Din pacate, istoria s-a facut de violatori si talhari. Intrunirea soldatilor in armate si acceptarea superiorilor ierarhici, cu riscul de a fi ucisi in lupte mai curand de a produce ceva, se datoreaza tocmai seductiei orgiei urmate cuceririi cetatii. Astazi aceste lucruri sunt recunoscute drept crime dar in trecut erau acceptate ca activitati onorabile, eroice.
Datorita acestui trecut intiparit in memoria speciei, noi barbatii suntem incitati de femeia cetate, cea care trebuie cucerita, si mai putin de cea care se ofera de-a gata. Rareori vedetele masculine se indragostesc de fanele care isi ofera pe de-a gata dragostea, fie ea si declarat netarmuita. Dimpotriva, o femeie indecisa sau sceptica trezeste in sufletul masculin acea nevoie de cucerire cu care dragostea se reimprospateaza. Un „da” constant spus de femeie iubitului conduce la o saturatie din partea lui, venita parca sa stopeze aceasta disponibilitate inflationista a dragostei. In fond, sexualitatea, ca motor al dragostei de cuplu, este mai mult o infranare a reproducerii decat o permisivitate a ei. Sexualitatea este un ansamblu de mecanisme care de fapt mai mult infraneaza nasterea continua de pui la organismele evoluate pentru ca parintele sa dea mai multe sanse de supravietuire si dezvoltare puiului.
La om, o multime de acte sexuale se risipesc si doar unul e nevoie pentru fecundare. O multime de spermatozoizi se risipesc si doar unul e necesar pentru a se uni cu ovulul. O multime de ovule sunt lasate sa se risipeasca lunar si doar unul ajunge sa fie fecundat. Intr-o astfel de relatie de cuplu cineva trebuie sa stie sa spuna „nu”; daca no o face femeia, atunci o va face barbatul.
E scris in codul genetic al omului sa imparta cu specia valorile sale individuale si sa isi duca samanta cat mai departe de "trunchi"... De aceea, cu cat celalalt e mai „strain”, cu atat in suflet apare atractia. Doors Jim Morrison a avut dreptate doar partial (din punct de vedere stiintific, desigur) cu versurile din „People Are Strange”. Ele se aplica doar in cazul marginalizatilor social. Daca aceasta „ciudatenie” propune un nou stil de viata, atunci ea devine seducatoare. Dragostea romantica din fata unei persoane straine misterioase vazuta pe strada se zbate de fiecare in noi... E valabil pentru ambele sexe. Romeo si Julieta faceau parte din familii in relatie de dusmanie. Alexandru cel Mare si vestita indianca de care s-a indragostit faceau parte din lumi diferite. Dimpotriva, dragostea casnica se stinge usor si ramane doar cu proiectiile maternale ale legaturilor familiale. Ea ramane solida in timp insa, daca nu e resuscitata, isi poate pierde stralucirea initiala.
Paradoxal este faptul ca violul a avut in perioada clasica si un rol benefic, din punct de vedere genetic. Comunitatile clasice, izolate intre zidurile stramte ale cetatilor, au fost astfel „improspatate” genetic de acei talhari. Multi violatori aduc acest argument al diversificarii genetice pentru justificarea crimei lor. Dar, daca luam in calcul libertatea de miscare a omului contemporan, atunci vedem ca argumentul acesta nu sta in picioare deloc. Oamenii se pot improspata genetic mai simplu prin mobilitatea indivizilor decat prin acest tip de agresiune. Asa ca violul ramane o crima, un abuz al celui mai puternic (violatorul) fata de cel mai slab (victima).
