentului României pe probleme de ameninţări neconvenţionale şi asimetrice”.

Despre gradul mic de probabilitate ale temelor paranormalului, OZN-urilor şi extratereştrilor

Subiecte precum tărâmul din viaţa de dincolo sau comunicarea cu sufletele morţilor fac încă parte din coloana vertebrală a religiilor. Vrăjitoria şi ritualurile de tot felul îşi extrag şi ele seva tot de aici. Cineva care capătă o anumită autoritate ştiinţifică şi abordează aceste teme în sensul confirmării lor are mare şanse să devină un guru pentru o anumită comunitate dispusă să-şi cedeze o parte din bunuri în schimbul acontării unui loc cât mai favorabil în viaţa de apoi.

Însă argumentele ştiinţifice pentru asemenea credinţe lipsesc. Psihologia experimentală* a făcut numeroase teste pe aşanumiţii medii şi paranormali în privinţa unor manifestări neobişnuite precum telepatia, telekinezia, dedublarea, depersonalizarea, vorbitul cu morţii, cititul gândurilor, impunerea gândurilor şi multe altele. Însă aceste investigaţii au dovedit că „minunile” de mai sus sînt de fapt nişte iluzii. Ele pot fi idei iluzorii specifice mentalităţilor primitive. Dar pot fi şi simptome ale unor structuri psihopatologice schizotipale sau complicaţii psihotice ale unor tulburări psihice, precum alcoolismul sau depresia majoră, sau boli neurologice precum demenţa, epilepsia sau schizofrenia** .

*Atenţie sursele acestor experimente şi la cei ce se autointitulează psihologi experimentali, fără a lucra la institute recunoscute oficial sau la universităţi de renume ca profesori! Cei care scriu despre OZN şi extratereştri nu sînt psihologi experimentali, iar ritualurile lor magiciciste nu sunt omologate ca atare. Pentru detalii căutaţi cărţi de psihologie experimentală, cu experimente practicate şi în alte arii decât cele mai sus, cu autori recunoscuţi în plan internaţional ca psihologi experimentali! Nu se poate face psihologie experimentală fără un cadru material obiectiv.

** Există specialişti care cred că schizofrenia este o tulburare psihică, nu o boală neurologică.

Popularitatea acestor teme e însă invers proporţională, paradoxală, cu încă frica omului simplu de „nebunie”. Mentalitatea magicistă, încă prezentă la omul simplu contemporan, se teme de contagiunea „bolii psihice”. Însă temele enunţate mai sus sînt extrem de populare dacă vin sprijinite de dovezi, în ciuda ateismului contemporan. Mircea Eliade vedea religiozitate inclusiv în militantismul ateist modern, iar temele de mai sus demonstrează pe deplin ideea sa. În strânsă legătură cu religia, mentalitatea magicistă a creat mitul. În epoca modernă aceasta şi-a găsit refugiul în temele Science Fiction, ca reacţie a omului modern împotriva religiilor… moderne. Tematica SF este o repoziţionare a predispoziţiei magiciste a omului simplu înspre libertăţile conferite artei. Personajele SF uimesc prin aceste abilităţi paranormale amintite mai sus, fie ca simţuri normale ale unor specii mai evoluate, fie ca abilităţi pierdute ale propriei noastre specii.

Chiar dacă a mai scăzut în popularitate după anii 2000, totuşi literatura SF este încă pe val. Ultimele seriale Star Wars nu mai câştigă premii şi nu mai vând atâtea bilete în cinematografe precum în anii 1970 şi 1980. Însă gândul că pe undeva într-un alt sistem solar sau altă galaxie ar exista nişte fiinţe extraterestre similare cu omul a fost şi va rămâne mereu seducător. Parafrazându-l pe Mircea Eliade, se pare că naraţiunea extratereştrilor a rupt o anumită falie din credincioşii religiilor cunoscute. Literatura SF şi, prin extensie, cea a fenomenelor paranormale, au înlocuit figurile religiilor epocii clasice. Am auzit inclusiv un astrofizician care a lansat o ipoteză cum că însăşi viaţa pe pământ s-ar fi dezvoltat de la anumiţi microbi foarte rezistenţi purtaţi pe meteoriţi, ce au căzut aici. Ce-i drept, o astfel de ipoteză are o oarecare doză de probabilitate. Altele însă au nevoie de ipoteză la ipoteză. Profesorul meu de fizică din timpul liceului intra uneori în speculaţii hermeneutice interpretând anumite pasaje din biblie prin spectrul literaturii SF. Cel de filosofie părea să creadă în adevărul aşanumitului „experiment Filadelfia”, în care o navă a Marinei Militare a Statelor Unite ar fi dispărut şi reapărut în alt loc.

Unii dintre noi putem să fim sceptici faţă de aceste poveşti, însă realitatea e că ele ne atrag atenţia şi ne rămân în minte tocmai datorită reverberaţiilor lor magicist-mitologice încastrate în memoria ancestrală ce supravieţuieşte în fiecare. De aceea există fani ultraşi ai literaturii SF care au făcut din tematica extratereştri/OZN un adevărat cult, fără să stabilească graniţa dintre fantezie şi realitate. Deşi genul SF a scăzut în intensitate în ultimele decade, încă sînt oameni care îşi umplu capul cu astfel de ipoteze puţin probabile. Ele sînt emise faţă de diverse evenimente ce conţin o doză de inexplicabil conform cu ideile curente.

Însă e suficient ca un număr de ultraşi SF să dea tonul şi astfel se poate ajunge la comportamente de masă şi la o adevărată nouă religie, ambalată într-o formă ştiinţifică, numită „ufologie” (UFO – abrev. Eng. „Unidentified Flying Object” = OZN). Afirmaţia aceasta pare absurdă, însă diferenţa religiilor moderne faţă de cele primitive stă exact în bagajul ştiinţific care a făcut ca mentalitatea religioasă să devină mai consistentă. Metafizica este o religie sau o mentalitatea magicistă susţinută de un ansamblu de deducţii coerente din nişte concepte mai mult sau mai puţin coerent definite.

