Respectaţi-vă partenerul/partenera în timpul relaţiei amoroase şi pe fostul/fosta, după terminarea ei! Am făcut un video pe această temă şi l-am încărcat în:
„Bună ziua! Aşadar, se întâmplă ca membrii cuplului -o ia în direcţii diferite, mult prea diferite, şi atunci evident că, după o perioadă de rutină împreună, nu mai au lucruri comune deloc. De asta, în principiu, melodia aia de Paula Abdul „The opposites attract”, adică contrariile se atrag, e valabilă într-o anumită măsură, într-un anumit procent. Dacă contrariile sînt mult prea multe, ăsta este totuşi un indiciu că la un moment dat cuplul se va nărui, se va separa. Deci e bine ca mai mult asemănările să existe decât deosebirile. Şi acum hai să ne gândim la situaţia în care într-adevăr unul din membrii cuplului vrea să plece din cuplu!
Şi aici e o mare problemă pentru celălalt. Într-adevăr, el suferă, dar cel mai rău şi cel mai rău este că trece la denigrarea lui, trece la bălăcărirea lui. Şi multe cupluri ajung până la urmă la aşa ceva. Ne aducem aminte despărţirea asta dintre Prodan şi antrenorul ăla de fotbal …În fine, nu mi vine acum în minte (Reghecampf)…Şi s-au făcut ei în presă ani de zile… Mai mult ea pe el. Aşa ceva este neindicat. Pentru că e posibil ca persoana care pleacă din cuplu să aibă pur şi simplu o simplă perioadă din asta. Care se întâmplă. Oamenii evoluează în cicluri, la fel cum ce se numea odată „Psihoza maniaco-depresivă”, şi care se cheamă acum „Tulburarea bipolară”, evoluează în episoade; episodul depresiv urmează unuia maniacal, şi după care iar unul depresiv, după aia iar unul maniacal. În care, în perioada maniacală omul e foarte fericit, el se crede vindecat, şi altele…
Un astfel de episod maniacal, dar în proporţii mai mici, are fiecare dintre noi, la un moment dat. Adică, vrem să ne reinventăm. Însă, de multe ori cădem din lac în puţ. Adică, se întâmplă să ajungem, în stilul ăsta al nostru de viaţă, undeva la o situaţie mai rea decât cea de dinainte. Şi atunci se poate întâmpla ca membrul cuplului, care pleacă el să se reinventeze, să se reîndrăgostească, şi alte lucruri, sau chiar s-a îndrăgostit şi intră într-o relaţie, să intre după aceea în rutină, şi să vrea să se întoarcă la cuplu. Desigur, dacă persoana părăsită îşi găseşte pe altcineva, nu mai… nu se mai întâmplă. Dar se poate întâmpla ca persoana părăsită să nu aibă nici ea o relaţie bună. Şi atunci cei doi se pot recupla, după ce au stat zeci de ani, poate, împreună.
Deci iată, vă recomand ca la separare să nu vă bălăcăriţi. Că, chiar dacă, să zicem, că vă veţi separa de tot, şi vă veţi face fiecare vieţi separate, e bine să avem amintirea perioadei – că e perioada din viaţa dvs – să fie o amintire totuşi plăcută. Să nu o terminaţi la modul ăsta! Adică, am stat împreună atâta timp, şi ne-am înţeles, şi, dintr-o dată, ne facem albie de porci. E absurd! O zi faină!”
Acuzaţia de putinism este un alt exemplu de mistificare menit să ne îndobitocească, cu plan pe termen lung de exterminare naţională. Dezinformatorii au injectat cu un incredibil succes în mintea unor oameni deştepţi absurditatea cum că suveranismul şi patriotismul ar fi echivalent cu rusofilia şi putinismul.