Problema violului a pus in mod eronat psihanaliza intr-o lumina nefasta deoarece a gasit o anumita complicitate inconstienta a victimei fata de abuzul violatorului, prin atragere si incitare. Cei care au lansat aceasta acuzatie au ignorat faptul ca, in aceeasi masura, psihanaliza a recunoscut si existenta binecunoscutei reactii de refuz a victimei, reactie care este, desigur, de cele mai multe ori, mult mai puternica decat cea de acceptare. Dar, pe baza acestei neintelegeri, a aparut apoi ideea cum ca psihanaliza ar sustine ca violatorul este nevinovat. Asa ca trebuie precizat ca, desi psihanaliza a recunoscut atractia inconstienta mai mare sau mai mica a victimei pentru viol, totusi nu ii este specific ei ideea cum ca violatorul ar fi nevinovat sau ca violul ar fi posibil din vina victimei. Asa ceva nu decurge deloc din vreo teorie a psihanalizei. Apoi, acest domeniu al stabilirii vinovatiei/nevinovatiei nu apartine psihanalizei ci moralei si dreptului. Psihanaliza se ocupa cu altceva. Daca ea a gasit unele pulsiuni criminale in mintea omului (in general) asta nu inseamna ca a incurajat vreodata punerea lor in act. Dimpotriva, demersul ei presupune o mai optima negociere intre aceste tendinte contradictorii si conflictuale existente in minte omului.
Violul se intampla uneori si la animale. Imperecherea diavolului tasmanian nu are nimic romantic in ea; masculul pur si simplu sechestreaza femela intr-o scorbura sau un alt spatiu fara iesire si o violeaza in adevaratul sens al cuvantului timp de cateva zile. Leii masculi sunt animale magnifice insa in viata fiecaruia dintre ei exista un episod grotesc. Initial nomazi, ei preiau un grup de leoaice prin violenta, ucigand sau gonind masculii rezidenti, ucigandu-le puii. Daca femelele izolate nu consimt la dominatia lor, ei pot sa le si ucida. In cele din urma ei devin stapani peste grupul de femele si tati pentru urmatorii pui. In varful piramidei violentei la imperechere se afla rechinii care, dupa cum arata video-ul de mai jos, implica muscaturi puternice specifice dintilor rechinilor. Femela este muscata de mascul in general de aripa si barnhii, insa semenele dintilor se pot vedea pe tot corpul. De multe ori, la actul imperecherii participa mai multi masculi, dupa cum se poate vdea in acest video. In multe cazuri femela pur si simplu moare in urma acestui asalt sexual prelungit cu mai multi masculi.
Dar, trebuie mentionat ca violul nu exista la majoritatea animalelor deoarece libidoul masculului e stimulat de disponibilitatea femelei. Dupa ce a ramas gestanta, un mecanism endocrin slabeste si libidoul masculului asa ca violul e exclus prin functia autoreglativa a speciei.
La omul contemporan violul are doua forme; exista un viol facut de curiosi si un altul facut de sadici. Curiosii sunt de doua feluri. Prima categorie este cea a celor marginalizati. Acestia fie sunt adolescenti, insuficient de experimentati in abordarea sexului opus sau in gestionarea pulsiunii libidinale, fie sunt maturi dar decazuti social, incapabili de a convinge o femeie sa le accepte compania. Nesuportand refuzul din partea persoanei abordate sau chiar sarind peste etapa propunerii, ei recurg la forta. De asemenea, curiosii pot fi si barbati experimentati dar nemultumiti cu viata lor. Ei sunt casatoriti sau se afla intr-o relatie insa recurg la viol fata de femei frumoase, intangibile sau cu statut social superior. Pentru acestia nu curiozitatea sexuala e imboldul crimei, ci ascensiunea sociala. Violul e un fel de furt fantasmatic al statutului acelei femei. In actiunea lor sta foamea lor de mai bine, care, din pacate, e cultivata obsesiv de mentalitatea corporatista.
Pentru a evita curiosii trebuie sa eviti in special locurile cu preponderenta masculina de gen cluburi, baruri, meciuri de fotbal sau santiere. Aici se adauga orele tarzii sau spatiile nepopulate, cand potentialii aparatori dorm sau se afla in alta parte. Desigur, e la mintea cocosului (sau gainii !!!) o tinuta decenta, cu haine suficient de lungi care sa acopere partile intime este o solutie pentru a nu starni „curiozitatea” barbatilor.
