Jurnal: cum se schimba un buletin in Romania anului 20006

February 13, 20080 comentarii

Din compasiune pentru colegul Oedip care a fost luat de vartejul birocratiei si ametit un pic postez si eu o experienta traita acum 1 an jumate: (e un pic cam veche experienta insa ceva imi spune ca va fi actual multa v reme de acum incolo...)

Am decis sa scriu un jurnal despre cum se poate scoate un buletin astazi in Romania anului 2006. Nu pot sa nu-mi aduc aminte de prima data... aveam 14 ani si mama a venit zambitoare la mine si a zis:"Esti baiat mare, sa te duci la militie sa-ti iei buletinu'!". am mers, am semnat, l-am luat, am plecat. A doua oara, dupa ce a expirat, la fel m-au chemat, am semnat, l-am luat am plecat. Chestie de cateva minute. Iata odissea schimbarii buletinului astazi:

14 august 2006.

Dimineata. Prima zi de concediu. Nu am plecat din Bucuresti azi ci voi pleca maine. Am mai stat o zi sa-mi schimb buletinul. M-am dus pe la 10 imediat ce m-am trezit. La sectia de pe Baba Novac vreo 25 de oameni asteptau untr-un hol de 20 m patrati. Inauntru mai cald ca afara. Sa fi fost peste 30 de grade. M-am asezat la coada. Pe la 12 mi-a venit randul. "Ati completat formularul?", m-a intreabat duduia. "Nu, ce formular?", am raspuns. Mi-a dat un formular pe care l-am completat in 5 minute. Insa cand sa intru inapoi - supriza. Era program doar pana la 12. "Veniti maine", mi-a zis spre uluiala mea si a celor din spatele meu de la coada. Am decis sa plec in concediu. Rezolv dupa ce vin,mi-am zis.

22 august 2006.

Tocmai am venit ieri din concediu. Am fost prea obosit sa merg la buletin, asa ca am mers astazi. De data asta am mers de dimineata, sa nu intarzi. M-am trezit de la 7 ca sa ajung acolo la 7-30. Am vazut ca programul e de la 8-30. Aceeasi poveste. La fel de cald, aceeasi coada... . Oamenii erau mai putini, doar 20. Eu incep munca de la 9. Din pacate am intarziat pana pe la 10-30. Mi-am sunat seful sa ii spun ca întârzii. Am exagerat cu intarzierile in ultimul timp. Am facut credit imobiliar si mereu m-am invoit... Cand am ajuns la duduie mi-a spus, aratandu-mi undeva pe pereti: "Astazi e de pasapoarte nu stiti sa cititi?". Pe pereti o gramada de afise. N-am avut timp sa ma uit pe toate pana mi-a venit randul. Am plecat. Inainte sa plec am intrat intr-o incapere alaturata unde am vazut 2 politisti care isi beau linistiti si impasibili cafeaua cu intentia de a-i intreba despre ce trebuie sa mai aduc. M-au trimis flegmatic la acele panouri. "Daca tot am ajuns aici, spuneti-mi dvs!", am raspuns eu. Mi-au insirat cateva acte. Am plecat fara sa ma mai uit pe acele panouri.

Paginile acelea pe post de panouri erau etalate unele langa altele de iti ameteau atentia. Literele erau mici, titlurile abia se vedeau; layoutul era facut de amatori, parca special facut spre a nu se vedea. In schimb pe fiecare dintre pagini scria pe o suprafata de o treime cu majuscule cuvantul Romania. Ca designer , imediat m-am seszat. In loc sa foloseasca spatiul pentru a mari literele din text, sau pentru a face titlurile vizibile, vedeai un cuvant care probabil te ajuta sa afli in ce tara esti, si chiar sa tii minte data viitoare. Altfel nu-mi explic de ce e scris de 20 de ori Romania pe acele panouri. Sau poate ca Romania era tzara careia politistii ii jurasera credinta si doreasu sa isi arate astfel recunostinta, facandu-i reclama la greu. Probabil ca numai in fata ei stateau drepti...

Joi 23 august.