„Vă salut! Iată că a venit timpul să vorbesc şi despre marea minciună care s-a spus în decembrie 2024, despre faptul că acel candidat la preşedinţie, Călin Georgescu, ar fi fost omul ruşilor. Vreau să vă zic că ideea asta a invaziei ruşilor, pe care o susţin oameni foarte inteligenţi, din păcate, nu e nouă. S-a practicat în Statele Unite în 2016, la Candidatura lui Donald Trump. Trump atunci a fost lăsat să candideze, pentru că Statele Unite are aşa o mai mare experienţă cu escrococraţia, numită „democraţie liberală”, şi că oamenii acolo ar fi fost mult mai supăraţi, cum au şi fost în 2020, când a pierdut alegerile. Aşa că, acolo nu l-au putut împiedica să candideze. Aici l-au împiedicat.
Nu vreau să susţin imaginea cumva a lui Călin Georgescu. Am spus în video-urile anterioare că şi el, şi Şoşoacă, şi Simion sînt de fapt oamenii sistemului, prin care sînt anihilaţi, sînt acoperiţi, sînt camuflaţi adevăraţii dizidenţi politici, respectiv Radu Moraru, Laurenţiu Primo, şi mai nou Răzvan Constantinescu, medicul Răzvan Constantinescu de la Iaşi. Ăştia sînt dizidenţii politici cu cea mai mare audienţă în momentul ăsta. Iar cei trei care au apărut după ei, Şoşoacă, Simion şi Gorgescu, sînt aşa nişte clone manipulate. Deci, nu mă luaţi ca un simplu susţinător al lui Călin Georgescu, deşi sînt un admirator al suveraniştilor, dar şi al progresiştilor, în aceeaşi manieră, şi o să fac un video ulterior despre treaba asta.
Vreau doar să susţin şi să arăt adevărul, şi anume că asta este o reţetă care s-a mai practicat. Şi agenţiile de spionaj americane au revenit cu o informaţie ulterioară, şi au spus că nu a fost implicat nimeni din Rusia în alegerile din 2016, şi cred că preşedintele american, acum vreo câteva luni, a spus o pe şleau: ce „democraţie”, evident, în ghilimele aşa, ar fi aia în care nişte bani, care pot să ajungă la maxim 1 milion de euro, ar pune în pericol alegerile? Că acest Călin Georgescu a fost acuzat că ar fi fost ajutat de o campanie finanţată din străinătate pe TikTok sau pe social media. Cam atâta e. Păi, dar campania în general este mult peste 1 milion de dolari. Ajunge peste 10 milioane de dolari într-o ţară ca România, şi e finanţată de la bugetul de stat.
Dar, dincolo de asta, partea cea mai proastă este că această acuzaţie de rusofilie e mult mai veche. E mult mai veche, şi vine chiar de la Ceauşescu. Eu o să încerc să-i fac imaginea corectă lui Ceauşescu, şi pe contul Gabriel Baldovin şi pe acesta, corectarea istoriei care a fost brutal falsificată în cazul nostru, al românilor. Dar ce a făcut el în '89, atunci când contestatarii lui au fost etichetaţi de el precum terorişti, legionari şi altele, e cumva parte din acelaşi plan. Că aşa fac demagogii ăştia când ajung la putere. Orice fel de contestatar este tratat aşa… e demonizat. Şi, după aceea, ne aducem aminte de Iliescu, care, la fel, pe protestatarii din Piaţa Universităţii îi trata precum legionari atunci, în criza din 13 iunie. Ne aducem aminte din 2012, când protestatarii din Piaţa Universităţii împotriva lui Băsescu erau trataţi precum ciumpalacii. Da. Şi exemplele pot continua.
Numai că acuma, iată, e mult mai credibilă acuzaţia asta de rusofilie, care e menită să ascundă faptul că noi, ca şi naţiune, sîntem sub ocupaţie din '89 încoace. Ocupaţie neocolonialistă. Şi sîntem atât de mult îndoctrinaţi cu minciuna asta încât nu ne dăm seama. Eu am încercat, şi voi continua să corectez istoria evenimentelor din decembrie '89, care a fost o invazie diversionist-militară, nu revoluţie, nu lovitură de stat. Şi după aia a urmat o invazie neocolonialistă. Adică, noi am plătit cu resurse naturale şi resurse umane cel mai mult; adică, ni se iau copiii aşa cum făceau turcii secolele trecute. Veneau pe aici în incursiuni militare, luau copiii, luau ce mai găseau. Stăteau femeile, stră-străbunicele noastre ascunse vara, în special în zona asta de şes, că aici nu putea nimeni să anunţe că vin turcii. Mai spre nord se mai anunţa, dar aici nu se ştia. Stăteau ascunse, săracele, într-un soi de bordei, din ăsta, şi le duceau bărbaţii mâncare o lună de zile, vara. Că iarna nu veneau turcii.