In privinta violatorilor sadici, lucrurile sunt mai complicate. Interesul lor este acela de a vedea suferinta pe chipul victimelor. Unii dintre ei pot recurge la violenta extrema, ucigand femeile violate, din simpla placere de a le observa suferinta. Este cazul celebrului Jack Spintecatorul. Altii sunt realmente incitati de refuzul categoric al femeilor. Cu cat ele sunt mai categorice in refuzul acceptarii relatiilor intime, cu atat ei devin mai preocupati pentru finalizarea violului.
Exista un punct comun al sadicilor violatori cu exhibitionistii, uneori fiind chiar confundati in special de victime. Exhibitionistii sunt de asemenea excitati de frica si oripilarea femeilor la vederea organelor genitale expuse de ei. Dar, spre deosebire de sadici, acestia nu recurg niciodata la relatii intime cu victimele. O oarecare cacialma din partea victimelor, cu atitudine de genul „vai ce dotat esti, hai s-o facem!”, ii poate speria si face sa paraseasca rusinati locul faptei. La sadicii violatori nu merge strategia asta. Un oarecare accept din partea victimei nu conduce neaparat la pierderea totala a interesului agresorului. Dar totusi le poate diminua excitarea si daunele fizice produse. Pentru a putea face diferenta intre cele doua categorii de dereglati libidinal exista doua criterii. Cea mai importanta diferenta intre exhibitionisti si violatorii sadici este aceea ca primii prefera socarea grupurilor de femei, in timp ce ceilalti prefera femeile singure. Cealalta este aceea ca majoritatea exhibitionistilor isi etaleaza in prealabil organele genitale. Sadicii pot face asta foarte rar. Cu alte cuvinte violatorii sadici actioneaza mai discret, mai ascuns iar exhibitionisti sunt mai publici.
Parerea mea (http://baldovin.netai.net/acte/Din.psi.abis/texte/libidinale.htm ) este ca sadicii isi datoreaza orientarea sexuala unei educatii abuzive. Odata ce educatia s-a mai temperat si sadicii sunt mai rari. Din nefericire, violurile lor inca exista si sunt cam greu de evitat. Sadicii sunt destui de inteligenti si isi aleg din timp victimele, planuind in detaliu atacul. Daca se intampla, lupta cu el e destul de inutila si lipsita de sens. Cei mai multi intai se asigura ca victima nu poate riposta cu spray sau alta arma. Apoi, desigur orice riposta de acest gen poate aduce violenta fizica ce poate ajunge la mutilari fizice ireversibile. Chiar si curiosii pot comite astfel de crime mult mai grave decat violul in sine, faptasul ucigand victima de frica pedepselor suferite dupa ce se plange autoritatilor si familiei.
De asta eu va recomand, doamnelor, ca in cazul in care vreti sa scapati de un astfel de intrus nocturn, mai curand sa adoptati o strategie ceva mai pasiva. Daca puteti, deviati discutia catre teme comune cum ar fi faptul ca autobuzul nu mai vine, ca trebuie sa mergeti acasa sa reparati teava sparta de la chiuveta, mai si scuipati un pic. Daca aveti alimente prin bagaje, scoateti-le si faceti lucruri bizare cu ele. Lucrurile casnice atenueaza nevoia de evadare atat a romanticului cat si a violatorului. Daca inventati un delir si incepeti sa injurati pe Einstein pentru ca a distrus lumea va asigur ca orice fel de atractie romantica dispare. O figura depresiva si acra, de asemenea poate slabi atractia unui potential violator. Aceasta strategie nu este deloc sigura, dar e cam singurul lucru ce poate evita un viol iminent, un viol intr-o situatie in care nimeni nu va poate sari in ajutor.
+ comentarii + 7 comentarii