Cunoştinţele ştiinţifice şi tehnologia par că ne depărtează la ani lumină de omul cavernelor, însă uneori diferenţa e greu de făcut. Transmiterea în direct la radio în data de 30 Octombrie 1938 a unei versiuni a cărţii de literatură SF „The War of the Worlds” a lui H. G. Wells, despre o invazie a extratereştrilor pe pământ, a produs panică în masă. Oamenii şi-au făcut bagajele şi s-au înghesuit pe autostrăzi în căutare de refugiu. În acele timpuri ştirile false nu erau atât de dese ca astăzi, şi mulţi nu au putut face diferenţa între ficţiune şi realitate. Însă credinţa religioasă a unora în extratereştri este certificată de prezenţa materialelor precum cărţile lui Străinu spre comercializare. Filiaţia extraterestră a fost în anii 1980-1990 o bună temă de iniţiere a curtării femeilor necunoscute; pare greu de crezut, însă unii abuzatori emoţionali au reuşit să păcălească necunoscute pe stradă şi să simuleze intenţia de a forma o relaţie de cuplu cu ele prin naraţiunea cum că va fi o invazie extraterestră şi că doar cei „iniţiaţi” vor scăpa acestei judecăţi extraterestre de apoi.

Aceste idei sînt seducătoare în contextul lipsei de informaţii despre univers, şi misterele sale. Însă, asemenea naraţiunilor paranormale/religioase, şi în cazul fenomenelor SF lipsesc dovezile. Google oferă rezultate pentru „UFOlogie”, deşi nu este admisă ca ştiinţă şi de către forurile ştiinţifice superioare. În lipsa dovezilor ea rămâne o (pseudo)ştiinţă ce seamănă mai mult cu astrologia decât cu astrofizica, deşi nici ultima nu e departe de acest nivel. Şi aici totul se reduce la simpla credinţă în aceste lucruri, la fel ca şi în cazul religiilor de până acum. Nu există un muzeu al extratereştrilor sau OZN-urilor, în ciuda a numeroase rapoarte ale armatelor şi chiar fotografii cu această tematică. Însă primele au dezavantajul că sînt … secrete, şi nu pot fi evaluate de savanţi. Fotografiile sînt în cea mai mare parte nişte editări de începători în utilizarea programelor computerizate.

Probabilitatea unor fiinţe inteligente precum omul în alte galaxii pare mare dacă ne bazăm pe ipoteza unui univers mare, spre infinit. Dar e la fel de posibil ca el să nu fie atât de infinit pe cât postulează astrofizicienii acum. Da, ipoteza este un instrument al ştiinţei, şi eu le-am folosit în materialele mele, inclusiv în această carte. Există aşanumitele geometrii non-euclidiene care se bazează pe ipoteze absolut false sau absurde, cum ar fi de exemplu aceea că două paralele s-ar întâlni totuşi undeva. Comunitatea ştiinţifică, în special matematicienii, acceptă astfel de exerciţii de imaginaţie ca fiind ştiinţă, deoarece ştiinţele abstracte în general se dezvoltă ca o explicitare deductivă a unor afirmaţii iniţiale, postulate ca adevărate. În acest caz nu adevărul/falsitatea postulatului iniţial contează, cât procesul deductiv ce urmează. Însă o ştiinţă a observaţiei nu se poate baza doar pe ipoteze improbabile, fără dovezi în lumea reală. La fel ca şi geometriile non-euclidiene, şi astfel de speculaţii ne-ar putea ajuta cândva, în lipsa altor informaţii, sau ca etapă în evoluţia ştiinţei. Însă în acest moment ele sînt total inutile sub aspectul probabilităţii ştiinţifice.

Fotografiile cu milioanele de galaxii pot ascunde corpuri cereşti mai mici, cu un număr mare de sateliţi, care par a fi stele. Unele pot fi nişte simple parfuri cosmice. Instrumentele noastre de cercetare a lor sînt încă rudimentare. De aceea probabilitatea antropocentrică a religiilor moderne e destul de asemănătoare precum şi cea a unor fiinţe mai avansate intelectual şi tehnologic decât omul în alte galaxii. În ciuda imaginaţiei noastre nelimitate despre universul infinit, în aproape un secol nu am înregistrat mesaje venite de la civilizaţii extraterestre, transmise prin unde electromagnetice şi radiaţii diverse în spectrele cunoscute. Până la proba contrarie omul rămâne cea mai avansată fiinţă cunoscută, iar extratereştrii nu există.

De aceea, cei care au văzut aceste fenomene au o anumită înclinaţie magicist-fabulator-schizotipală. Alţii au fost imigranţi din zona ecuatorului către zonele nordice la finalul secolului al XIX-lea; când au văzut prima dată aurora boreală mulţi au crezut că văd nave cosmice. Lampioanele lansate de comunitatea chinezilor stabiliţi în SUA în aceeaşi perioadă i-au pe unii să creadă că văd OZN-uri. Într-un fel ele erau într-adevăr obiecte zburătoare neidentificate, însă doar de comunitatea locală, nu şi de cea care le lansase şi care făcea o tradiţie multiseculară din astfel de ritualuri.

Însuşi Străinu oferă la pagina 45 din cartea sa „O.Z.N. în arhivele militare secrete” editura, Majadahonda,1999, situaţia insuficienţei de oxigen (hipoxia) care poate duce la iluzii şi adevărate halucinaţii între piloţii care fie au uitat să-şi pună casca fie au spărturi în furtunurile de alimentare. Astfel că unele rapoarte din armată despre OZN e posibil să fi fost întocmite în cazuri.