Ei bine, acum femeile noastre o fac liber, prin dezinformare. Deci ei şi au extins piaţa de desfacere aici în România, ne-au distrus nouă industria, şi acuma iată cum ascund ei treaba asta cu clona asta, cu minciuna asta, cu dezinformarea asta, care e o adevărată teorie fabulatorie, cum că, domnule, vrea Putin să refacă Uniunea Sovietică. Deşi el a spus că a fost o eroare. Dar – na! – acum destrămarea şi refacerea la loc a URSS e mai greu de făcut. Cel puţin în trei ani, ia uite, n-a reuşit să cucerească Ucraina. Deci e puţin probabil să încerce o incursiune militară pentru că nu-şi poate convinge propriul popor. Iar dacă l-ar convinge, să ştiţi că mă îndoiesc că ne-ar apărea cineva. NATO şi-ar retrage catrafusele, aşa cum şi le-a retras din Afganistan, şi din alte locuri pe unde au fost ei, să implementeze „democraţia” cât au avut interese. Când n-au mai avut, s-au retras. Deci nu prea … vă rog să mai cercetaţi zonele astea şi să nu aveţi încredere în minciunile care se spun! O să revin la tema asta cu minciuna, cu dezinformarea asta a rusofiliei. O zi faină!”
România a fost împinsă în cel de-al 2-lea Război Mondial de nişte oameni slabi din armată, care au vrut să-şi facă renume de viteji. În ciuda sacrificiilor, am ieşit ca ţară învinsă din acest conflict. Pe lângă asta, 23 august 1944 a fost a doua mare ruşine naţională a secolului XX, după reprimarea răscoalei din 1907. În spiritul acestei ruşini, merită menţionat batalionul „Tudor Vladimirescu, condus de bunicul lui Sergiu Nicolaescu, generalul Nicolae Cambrea, care a dezertat şi luptat alături de URSS împotriva propriilor conaţionali, până la 23 august. Iată de ce patriotismul fără o judecată bună nu e suficient pentru o politică eficientă.
Astăzi forţe urmaşe ale celor ce au instigat al 2-lea Război Mondial vor de ceva vreme să ne atragă într-un alt război pierzător împotriva Rusiei. Tehnica e aceea de convingere cu paşi mărunţi, pas cu pas. Mai întâi se prezintă excesiv acest război, de parcă România ar fi dispărut, cu problemele ei cotidiene, şi singura noastră problemă ar fi Ucraina. Îmi aduc aminte că, la vreo 3 luni de la amplificarea sa, postul TV Digi 24 a dat la o ediţie de ştiri doar informaţii despre Ucraina şi nici măcar una despre România. Acest război nu ne priveşte pe noi, ci pe modul în care etniile rusă şi ucraineană au înţeles să convieţuiască în ultimul secol, dar în special în ultima decadă. Apoi, atenţie la modul în care se forţează transformarea ajutorului umanitar pentru omul simplu refugiat în ajutor militar pentru statul ucrainean! Atenţie la instigatorii atragerii României în războiul din Ucraina prin retorica ajutării omului simplu, refugiat! Noi oferim un deget de moralitate şi empatie, iar escrocii ideologici vor să ne ia toată mâna prin a ne atrage în acest război. Mergeţi mai departe faţă de toţi care fac exces de informaţii despre acest război!
