Cat edspre furtul telefonului situatia este destul de confuza. Unii spun ca nu e furt pentru ca Basescu nu s-a folosit de bunul in cauza (de pacra cineva care a furat o masina si care nu s-a folosit de ea fiind prins inainte nu mai poate fi acuzat de furt...) , altii zic ca e furt. Nimeni nu se intreaba daca nu cumva definitia furtului e proasta si incercarea de catalogare dupa aceasta definitie are bube.
Exprimarile stricte ale legislatiei dau definitie pompoasa si sigura furtului insa de fiecare data se vede ca sunt depasite de evenimente. Siguranta absuluta cu care fac autoritatile afirmatii si comunicate ar trebui ignorata in ipocrizia ei provizorala.
Mi se pare de asemenea inuman modul in care lui Basescu i se gasesc circumstante atenuante de genul , "era stresat saracu' ", "era in timpul liber" iar unui condamnat pentru furt nu i se poate gasi aceleasi circumstante (ii era foame, trebuia sa achite cutare datorie) deoarece sistemul nu poate tolera hotia. Si iata cum unii sunt mai egali decat altii in fata legii...
E clar ca daca Basescu iese in lume o face pentru popularitate. In fond are cu cine semana... Dialectica asa ieftina despre omul Traian Basescu si geniul politic Traian Basescu ma irita. Adica vezi doamne poporul votraza geniul TB si nu omul facandu-se astfel o distincitie carteziana intre cele2 entitati. Parca il si vad pe Basescu intrand in casa si repezindu-si mebrii familiei: "nu acum Elena, acum sunt geniul. Revin om in 5 minute..." Sau cum? Daca face baie de multime care il aclama e geniul, daca gaseste si pe cineva care il ia la misto sau il injura a devenit brusc omul TB si nu se mai poate spune nimic...
Oricum, faptul ca Basescu nu a avut nici un dubiu asupra actului lui, dincolo de nesimtirea jurnalistica, arata cat de dispusi sunt politicienii de a incalca regulile de convietuire civilizata. Invinsul nu este inocent.