Dezinformare majoră despre OZN şi extratereştrii făcută de spionajul civil

Însă aceste poveşti pot fi folosite pentru dezinformare, deci pot fi utile dictaturii capitaliste moderne. Departamentele de dezinformare ale spionajului civil au mers mai departe cu folosirea genului SF în dezinformarea opiniei publice, către ascunderea unor evenimente sub această naraţiune. Departamentele de dezinformare ale spionajului civil şi militar au dus cumva genul SF la caricatură dezinformaţională în intenţia de a ascunde anumite misiuni secrete, care au fost accidental descoperite de civili. Prăbuşirea unei drone va fi putut fi apoi fi acoperit cu speculaţii despre OZN şi extratereştrii, care în cele din urmă duce la lehamite din partea publicului, adică la ce se urmăreşte de fapt: ascunderea adevăratei istorii a evenimentului. A dezvolta către naraţiunea OZN a unui astfel de eveniment este o minciună gogonată ascunsă într-un adevăr de aproape 100%.

Situaţia e identică cu cea a lampioanelor chinezeşti, însă de data asta restrânsă la o comunitate mult mai restrânsă de specialişti ce lucrează în industria aviaţiei militare sau civile. O astfel de dronă este cunoscută doar de un număr infim de oameni; pentru cei mai mulţi ea este într-adevăr un Obiect Zburător Neidentificat (OZN). Însă pentru acel grup de specialişti, el este foarte identificabil. De asemenea, eşecul unor sateliţi sau baloane meteo şi prăbuşirea lor pe sol poate fi ascunsă opiniei publice prin această tematică a OZN-urilor. Familiile celor ucişi din ghinion de astfel de obiecte ar fi foarte supărate şi ar cere daune de la agenţiile spaţiale sau institutele de meteorologie naţionale dacă s-ar spune adevărul. Cu un astfel de văl dezinformaţional în formă de tematică despre OZN şi extratereştri se poate ameţi o astfel de familie care şi-ar cere dreptatea în justiţie.

Un alt caz de haos dezinformaţional este ascunderea riscului inginerilor de aviaţie în general. Documentându-mă pentru cartea „Fără sadism!”  am dat de un raport al FBI pentru cele mai periculoase locuri de muncă, primul loc fiind ocupat de ingineria de aviaţie, apoi de cel al constructorilor apoi al tapinarilor. M-a surprins total acest top deoarece nu am auzit de astfel de cazuri pentru primul loc. Am avut în familie sau în anturaj mai multe cazuri de accidente cu constructori şi tapinari, unele chiar mortale. Dar n-am auzit nimic despre inginerii de aviaţie nici în anturaj şi nici în presă, nici în cea internaţională. Ne putem imagina că orice fel de inovaţie în industria aviatică civilă şi militară necesită teste, care uneori se termină prost. Dar, dacă toate aceste teste sînt anunţate publicului, atunci nimeni n-ar mai accesa aceste locuri de muncă. De aceea nu există informaţii publice despre departamentul de testare ale aparatelor marilor constructori. Oamenii sînt atraşi pas cu pas către aceste zone, prin salarii din ce în ce mai mari şi manipulări foarte bine orchestrate. Concomitent, ei sînt dezinformaţi că lucrează la proiecte secrete, astfel că nici familia sau prietenii nu ştiu cu ce se ocupă cu adevărat. Atunci când un accident al unui astfel de test aviatic se întâmplă, familiei i se comunică o minciună, cum că acest om ar fi murit la datorie în teatre de operaţiune. Dacă aşa ceva ajunge să fie cunoscut marelui public, atunci departamentul de dezinformare iarăşi aruncă pe piaţă acest haos dezinformaţional al extratereştrilor sau OZN-urilor.

O dezminţire ceva mai realistă pentru OZN, şi în spiritul celor spuse până acum, se regăseşte pagina 55 din cartea „Extratereştrii au venit. Cum ne apărăm?”, editura Darclee, 2022, scrisă tot de Emil Străinu. El afirmă aici că nu există OZN-uri, ci sînt nişte avioane necunoscute marelui public:

„Încă nu există nave spaţiale extraterestre. Se află însă în exploatare aşa-numitele farfurii zburătoare, dar acestea sunt avioane care zboară în atmosferă la altitudinea de 10.000 de picioare şi deci nu sunt nave spaţiale extraterestre. Firmele care construiesc asemenea avioane sunt: compania Novercraft, din Anglia, compania AERO, din Canada, şi companiile Curtis - Wright şi Nord Motor, din Statele Unite.”

În această frază Emil Străinu ascunde însă o minciună, asemenea 95 % din relatările sale. Nu există nici un fel de dovadă în spaţiul public că aceste companii ar construi avioane în formă de farfurii zburătoare. Dar la pagina 125 din cartea sa „Paleoastronautica şi Războiul Cosmic - Ipotezele lui Oleg Feighin”, editura Prestige, 2019, Străinu ar putea spune adevărul în acest ocean de minciuni, chiar dacă e unul preluat. El citează „ipoteza” „ufologului” James Farrell, cum că majoritatea mărturiilor despre extratereştrii şi OZN-uri se referă la teste ale industriei militare a SUA, necunoscute marelui public. La modul în care Străinu îl citează pe Farrell, această ipoteză pare tot o dezinformare deoarece este pusă în relaţie cu diverse tehnologii ale regimului nazist şi cum acesta ar fi supravieţuit după 1945… Însă există indicii că unele vizează o tehnologie posterioară acestei perioade. Un astfel de exemplu ar putea fi evenimentul din data de 9 decembrie 1965, când fragmente dintr-o navă necunoscută au căzut în statele Ohio, Michigan şi Pennsylvania din Statele Unite ale Americii. Fragmente incandescente ale acestei nave au fost observate pe cer de pe teritoriul mai multor state ale SUA, inclusiv din Canada. În localitatea Kecksburg este şi astăzi o copie a ceva ce pare o caroserie de motor sau a unui bot de navă. Au fost unii care au spus că aşa ceva e posibil să fie un test aviatic eşuat.