„Vă salut! O constantă a relatării războiului dintre Rusia şi Ucraina a fost aceea a exagerării, a manipulării, a dezinformării rolului pe care noi trebuie să-l avem faţă de acest război. Şi, în primul rând, în 2022 când a început războiul noi evident a trebuit să-i ajutăm pe refugiaţii ucraineni, deşi majoritatea a rămas în ţară. S-a văzut, că unii au venit încoace, şi unii dintre ei erau foarte bogaţi cu maşini foarte scumpe. Că s-a văzut în parcările hotelurilor cum arătau maşinile lor şi ce hoteluri foloseau. Nu erau toţi ucrainenii aşa, dar o bună parte dintre ei erau aşa. Şi cei mai mulţi dintre cei săraci, din păcate, n-au avut bani să călătorească şi n-au venit deloc în România. Într-un fel da, atunci în primele luni ale războiului noi asta a trebuit să facem, anume să-i ajutăm pe refugiaţi, pe cei care au fugit din calea războiului, că aşa e creştineşte şi a aşa e uman să facem faţă de cei aflaţi în nevoie.
Însă, sub influenţa unor băieţi cu epoleţi de prin alte părţi, predispoziţia noastră şi a unui om bun spre ajutor a celor nevoiaşi a fost cumva manipulată să devină susţinerea acestui război; adică în sensul că, domnule, hai să ne implicăm, să apărăm, să luptăm cumva cu Ucraina, să facem o coaliţie cu ea, să luptăm împotriva Rusiei; adică cumva să refacem vechea coaliţie a invaziei URSS-ului de din anii '40 de către Germania nazistă, să se refacă crimele de atunci. Evident că eram atraşi în acest război. Şi practic era făcut al treilea război mondial dacă făceam asta şi noi şi polonezii şi ungurii şi alţii care au participat atunci în anii '40 la acea invazie. Deci noi trebuie să facem diferenţa între a ajuta omul simplu şi a ajuta un sistem să lupte cu o altă ţară!
Povestea asta e o şmecherie din asta foarte abil făcută de modificare a vechii idei a lui George Bush cum că „cine nu e cu noi e cu teroriştii”. Sau, cum se spunea odată, este „ori cu noi ori împotriva noastră”: nu-ţi dădea cale de a fi neutru. Şi în cazul ăsta la fel: dacă nu susţii cumva războiul din Ucraina şi nu eşti de partea Ucrainei, eşti de partea Rusiei. Ei bine, mai există şi calea neutră de fapt, calea mijlocie, anume că nu vrei să te implici în acest război. De ce? Pentru că lucrurile nu-s chiar aşa alb şi negru, cum ni s-au spus în presă. Şi o să revin la asta într-un video ulterior. O zi faină!”
Nimic nu e etern în dragoste şi familie. Dar asta nu trebuie să însemne că totul trebuie să fie trecător. Am făcut două video-uri pe tema asta, din care am extras textul (postat la final), după cum urmează:
1. Sfârşitul cuplului: când se justifică separarea
Despărţirea este justificată în 3 situaţii: o tulburare psihică/boală neurologică severă; o evoluţie spirituală/profesională neaşteptată; activismul politic. În rest cuplul trebuie să rămână sudat. Am urcat video-ul în:
„Bună ziua! Şi acum va trebui să trecem la partea, să-i zicem aşa, neplăcută a unui cuplu, respectiv momentul de despărţire, că există şi aşa ceva. Eu, prin video-urile mele, încerc pe cât posibil să aduc argumente pentru ca un cuplu să rămână împreună. Dar există situaţii în care acest lucru nu se mai poate. De ce? Pentru că, în principiu, oamenii evoluează diferit. Şi atunci, desigur, când lucrurile nu mai sunt pe aceeaşi lungime de undă... acolo, zona aia, pilonul trei, şi chiar pilonul patru, că se poate întâmpla cu spiritualitatea, iar pilonul trei, cu concordanţa intelectuală, se poate întâmpla efectiv ca oamenii să evolueze în direcţii diferite, profesional sau personal; un membru al cuplului are o „epifanie”, să zic aşa, în ghilimele, are o revelaţie, vrea să facă altceva, vrea să experimenteze altceva. Deci, practic, el are o viaţă netrăită până atunci şi vrea să i dea curs şi ăleia. Şi, evident, partenerul se poate ţine după el. Dar, la un moment dat, poate că nu vrea. Şi atunci se separă.