Am ajuns iarasi de dimineata la sediul politiei. Am luat toate actele pe care le-am gasit prin casa. De data aceasta nu am mai stat la coada pentru ca, inventivi, oamenii facusera o lista pe care te scriai imediat cum ajungeai. Nu mai stateai la coada, iti faceai alte treburi. Pentru mine a fost de bun augur. Imediat am inceput sa caut prin penuria de litere dupa ce ma interesa pe mine. Dupa ce am gasit locul unde scria despre schimbarea de buletin am vazut ca mai trebuia un act despre care politistii nu imi spusesera: livretul militar !!!!! Domn'e parca vor sa ma enerveze. Livretul se afla in alta localitate, la parinti. Am sunat imediat sa mi-l trimita. Macar nu am stat decat o jumatate de ora si am putut sa ajung in timp la job.

Vineri 25 august.

Ieri mi-a venit livretul. Am ajuns pentru a 3-a oara la sediul politiei cu livretul in mana. Aceeasi atmosfera. Dupa o ora jumatate de asteptat mi-a venit din nou randul. Am aratat fericit si livretul. STUPOAAARE! Functionara s-a uitat peste el si mi-a spus in graba ca trebuie sa merg sa ma ia in evidenta pe undeva pe la liceul Saligny. Pana atunci adersa mea era in Gorj si acolo eram luat in evidenta armatzii. Am simtit ca innebunesc. Probabil ca e un alt sediu de politie la care trebuie sa ajung.

Duminica 27 august.

Am mers sa caut respectivul sediu astazi pentru a nu intarzia maine la job cautandu-l. Dar nimeni nu stia de vreun alt sediu. Am cautat vreo ora dupa o masina de politie careia sa ii cer lamuriri. Mi-au explicat ca pe acolo este de fapt un centru militar. Mi-a cazut fisa. Trebuie sa merg cu el la "Centrul militar zonal" sa ma ia in evidenta.


Luni 28 august.

Am ajuns la sediul centrului militar. O alta problema; trebuia sa fi mers la 2 saptamani dupa ce am terminat armata sa-mi elibereze nu stiu ce adeverinta. Nu m-am dus la momentul respectiv deoarece sunt pacifist si urasc armata. Am facut armata ca sa evit riscul de a primi amenda. Oricum, dupa cateva telefoane, duduia de la ghiseu mi-a dat o adeverinta cu care sa ma intorc la buletin. Am intarziat si de data aceasta la job. Deja intrec masura. Voi merge saptamana viitoare la buletin.

Luni 4 septembrie.

Am ajuns sper pentru ultima data la Politie. Am stat iar 90 de minute la coada. Aceeasi rutina... Cu mine in camera unde se fac poze a mai intrat o tipa care se plangea ca trebuie sa ia repede pasaportul sau buletinul pentru ca are bulet de avion si nu i s-a dat voie sa ia pe urgenta (spunea ca i s-a spus ca nu sunt motive sa i se dea pe urgenta) si trebuie sa-l ia atunci. Am asteptat sa i se rezolve ei problema. Aiurea! Tampitii ii gresisera poza. Pusesra alta poza in locul pozei cu chipul ei. Incurcasera mai multe acte. In sfarsit, mi-au facut si mie poza. Am reusit. Urmeaza sa mai vin odata si sa-l iau. Inutil sa spun ca am intarziat iar la job.

Miercuri 13 septembrie.

M-am dus sa iau buletinul in aceasta dimineata, dar problemele mele continua. Eliberarea de acte nu se face decat intre orele 12-30 si 13. Si, e de banuit, eu in aceast perioada lucrez. Cam ca majoritatea, nu? Nu mai pot sa ma invoiesc de la job. M-am invoit de prea multe ori in acest an. I-am cerut cocoanei sa-mi dea buletinul arunci. Ea mi-a repetat steril ora de eliberare. O sa ma invoiesc inca odata. Am plecat dar nu inainte sa observ ca, dupa alambicatul lor program, actele se puteau elibera si seara intre 17,30 si 18,30. Si atunci lucrez. Dar ma gandeam sa vin mai devreme intr-o dimineata si sa plec mai devreme de ora 18,30 ca sa pot sa ma incadrez in acest interval orar.