La pagina 155 din aceeaşi carte chiar Emil Străinu oferă la pagina 125 o jumătate de pistă pentru această ipoteză. El pune evenimentul de la Kecksburg pe seama desprinderii unei părţi superioare dintr-o staţie a programului spaţial sovietic „Vega”, dar despre care nu există dovezi admise public. Nu e exclusă o astfel de variantă dar pare mai probabilă ipoteza eşuării unei nave americane autohtone, care a fost apoi îngropată cu aceste bolboroseli despre OZN-uri şi extratereştri. În stilul tipic presei tabloide, în publicaţiile locale au început să apară mărturii ale unor oameni mai mult sau mai puţini reali care ar fi văzut fiinţe SF sau că li s-au întâmplat tot felul de evenimente paranormale după acest eveniment. De atunci statuia de la Kecksburg a devenit un fel de obiect de cult al „ufologilor” şi pasionaţilor de literatură SF.

Ne putem imagina că şi alte evenimente produse de acţiuni secrete de inginerie socială (diversiune) sau dezinformare publică pot ascunse în acelaşi mod. Ne aducem aminte despre teoria fabulatorie descrisă în capitolul 1 cum că extratereştrii ar fi atacat reactorul 4 de la Cernobâl şi astfel ei ar fi provocat explozia. Am văzut în acele secţiuni faptul că anumiţi oameni simpli intuiseră corect implicarea SUA în acea explozie. Singura eroare a lor a fost aceea că nu trăiau un război clasic, ci unul (dez)informaţional. Nu se întâmpla niciun război atunci între cele două ţări, în afara aşanumitului „război rece”, care era unul al declaraţiilor şi acţiunilor spionilor. Nu SUA ca ţară atacase la Cernobâl, ci CIA şi alte agenţii occidentale de spionaj, prin agenţii locali racolaţi anterior. Însuşi Străinu admite faptul că tematica OZN-urilor şi extratereştrilor poate fi o vastă operaţiune de dezinformare chiar a CIA pentru a-şi ascunde anumite crăpături în alte operaţiuni, după cum citim într-un paragraf identic la pagina la pagina 57 din „Extratereştrii au venit. Cum ne apărăm?” şi „O.Z.N. în arhivele militare secrete”, şi la pagina 12 în „OZN Lista neagră”, editura Z 2000, 1999. În acelaşi fel se poate face şi în cazurile altor inginerii sociale precum tragediile de la 11 septembrie 2001 sau cea de la Pearl Harbor din 7 decembrie 1941. O simplă căutare în web poate aduce articole care susţin această variantă aşa cum poate fi văzut în cazul articolului „Some Ask, Were Aliens or Bush Behind 9-11? - ABC News” existent într-un trust de presă apreciat de mulţi. Pe lângă acest gigant mediatic există surse mai mici, dar mai multe, care redau asemenea poveşti. Iată cum scepticii sînt discret înlăturaţi de a lua contact cu informaţii foarte importante prin această asociere cu naraţiunea OZN, care are rol de perdea dezinformaţională de abatere a atenţiei spre zone tenebroase!

Poveşti cu OZN-uri şi extratereştri luate de Emil Străinu din alte părţi şi servite naivilor

Am văzut în capitolului 1 cum romanul lui Frederick Forsyth „Ziua şacalului” (The Day of the Jackal”) a inspirat mitul teroristului Carlos Şacalul. Am arătat acolo în detaliu că „Ilici Ramirez Sánchez (alias „Carlos Şacalul”) un produs al spionajului civil”, şi am analizat ipotezele cum că ar putea fi un agent infiltrat în mişcările comuniste şi arabe, sau chiar o victimă căreia nu i s-a dat şansa să se apere. Am văzut care este rolul literaturii în amestecul ficţiunii literare cu realitatea istorică în scopul creării de dezinformare în secţiunea „Alte dezinformări, minciuni şi erori grosolane în cărţi de notorietate faţă de tragedia din decembrie 1989” . De asemenea, voi arăta acest lucru şi în cazul dezinformării produse de şeful „biroului de contraspionaj din Direcţia Informaţii a Armatei”, Pavel Coruţ.

Emil Străinu se înscrie şi el în aceeaşi reţetă a amestecului literaturii cu realitatea istorică, însă la un nivel ceva mai discret faţă de evenimentele istorice în jurul cărora s-a ţesut o uriaşă nebuloasă dezinformaţională mult mai amplă decât a făcut-o Coruţ, după cum vom vedea pe mai departe. Deşi au public diferit ca formă de exprimare, cei doi marşează pe aceleaşi teme. Discursul lui Emil Străinu este identic cu cel din partea literară a cărţilor lui Pavel Coruţ, exceptând dialogurile literare de la începutul lor. Cartea „Extratereştrii au venit. Cum ne apărăm?”, scrisă de Străinu şi deja menţionată mai sus, e aproape identică în ceea ce priveşte contopirea unui discurs literar de formă SF în prima parte, urmat de câteva aserţiuni politologico-istorice către final. Vom vedea că acest model de colaj între literatură şi politologie/istorie este folosit pe larg de Coruţ în cărţile sale.

Putem de pe acum pune cap la cap cu ce au spus câţiva deja, anume că la cărţile lor ar fi contribuit şi alţii… Această situaţie susţine ipoteza cum că printre ei se află ofiţeri de prin DGIA, SRI şi alţii, unii chiar scriitori profesionişti. Spre deosebire de Coruţ, Străinu a scris mai puţine cărţi, cel puţin după numărul existent în biblioteci. Oricum, se apropie şi el de scrisul în regim automat precum Coruţ. La minutul 02 din emisiunea „Gen. Emil Strainu - Trăim într-un Matrix // Equilibrum Fest #14 Bucuresti” el afirmă ca a scris în jur de 100 de cărţi. Deci, dacă aici ar fi adevărul, atunci s-ar putea ca asemănarea dintre ei să fie mult mai mare.

La fel ca şi în cazul Coruţ, şi cele mai multe cărţi semnate de Străinu reiau aceleaşi teme, respectiv misterele unor rapoarte ale armatei sau a unor mărturii izolate ale unor civili mai degrabă dubioşi, interpretate unanim ca dovezi ale existenţei obiectelor zburătoare neidentificate (OZN) şi a extratereştrilor. Am găsit însă câteva cărţi semnate de care ies din tiparul celor obişnuite dar şi din emisiunile sale, precum „Dinamici sociale la început de mileniu” sau „Războiul informaţional”; prima conţine politologie precum cea a analiştilor politici de la SNSPA, cealaltă conţine câteva tehnici militare de dezinformare şi fizio-psihologie periferică şi psihodinamică, tratate însă la un nivel bazic. E posibil ca ele să fie scrise de altcineva, deoarece Străinu nu vorbeşte niciodată liber conform cu ideile acestor cărţi.