Sau o condiţie psihopatologică pe care am menţionat-o ca fiind una din cauzele separării cuplului, şi anume atunci când un membru al cuplului are o tulburare psihică severă: o depresie în mod special, depresie medie spre avansată, spre majoră, ceva de genul ăsta. Şi evident că atunci partenerul preferă să plece. Sau chiar poate un debut psihotic mai serios, o schizofrenie, să zicem, sau – eu ştiu!– o boală neurologică mai serioasă. Deci atunci, evident, cuplul se separă; că nu mai găseşte efectiv resurse pentru a continua.
O altă situaţie, desigur, poate să fie şi convingerile politice diferite. Încep fiecare să vadă părţi pe care iniţial nu le vedeau, şi unul consideră într-un fel, altul consideră altfel. E bine, în principiu, ca partea asta să fie cumva ignorată, ca diferenţele politice să fie evitate. Şi, în general, ce auzim la televizor… e bine să schimbăm programul în materie de politică dacă nu ne implicăm serios în asta, pentru a supravieţui cuplul.
Şi mai e o situaţie, respectiv că unul dintre parteneri se îndrăgosteşte de o altă persoană. Se întâmplă şi aşa ceva. Tot o viaţă din asta netrăită e şi acolo. Dar asta e o problemă mai delicată. O să revin la ea ulterior, pentru că, ştiţi cum e, ce val ca valul trece. Şi e bine ca să nu se suspende cuplul în urma unei experienţe din astea pasagere şi trecătoare pe care o are unul dintre parteneri. Şi aici aş vrea să insist şi pe relaţii extraconjugale trecătoare. Dacă s-a întâmplat o dată, de două, de trei ori în cursul a 10, 15, 20, 30 de ani, eu cred că celălalt ar putea să treacă peste. Deşi aici depinde de fiecare. Trebuie el să se analizeze, adică ea, de fapt. Că de obicei femeile sunt cele care nu pot trece peste infidelitatea soţilor. Şi trebuie să caute adânc în ele! Chiar nu pot să treacă pentru a salva cuplul? O să revin la teme similare în viitor. O zi faină!”
Nu vă denigraţi la despărţire! :
„Bună ziua! Aşadar, se întâmplă ca membrii cuplului -o ia în direcţii diferite, mult prea diferite, şi atunci evident că, după o perioadă de rutină împreună, nu mai au lucruri comune deloc. De asta, în principiu, melodia aia de Paula Abdul „The opposites attract”, adică contrariile se atrag, e valabilă într-o anumită măsură, într-un anumit procent. Dacă contrariile sînt mult prea multe, ăsta este totuşi un indiciu că la un moment dat cuplul se va nărui, se va separa. Deci e bine ca mai mult asemănările să existe decât deosebirile. Şi acum hai să ne gândim la situaţia în care într-adevăr unul din membrii cuplului vrea să plece din cuplu!
Şi aici e o mare problemă pentru celălalt. Într-adevăr, el suferă, dar cel mai rău şi cel mai rău este că trece la denigrarea lui, trece la bălăcărirea lui. Şi multe cupluri ajung până la urmă la aşa ceva. Ne aducem aminte despărţirea asta dintre Prodan şi antrenorul ăla de fotbal …În fine, nu mi vine acum în minte (Reghecampf)…Şi s-au făcut ei în presă ani de zile… Mai mult ea pe el. Aşa ceva este neindicat. Pentru că e posibil ca persoana care pleacă din cuplu să aibă pur şi simplu o simplă perioadă din asta. Care se întâmplă. Oamenii evoluează în cicluri, la fel cum ce se numea odată „Psihoza maniaco-depresivă”, şi care se cheamă acum „Tulburarea bipolară”, evoluează în episoade; episodul depresiv urmează unuia maniacal, şi după care iar unul depresiv, după aia iar unul maniacal. În care, în perioada maniacală omul e foarte fericit, el se crede vindecat, şi altele…
Un astfel de episod maniacal, dar în proporţii mai mici, are fiecare dintre noi, la un moment dat. Adică, vrem să ne reinventăm. Însă, de multe ori cădem din lac în puţ. Adică, se întâmplă să ajungem, în stilul ăsta al nostru de viaţă, undeva la o situaţie mai rea decât cea de dinainte. Şi atunci se poate întâmpla ca membrul cuplului, care pleacă el să se reinventeze, să se reîndrăgostească, şi alte lucruri, sau chiar s-a îndrăgostit şi intră într-o relaţie, să intre după aceea în rutină, şi să vrea să se întoarcă la cuplu. Desigur, dacă persoana părăsită îşi găseşte pe altcineva, nu mai… nu se mai întâmplă. Dar se poate întâmpla ca persoana părăsită să nu aibă nici ea o relaţie bună. Şi atunci cei doi se pot recupla, după ce au stat zeci de ani, poate, împreună.