Vineri 15 septembrie.

Am plecat mai devreme de la job ca sa ajung pana in ora 18.30 si sa-mi iau buletinul. Cand am ajuns acolo era totul inchis. Vinerea plecau mai devreme. Pur si simplu am facut o criza de nervi.

Luni 18 septembrie.

M-am dus de dimineata la buletin si am de gand sa merg asa pana cand se vor satura ei. Vreau sa vad cat pot sa o tina astfel. Ma intreb daca este normal ca un serviciu asemanator facut de aceeasi persoana sa fie facut doar intr-o anumita ora cat mai inaccesibila pentru un om activ, un om care isi plateste darile la stat pentru ca salariile acestor idioti sa poata sa fie platite. Am vazut acolo niste materiale promotionale impotriva coruptiei care se adresau , chipurile, omului de rand. Am inteles artificialitatea acestei masuri pe fondul unor astfel de borocratice proceduri. Cu cateva dati inainte am vazut ca o persoana isi poate ridica actele si in alta perioada din zi fata de cea inscrisa in acel program cretin. Asta se si doreste. Ok. Dragi politisti (sic!), ne vedem in fiecare zi de acum incolo.

Marti 28 septembrie.

Normal, functionara mi-a pus aceeasi placa plictisita, ca nu-i program de eliberari, etc. De data asta si eu am inceput sa-i reprosez ca-i corupta, ca institutia in care lucreaza. si tot tacamul. Si am amenintat ca asa o s-o tin zi de zi, pana se vor satura, si vor face un program accesibil cetateanului cu job, platitor de taxe.


Miercuri 27 septembrie.

(Dat fiind faptul ca acest "jurnal" ere printre primele locuri ale topicilor forumului ziarului "Cotidianul" s-ar putea sa se fi dat niste telefoane si situatia sa se rezolve dupa cum urmeaza:)
Din pacate (sic!) is nevoit sa intrerup aici jurnalu' meu. A incercat sa fiu obiectiv si am facut tot ce este posibil sa iau buletinul, dar l-am luat, in cele din urma, azi. Nu m-am grabit sa dau spaga pt. ca deja am un pasaport. Am dorit doar sa intru in undergroundul birocratic de unde sa relatez in direct. Impartial. Plus de asta sediul politiei se afla in drumul meu, deci mi-am permis sa-i pisez la cap si eu... Astazi a fost ceva special. Daca pana astazi mi se inchidea usa in nas cu formule de genul "nu stiti sa cititi programul?" sau "la "12-30." astazi la 8-30 deschide usa o (aceeasi) fata zambitore de parca as fi mers la bordel. Nu stiu cum e la bordel, n-am fost, dar cred ca seamana cu ce-am vazut eu... Am intrebat-o, ca de obicei, de ce nu-mi da buletinul acum. Mi-a explicat la fel. Cand am vrut sa pun placa mea cu nedatu' spaga, si cu birocratia (in auzul tuturor) mi-a raspuns: "asteptati in sala!" . Nu a durat decat 2 minute. Cucoana a iesit in alt birou, a deschis ghiseul, a scos plicul si mi-a inmanat actele. Si era zi de pasapoarte. Deci se poate. Doar ca trebuie sa ...intelegeti... sa dai ceva acolo. Eu le-am dat linistea, probabil.
M-au scos din sarite si pliantele acelea anticoruptie pe care ti le dadeau in scarba si in ironie. Oare cata spaga a dat agentia aia de publicitate ca sa ia contractul? Am lucrat in cateva agentii si stiu foarte bine cum merg "treburile". Oricum imaginea lor era in declin. Desi ajungeam la 8.30 si intram in fata celor care asteptau cu mult inainte de deschidere, nimeni dintre acei oameni nu mi-a spus ca intru in fata, toata lumnea observand cu atentie discutia si dandu-mi dreptate.




Share this article :
 

Copyright © 2014. baldovin opinius - All Rights Reserved