Aşadar, ambii au introdus în cărţile lor literatură SF, primul cu intenţia declarată de a fi scriitor iar celălalt forţând realitatea concretă spre a se suprapune peste speculaţiile seducătoare ale genului SF. Cu alte cuvinte Străinu dă literaturii SF un aspect de real, iar discursul său are un oarecare aspect ştiinţific. Străinu nu îşi revendică titlul de scriitor precum Coruţ, ci îl pretinde chiar pe cel de savant, cu care îşi hipnotizează audienţa.

Însă Străinu (sau cei din spatele lui) a trecut la un alt nivel în materie de creare de confuzie între ficţiune şi realitate faţă de cât a făcut Coruţ. Şi acesta a copiat ideea de bază a unor scriitori SF consacraţi. Străinu pur şi simplu face rezumate sau chiar fură scriitura unor producţii literare sau cinematografice cunoscute. De exemplu tema celebrului film „Bărbaţi în negru”, cu agenţi secreţi care folosesc un dispozitiv ce are capacitate de a şterge memoria oamenilor despre extratereştri, este copiată ad litteram de Străinu şi redată ca atare ca practică a guvernelor în cărţile sau emisiunile la care participă. De asemenea, tema filmului „Body Snatchers” (1993) este redată de el ca fapt real la pagina 203 din cartea sa „Extratereştrii au venit. Cum ne apărăm?”. În prima parte a acestei cărţi vedem o descriere a extratereştrilor în aceeaşi manieră făcută de scriitorul Mircea Cărtărescu pentru celebrele personaje din basme în mod onest, ca literatură, în cartea sa „Enciclopedia zmeilor”. Dar, după cum vom vedea mai departe, paragrafe si pagini întregi sînt copiate chiar din propriile sale cărţi în alte cărţi semnate tot de el şi vândute ca noi. Cărţile sale „O.Z.N. în arhivele militare secrete” şi „OZN Lista neagră” sunt aproape identice, cărora li s-a schimbat un pic numerotaţia paginilor şi titlul.

Emil Străinu şi decăderea tabloidă a genului SF în vrăjitorie şi ocultism

Ca mai toţi românii care ne-am uitat la TV în anii 2000, şi eu l-am ştiut pe Emil Străinu odată cu emisiunile sale de la diverse posturi TV. Acestea erau şi încă sînt o variantă caricaturală a emisiunii „Ştiinţă şi imaginaţie” din grila postului naţional de televiziune, TVR, a lui Alexandru Mironov, din anii 1990. Mironov a avut opinii şi a scris inclusiv pe tema decembrie 1989, în linia generală a celor scrise, şi a luat chiar parte la evenimente din postura de angajat la radio în acea perioadă. A avut şi o tranzitorie carieră politică, cu care de asemenea nu sînt de acord. Însă nu această latură a sa vreau să o evidenţiez în acest moment, ci doar acea emisiune ce preceda câte un episod a îndrăgitului serial „Star Trek”, cu o audienţă uriaşă în acea vreme. Spre deosebire de Străinu, Mironov a rămas totuşi în limitele scepticismului ştiinţific.

Spre deosebire de Mironov, care oferea cele mai plauzibile exemple, alături de gradul corect de probabilitate a ipotezei, Străinu rar face asta atât în emisiunile sale televizate, cât şi în cărţile sale pe care le-am citit. Pentru a înţelege diferenţa dintre ei în ceea ce priveşte corecta informare despre OZN, am să aduc în prim plan două tipuri de abordare specifică fiecăruia. În emisiunea lui Mironov de la TVR am văzut dezminţită farsa desenelor din lanurile de grâu (crop circle), care ajunseseră teme de speculaţii „ozenistice” în anii 1980 în Occident. Unele erau cercuri aproape perfecte, cu diametrul de câteva zeci de metri, aşa că au apărut semne de întrebare despre originea lor. Altele erau desene elaborate. Dar apoi misterul s-a evaporat, deoarece aceste desene erau făcute de farsori sau artişti de land art (earth art). Îmi aduc aminte că am văzut în emisiunea lui Mironov o filmare cu un astfel de autor farsor; el desena astfel de cercuri învârtindu-se cu un băţ, legat la fiecare capăt cu câte o sfoară care era ţinută de câte o mână. În timp ce mergea, el călca pe acest băţ coordonat de sforile ţinute în mâini, fapt ce ducea la culcarea uniformă a grâului în direcţia mersului. El mergea tangenţial pe urma lăsată anterior în formă de spirală, astfel că la un diametru de câţiva zeci de metri forma părea un cerc perfect. Mai mulţi astfel de farsori au făcut sute de astfel de cercuri şi în Europa, dar mai ales în SUA. Acest subiect nu mai atrăgea pe nimeni la începutul anilor 1990 în Occident. La pagina 384 din cartea „OZN. Extratereştrii pregătesc invazia”, editura Triumf, Bucureşti 2014, scrisă în colaborare cu Dan Farcaş, Străinu reia naraţiunea din anii 1980, fără să menţioneze şi farsorii, în spiritul dezinformării. Nu se poate ca la vasta lui cultură asupra fenomenului OZN să nu fi auzit de această notorie dezminţire. De fapt el spune adevărul despre aceste desene, oferind şi alte tehnici la finalul cărţii sale „Paleoastronautica şi Războiul Cosmic” (2019), pagina 265.