Deci iată, vă recomand ca la separare să nu vă bălăcăriţi. Că, chiar dacă, să zicem, că vă veţi separa de tot, şi vă veţi face fiecare vieţi separate, e bine să avem amintirea perioadei – că e perioada din viaţa dvs – să fie o amintire totuşi plăcută. Să nu o terminaţi la modul ăsta! Adică, am stat împreună atâta timp, şi ne-am înţeles, şi, dintr-o dată, ne facem albie de porci. E absurd! O zi faină!”
Acest video este episodul 1 dintr-un viitor video-podcast cu prietenul meu Daniel Radu Finică. Secţiunea din cartea mea „Manifestul societăţii automatiste”, pe care am scris-o în urma unei discuţii cu el, se numeşte „Prevenirea a 4 noi zale dezinformaţionale pentru cârpirea lanţului dezinformaţional al zborului de avioane B-17 în dimineaţa de 7 decembrie 1941 la Hawaii” şi poate fi citită aici https://baldovinconcept.blogspot.com/2023/01/25463-prevenirea-4-noi-zale.html .
1. „Bună ziua! Am dedicat în video-urile precedente câte un material celor patru cauze ale separării cuplului. În următoarele video-uri o să dedic câte unul celor patru importante cauze ale sudării cuplului, cele patru obiective, să zicem aşa, ale sudării cuplului. Unul dintre ele l-am tratat deja până acum, este sexualitatea. O să revin la el. Un altul, la fel de important, este atractivitatea fizică între membrii cuplului. Iar alte două sunt ceva aşa mai puţin importante, dar destul de importante şi ele, care derivă cumva din video-ul precedent, respectiv din modul în care se aseamănă familiile cuplului, faptul că familiile vin cumva cu acelaşi background, cu aceeaşi formare, cu aceeaşi experienţă socială şi intelectuală. Şi de aici există două cauze importante ale sudării cuplului, respectiv aceleaşi idei filosofice, religioase, şi cam acelaşi nivel intelectual, şi care se răsfrâng în socializare, în modul în care relaţionăm cu anturajul şi cu cei mai puţin cunoscuţi nouă.
Şi, după aceea, modul în care reacţionăm între noi, în afara patului, în celelalte spaţii ale locuinţei. Şi aici e nevoie de o anumită concordanţă a ideilor filosofice, religioase sau politice, pentru că, la un moment dat, pot să apară mici probleme care, adăugându-se la altele, pot să ducă la separarea cuplului. Şi o să vorbesc în următoarele video-uri despre fiecare individual. O zi faină!”
2. „Bună ziua! În acest video voi analiza un alt element important în sudarea cuplului, respectiv atractivitatea celor doi membri. E bine ca, la fel ca şi în cazul structurii psihopatologice a fiecăruia dintre cei doi, la fel ca şi în cazul intelectului, la fel ca şi în cazul bogăţiei familiale, şi în cazul atractivităţii să existe un echilibru. Nu e bine ca unul dintre membrii cuplului să fie arătos şi celălalt mai puţin arătos. Nu e bine ca unul să fie înalt şi celălalt scund. Nu e bine ca unul să fie mai cu silueta aşa … mai fină, mai slăbuţ, şi celălalt să fie mai plinuţ. Şi de fiecare dată când se întâmplă aşa apar şi probleme. Apar probleme în primul rând pentru cel care e mai atractiv. De ce? Pentru că, în jurul lui cumva membrii anturajului, sau chiar oameni necunoscuţi din spaţiul public, încep să roiască. Iar dacă dumneavoastră, care îi sunteţi partener/parteneră, nu puteţi să faceţi faţă, asta înseamnă o povară în plus şi pentru dumneavoastră dar şi pentru el, pentru membrul mai arătos al cuplului. Şi dacă el/ea este curtat/ă de alte persoane, până la urmă va avea o oarecare tendinţă, care poate să nu fie decisivă, dar poate să fie. Atunci când mai există discrepanţe şi de natură intelectuală, sau de natură… eu ştiu… de vârstă, sau de natură politică, astea se pun cap la cap şi până la urmă duc la dispariţia, la despărţirea cuplului. Şi iată că, deşi o perioadă de timp membrul mai puţin arătos, mai puţin atractiv, s-a simţit foarte bine în cuplu cu un partener/o parteneră mai atractiv/atractivă, totuşi, după ce cuplul se va separa, acest om va avea mari probleme în a-şi găsi un nou partener/o nouă parteneră cu care să şi refacă viaţa, tocmai pentru că ea/el este obişnuit/ă cu partenerul/partenera de dinainte. Deci iată că şi în cazul ăsta, e bine să ne păstrăm cumva echilibrul.
Şi aici există două excese ale femeilor, respectiv una – să se supramachieze, sau să folosească filtre pe reţelele de socializare; asta e un exces, să se dea mai frumoase decât sînt. Şi atunci trebuie să creeze expectanţe mai mari din partea unui potenţial partener. Una la mână. A doua la mână – să nu se mai îngrijească deloc după ce au născut, să nu şi mai verifice greutatea, şi toate celelalte… Şi, evident că un bărbat care şi-a păstrat atractivitatea, până la urmă va căuta frumuseţea pierdută din partea partenerei sale la altcineva. Deci există un risc, chit că el să zicem că poate rămâne într-o astfel de relaţie. Dar nu mai dă totul, cum se spune. Deci, iată, încercaţi să vă păstraţi şi aspectul fizic! O zi faină!”
3. „Bună ziua! Am vorbit în precedentele videouri despre cei doi piloni, cei mai importanţi piloni din cei patru pe care i-am stabilit eu în consolidarea cuplului, respectiv sexualitatea şi atractivitatea fizică. Acum o să vorbesc de al treilea ca importanţă din punct de vedere sociologic, adică ce sudează cel mai bine cuplul – deşi cei mai mulţi dintre noi credem că el este numărul unu – respectiv, complexul matern, spiritualitatea. E spiritualitatea din afara credinţelor religioase sau a nivelului intelectual, despre care o să vorbesc în următorul video. Şi e spiritualitatea aia simţită, intimitatea aia din afara patului, cumva din spaţiul de locuit, un soi de compatibilitate între membrii cuplului, pe care eu, încă o dată zic, îl numesc complexul matern, adică imaginea mamei, nu neapărat a mamei reale, ci a ideii de mamă; că imaginea asta poate să vină şi de la tată şi de la mamă şi de la bunică. faţă de proprii lor părinţi.
Şi cumva dacă partenerul sau partenera noastră se suprapune peste o astfel de imagine, nu contează că-i de alt sex sau de acelaşi sex, atunci se stabileşte o relaţie din asta intimă, greu de explicat undeva la nivelul paranormalului. Doar că nu-i prea ştim bine organul; că atunci când apare un copil, uneori şi animalele cumva adoptă un comportament matern în mod inexplicabil. Se întâmplă ceva acolo foarte ciudat, care e declanşat cumva de o un anumit organ, încă neştiut de noi, al copilului. Nu ştim ce declanşează în mintea adultului un astfel de comportament matern. Şi la fel se întâmplă şi cu membrii cuplului. Dacă unul efectiv are o fixaţie pe partenerul lui, atunci declanşează şi acestuia o reacţie de întoarcere a dragostei în felul ăsta.