Treptat, odată cu schimbarea societăţii româneşti către minciună, publicul s-a schimbat şi el. SF-ul şi-a pierdut din atractivitate. Tabloidizarea presei româneşti deghizată în libertate de expresie şi explozia numărului de posturi radio şi TV se regăseşte perfect în această decădere. Mironov a fost înlocuit de acest Străinu, deşi nu avea nici eleganţa, nici elocinţa, nici dicţia şi nici echilibrul ştiinţific al primului. Posturi precum OTV şi România TV la nivel naţional precum şi altele locale au înlocuit după anii 2000 vestitul „radioşanţ” pe care toţi l-am experimentat în vacanţa de vară la bunici. Putem spune că OTV este un radioşanţ globalizat, cu teme de rază ceva mai largă decât cele bârfelor locale.

Oamenii inteligenţi au început să abandoneze privitul la TV, după tabloidizarea pieţei media. Pentru acest gen de oameni zona armatei a aruncat pe piaţă dezinformări mai inteligent concepute, precum cele ale lui Pavel Coruţ şi mai ales Alex Mihai Stoenescu, care rămâne în zona exclusivă a istoriei. Coruţ este aproape necunoscut românului simplu. În schimb, Străinu a ajuns în platourile multor televiziuni, unele cu audienţă naţională. Deşi unele posturi TV au devenit foarte sobre în privinţa tematicii dizidenţilor politici din 2020, cerând dovezi specifice rapoartelor institutelor de cercetare, în 2009 subiectul „flacăra violetă” a circulat pe absolut toate. „Flacăra violetă” pare un titlu de carte scrisă de Coruţ, însă e o temă frecvent abordată şi de Străinu. În emisiunea „Madalin Ionescu SHOW - Emil Strainu - 22 Iunie 2021 - Partea 2 | MetropolaTV” , Străinu declară la minutul 06 că ar fi participat ca invitat sau chiar realizator la peste 1000 emisiuni TV. A avut un flux de apariţii chiar în 2021, pentru a abate atenţia de la scepticismul în creştere al românilor faţă de soluţiile oficiale pentru stoparea COVID-19. În felul acesta au fost camuflate unele întrebări şi scenarii foarte probabile despre acea pandemie, catalogate apoi ca „teorii conspiraţiniste”. În locul lor a fost pompat acest Străinu, cu idei precum cele ce urmează.

Poveşti de adormit naivii cu paranormal, extratereştrii şi OZN-uri spuse de Străinu

Vom vedea în următoarele secţiuni cum atât Străinu cât şi Coruţ folosesc într-un mod foarte subtil regulile retoricii pentru a-i sădi publicului dezinformare. Ei mai întâi ei atrag atenţia cititorului şi îl adorm cu poveşti despre succes financiar uriaş, sau cu anumite secrete sau anumite adevăruri crude, adevărate, nespuse în spaţiul public despre lume şi evenimentele din decembrie 1989. Asemenea unui escroc după ce câştigă încrederea audienţei, ambii lansează apoi diferite şopârle ideologice pe care audienţa nu la mai judecă critic. Diferenţa dintre ei este aceea că Străinu are o vastă cultură de geografie şi istorie, e specialist în electrotehnică şi radio, alt atu pentru atragerea atenţiei omului simplu. La acestea se adaugă un întreg catalog de evenimente ciudate consemnate în rapoartele armatelor din diverse ţări, în special SUA şi URSS/Rusia, neexplorate sau prost documentate de martori, de cele mai multe ori unul singur.

Spre deosebire de Coruţ, care se referă la idei generale, Străinu îşi permite să îşi bată efectiv joc de public, care nu sesizează situaţia, ameţit de aceste detalii. De fiecare dată în primul minut al discursului el anunţă dezvăluiri uluitoare despre lumea în care trăim, după care urmează cam 15 minute de înşiruiri de cunoştinţe detaliate de geografie, istorie sau distincţii şi merite pe care somităţi internaţionale i le-ar fi recunoscut, sau conferinţe internaţionale la care ar fi constant invitat. De asemenea, uneori el foloseşte sofismul patriotismului, înşirând organizaţii de marcă sau fictive ce i-ar fi conferit diverse beneficii pentru a-l angaja, dar pe care le-a refuzat din „dragoste de ţară”. Acest lucru e necesar pentru a stabili încrederea audienţei, după care inserează informaţii cu adevărat „uluitoare”, dar foarte improbabile. După ce a atins acest punct el începe să insereze absurdităţi şi contradicţii flagrante despre evenimente şi fapte concrete despre care a relatat în alte ocazii, pe care telespectatorul năucit de numărul imens de detalii nu le mai poate sesiza. Tot discursul lui abundă în ipoteze foarte improbabile înşirate pe sute de pagini. Din când în când acestea sînt marcate cu avertizarea probabilităţii mici, însă cititorul neatent e deja furat de magicismul lor sau are vigilenţa scăzută, în aşa fel încât nu judecă corect lipsa lor de ancore în realitate.

Titlurile cărţilor sale „OZN. Extratereştrii pregătesc invazia” şi „Extratereştrii au venit. Cum ne apărăm?” sînt foarte sugestive, însă el îşi bate efectiv joc de cititori şi chiar de editurile care au publicat aceste cărţi prin remarca de la minutul 55 din video-ul menţionat mai sus, „CANCAN SENZAȚIONAL! DAN DIACONESCU ȘI EMIL STRĂINU, DESPRE OZN-URI, EXTRATEREȘTRII ȘI CONSPIRAȚII!”, când afirmă senin că „nu vine nicio invazie extraterestră”, şi ulterior că totul este o manipulare. Aceeaşi idee se regăseşte la pagina 52 din cartea „Extratereştrii au venit. Cum ne apărăm?”, contrazicând cu neruşinare însuşi titlul ei. După cum am menţionat mai sus, la pagina 55 afirmă că nu există nici OZN-uri,

În multe alte cazuri el ia de bune poveştile „pescăreşti” ale unor oameni cu probleme de luciditate, dacă nu cumva îi inventează pur şi simplu pentru a arunca în cârca lor responsabilitatea celor afirmate. De exemplu, la pagina 419 din cartea „OZN. Extratereştrii pregătesc invazia”, scrisă în colaborare cu Dan Farcaş, ei descriu o astfel de legendă povestită de ciobanul Medineţ Iovan, de 87 de ani, care ar fi fost şi un fidel cititor în timpul în care păzea oile. Deşi avea o vârstă înaintată el i-a scris că

„… străbunicul său îşi ducea oile în Turcia nu cu turmele pe uscat şi nici cu vasele pe mare, ci prin nişte tuneluri subterane în lungime de câteva sute de kilometri, pe sub Marea Neagră.”