Şi ca să vă dau un exemplu, îmi vine în minte un documentar văzut cu mult timp în urmă, când apăruse Animal Planet. Era cam singurul între documentarele astea de animale undeva prin anii 2010, ceva de genul ăsta. Şi era o situaţie cu două rase de raţe într-un lac, diferite. Diferite ca şi coloraţia penajului şi ca şi comportament. În fine, şi la un moment dat femelele mai puneau din greşeală, sau eu ştiu …, poate a fost chiar un plan, poate că nu aveau loc în propriul cuib, mai puneau câte un ou în alte cuiburi. Şi se întâmpla ca în respectivele cuiburi să fie altă rasă de raţă, deci cumva o femelă din cealaltă rasă, şi care creştea şi puiul celeilalte rase, ca şi cum ar fi al ei. Ei bine, când ajungea în perioada de adult, respectivul mascul, că mascul a fost, se orienta după imaginea mamei, după imaginea mamei – să-i zicem aşa – adoptive, nu a celei naturale. Să vedeţi cât de importantă e imaginea mamei şi în cazul animalelor. El urmărea femelele din rasa adoptivă, care, evident că, nerecunoscându-l după penaj – avea un penaj total diferit –, nu-l acceptau. În schimb, femelele din propria lui rasă aveau un comportament submisiv faţă de el, adică şi ar fi dorit împerecherea, însă el nu era interesat de ele. nu era interesat de ele. E incredibil comportament! Şi iată cât de important este şi pentru noi în consolidarea cuplului.
Dar să ştiţi că uneori el, deşi noi îl avem ca principal motiv al consolidării, al începerii cuplului, totuşi sărim peste el de prea multe ori, de prea multe ori, în special doamnele. Dar nu numai doamnele, ci şi noi, domnii, sărim peste el pentru experienţe sexuale mai excentrice sau pentru o atractivitate mai mare. Şi acesta nu este atractivitatea, încă o dată zic. Şi o să revin în următoarele videouri cu mai multe detalii despre cum acest punct trei ar trebui totuşi mai mult luat în seamă, deşi, încă o dată zic, foarte mulţi dintre noi îl avem ca pilon principal. El este de fapt al treilea. O zi faină!”
4. „Bună ziua! Iată că vorbim şi despre al patrulea pilon al susţinerii cuplului, care provine din celelalte două foarte importante, respectiv concordanţa structurii psihopatologice şi provenienţa din acelaşi mediu social, din familii asemănătoare. De data asta, al patrulea este concordanţa ideatică sau ideologică, echivalenţa intelectuală a celor doi membri ai cuplului. Şi există situaţii în care membrii cuplului au joburi diferite: unul e matematician, altui e artist, unul e medic, altul e geolog, ca să nu mai zic altele. Ei, totuşi, e bine să existe o filosofie de viaţă asemănătoare pentru cei doi, chiar dacă ei au joburi diferite, deşi ideal ar fi să lucreze în acelaşi domeniu pentru a putea comunica unele probleme care pot apărea la job cu partenerul de viaţă.
Dar există situaţii în care diferenţele de opinii pot fi pur şi simplu o problemă în plus pentru cuplu. Şi poate duce la separarea membrilor cuplului, cum s-a văzut între anii 2020 -2022, odată cu pandemia de COVID. Şi ne putem da seama că un membru cu o constituţie nevrotiformă ar fi acceptat oricând vaccinarea, pe când unul mai circumspect, mai paranoid aşa, dimpotrivă, ar fi acceptat să lupte împotriva propunerii guvernamentale, propunerii autorităţilor.
Şi iată că problemele astea de politică, până la urmă, le vedem cum intră şi în sânul cuplului! Şi ştim foarte bine că statisticile arată că multe cupluri s-au separat atunci. Şi unul dintre motivele de ceartă, unul dintre motivele separării este neconcordanţa faţă de soluţia adoptată pentru familie în ceea ce priveşte relaţia cu acest virus, cum a acceptat fiecare să se poziţioneze faţă de el, să accepte ceea ce au propus autorităţile sau să lupte. Şi, de asta, iată că ar fi bine ca pe lângă celelalte două să existe şi ăsta, şi concordanţa ideologică, intelectuală.
Desigur, dacă cuplul e puternic în celelalte, chiar dacă au fost probleme, chiar dacă s-au separat, până la urmă vor fi din nou împreună. Dar e bine totuşi ca şi acesta să fie un criteriu important pentru stabilirea cuplului, valorilor cuplului. O zi faină!”