Remarcăm aici că, asemenea unui copil de 5 ani, Străinu crede această poveste, conform cu principiul „am un prieten care a auzit de la alt prieten…”. În acest moment el pare să fi făcut facultatea de drept pe la vreo universitate de subsol, deoarece pare că nu a auzit vreodată de mărturia mincinoasă şi semnele depistării ei. Însă o astfel de poveste „senzaţională” e menită să îi atragă pe adulţii cu mentalitate de 5 ani, acoperiţi de autoritatea sa de general de armată. Astfel că în video-ul „SENIORII MISTERELOR (EMIL STRĂINU)”, care redă o emisiune de la un post TV local, Străinu nu mai spune că această poveste e auzită de la un bătrânel de 87 de ani, ci o redă ca pe o realitate. La minutul 22 el vorbeşte despre acest tunel pe sub Marea Neagră de la Mangalia la Istambul, prin care unii ciobani îşi duceau berbecuţii la vânzare înainte de 1989. 7 minute mai târziu, el vorbeşte despre o încrengătură de tuneluri care merg şi mai departe, chiar până la Capela Sixtină de la Vatican. La minutul 24 el vorbeşte despre o civilizaţie umanoidă sub-pământeană, cunoscută doar unor iniţiaţi, posesori de secrete… La ora 01.24 vorbeşte şi de oameni sub-acvatici, cu branhii.

La pagina 404 tot din cartea „OZN. Extratereştrii pregătesc invazia”, citim un adevăr banal, cel al adăpostirii dacilor în peşteri, reluat de strămoşii noştri până recent, spus însă într-o formă care le dă aspect de civilizaţie „intraterestră”:

„Decebal s-a folosit de tunelurile subterane care traversau munţii dintr-o parte în cealaltă.”

Păcat că s-au astupat acele peşteri, după cum sugerează Străinu, altfel puteam şi noi să le convertim în autostrăzi, iar bunicii noştri să nu mai muncească atâta la construcţia defileului Bumbeşti-Livezeni… (sic!)

De exemplu, în diverse alte emisiuni dar şi în cărţile sale, în special în cea intitulată „Aselenizarea, cea mai mare păcăleala a secolului XX”, editura Soma Nova, 2025, el afirmă că omul n-ar fi ajuns pe lună. Ideea e mai veche, şi a fost lansată de alţii. Şi Străinu a adoptat-o cu mult timp înainte de apariţia acestei cărţi. Dar în mai multe emisiuni el afirmă că omul ar fi ajuns totuşi pe lună, după cum auzim la minutul 7 din emisiunea „Madalin Ionescu SHOW - Emil Strainu - Luna - 5 Octombrie 2021 - Partea 1 | MetropolaTV”. La minutul 20 din video-ul „Madalin Ionescu SHOW - Emil Strainu - 29 Iunie 2021 - Partea 1 | MetropolaTV”, el afirmă literal că „sîntem pe lună de mult timp”. Culmea miştocărelii telespectatorilor se vede în video-ul „Gen. Emil Străinu - Lansare de Carte - Bookfest”. La minutul 3 auzim negarea aselenizării, însă nu mai mult de 4 minute mai târziu el îşi bate efectiv joc de audienţă şi afirmă că americanii ar fi dat interdicţie ca următorii aselenizatori să ajungă în site-urile unde ar fi ajuns ei, contrazicând flagrant ce a spus anterior.

Într-un alt video menţionat mai sus, „CANCAN SENZAȚIONAL! DAN DIACONESCU ȘI EMIL STRĂINU, DESPRE OZN-URI, EXTRATEREȘTRII ȘI CONSPIRAȚII!”, Străinu merge mai departe cu aberaţiile, şi afirmă la minutul 23 că luna este goală în interior, construită artificial de o civilizaţie superioară. În alte apariţii TV el afirmă literal că luna ar fi o „navă cosmică”, după cum auzim la ora 02.52 din video-ul anterior „DAN DIACONESCU DIRECT | Invitat: Emil Străinu”.

La minutul 18 din video-ul „Gen. Emil Strainu - Holistic Fest Sibiu - 09 Apr 2022 - BRATARILE DACICE” am găsit o astfel de contradicţie într-o singură frază, ce merită citată literal:

„dacii au fost învinşi numai prin trădare, şi nu de către daci.”

Deşi are vaste cunoştinţe de geografie, la ora 05.09 din alt video menţionat anterior, respectiv „DAN DIACONESCU DIRECT | Invitat: Emil Străinu”, el afirmă că:

„cele mai multe piramide nu se afla în Egipt, ci se află în Africa”

Nu e de mirare că la ora 04.03 din acelaşi video, Străinu îşi permite să miştocărească pe faţă pe aceia care stau să îi asculte elucubraţiile, afirmând că românul e frate cu porcul, şi că ar avea gene comune. Argumentul ADN-ului este irelevant în acest caz deoarece există un anumit procent de gene comune ale tuturor animalelor. Din păcate argumentul lui are rol de denigrare naţională, ascunsă într-o formă ştiinţifică deformată caricatural. El afirmă că vorbeşte în numele lui însă, prin dezinformările colegilor săi Stoenescu şi Coruţ, vedem că aceasta e atitudinea vârfului armatei şi a tuturor instituţiilor represive faţă de români…

La ora 01.54 din acest video, el afirmă că Putin ar fi mort din 2013. Mai departe, la ora 02.21 ne spune că şi Trump ar dispărut încă din primul mandat, „după ce ne-a spus sa bem spirt”. De fapt Trump recomanda să bem clor pentru a ne imuniza la COVID. La minutul 19 din video-ul anterior, cu lansarea de carte de la Bookfest, Străinu afirmă că fostul preşedinte american Joe Biden ar fi murit în 2014 şi ar fi fost înlocuit cu un robot. Această idee se regăseşte şi în video-ul ce redă emisiunea „Prezenţă extraterestră sau experiment militar pe cerul SUA?” , la minutul 2. Totuşi, el spune în video-ul „Madalin Ionescu SHOW - Emil Strainu - 14 Septembrie 2021 - P1 | MetropolaTV” la minutul 19.54 că „zicea preşedintele Biden la investitură” … – deci nu era robot, ci zicea literalmente în 2021… În contrapartidă cu teoria preşedinţilor înlocuiţi de roboţi/sosii, la ora 04.41 din video-ul anterior „DAN DIACONESCU DIRECT | Invitat: Emil Străinu”, el afirmă că Hitler ar fi trăit până în 1964…

Ceva de genul acesta este spus şi despre savantul cu origini bănăţene Nicolas Tesla. În emisiunea „Tainele Vietii cu Prosperio - Emil Streinu - Nasul TV” , la minutul 32, Străinu afirmă că Nicolas Tesla ar fi încă viu. Într-o mulţime de alte emisiuni însă el descrie cum ar fi fost ucis de agenţii FBI.

Alteori el inserează erori grosolane despre diverse evenimente şi fapte. De exemplu, la minutul 6 din emisiunea „Madalin Ionescu SHOW - Emil Strainu - 15 Iunie 2021 - Partea 1 | MetropolaTV” , el afirmă că bombele Hiroşima şi Nagasachi cântăreau câteva kilotone. Am precizat în secţiunile dedicată exploziei reactorului 4 de la Cernobâl din primul capitol faptul că bomba „little boy” detonată la Hiroşima a avut 64 de kilograme de uraniu înalt-îmbogăţit. O simplă căutare în www arată că ce mai mare greutate ridicată vreodată de un avion a fost făcută de Antonov An-225 Mriya, cu 640 de tone, aşadar nici măcar o kilotonă.

La ora 01.10 din video-ul menţionat anterior „Gen. Emil Străinu - Lansare de Carte - Bookfest” el afirmă că secarea Mării Araal s-ar fi datorat unei sonde prin care a dus ca apa să se scurgă în pământ. Însă acest eveniment este notoriu, considerat de mulţi ca fiind cel mai mare dezastru ecologic în istorie; el s-a datorat extragerea continuă a apei din râurile ce alimentau acea mare, pentru irigaţii şi alimentarea unor oraşe construite în anii 1970. Nemaifiind alimentată, în 50 de ani marea a secat pur şi simplu.

Spre deosebire de religioşii tradiţionali, cei ai OZN-urilor au o foarte puternică înclinaţie spre dizidenţă politică, în special scepticism faţă de declaraţiile oficiale ale demagogilor. Ei dispreţuiesc prezentul şi trăiesc într-o lume supertehnologizată a viitorului. SF-iştii /ufologii sînt un soi de proto-dizidenţi, adică nişte dizidenţi uşori; ei nu ajung la contestarea autorităţii, însă nici nu se lasă vrăjiţi de păcălelile acestora. După cum religioşii aduc în faţă pe Dumnezeu/Allah/Budda etc., pentru a se feri de capcanele autorităţilor, la fel SF-iştii /ufologii fac acelaşi lucru cu OZN-urile şi extratereştrii. Ei au fondul emoţional necesar pentru a pune sub semnul întrebării unele lucruri care par clare ca lumina zilei, şi sub care se ascunde uneori o uriaşă campanie de dezinformare. Prin urmare, departamentele de dezinformare ale spionajului civil au venit în întâmpinarea lor cu acest gen de haos dezinformaţional precum în cărţile lui Emil Străinu. Aşa ceva este însă o mare capcană în care cei mai mulţi dintre ei cad. Cine este prins în mrejele acestor naraţiuni riscă să fie considerat „dus cu pluta” de către anturaj sau necunoscuţi, după cum voi arăta în detaliu în secţiunea amintită mai sus „Psihiatria politică folosită în general în dictatura capitalistă…”. Astfel că eventualele intuiţii despre adevărul ascuns în spatele unor campanii de dezinformare sunt suprimate de a deveni zvon lipsit de dovezi prin acest aflux de fabulaţii SF pretinse a fi realitate.

În balastul de informaţii neconcluente expuse atât prin vorbirea liberă cât şi în text, Emil Străinu rar aduce pe tapet informaţii relevante despre marile inginerii sociale ale secolului al XX-lea. El nu spune nimic despre radarul Opana şi submarinul japonez scufundat înainte de atacul de la Pearl Harbor, şi altele, aşa cum le-am descris eu în cartea mea „Manifestul societăţii automatiste” . De asemenea el nu spune despre lucrurile nespuse marelui public despre atacurile de la 11 septembrie 2001, aşa cum le-a descris David Ray Griffin în cartea sa „The New Pearl Harbor”. La fel, el nu spune absolut nimic despre sprijinirea lui Hitler de către anumite cercuri americane în a ajunge la putere şi a-şi construi maşina de război, aşa cum am descris eu în documentarul meu „Cea mai mare crimă din istorie” . Atunci când abordează aceste subiecte, în special primele două, Străinu evită abordarea catalogată ca fiind „conspiraţionistă” de mass-media oficială, la fel de dezinformatoare. Originile marilor inginerii sociale sînt citate corect, respectiv CIA, NSA sau DIA, însă descrierea operaţiunilor lor este fabulatorie, bazată pe ipoteze foarte improbabile.

Tema dezinformării şi manipulării majore face de câţiva ani buni parte din interesul meu teoretic aşa că e foarte probabil să revin la Emil Străinu şi la alte teme abordate de el. În acest moment am să mă opresc la cea referitoare la evenimentele din decembrie 1989, pe care o voi descrie în următoarea secţiune.

Gabriel Baldovin