Aseara m-am intalnit cu Mircea pentru a pune niste stenciluri pe niste cartoane si pe care sa le expunem dupa ce NATO ne da voie sa ne exprimam si noi. Mircea mai avea ceva treaba si m-am mai invartit prin zona pana cand a venit sa ma ia sa incepem pregatirea lucrarilor ce vor fi expuse. Eu o sa am niste stencils. Dupa ce am terminat treaba am asteptat un pic sa se usuce sabloanele. Mi-am dat seama ca trebuie sa le las acolo sa se usuce urmand sa le iau zilele urmatoare. Mircea s-a oferit sa la tina la el pana atunci pt. ca sunt mai in siguranta. Ma si gandeam la momentul cand niste gabori mi le-au confiscat pe strada si mi-am propus sa am ceva mai multa grija de astea.
Am iesit. Mircea sta la 3 minute de locul evenimentului. Am mers in directia opusa din care venisem si dupa vreo 50 de metri am cotit-o spre stanga pe o stradutza prost luminata si mica. Dupa alti 30 de metri am ajuns in fata casei in care locuia. I-am dat mapa cu sabloanele, am tot negociat noi plasarea lor, etc., etc. si pana la urma am fost de acord sa le ducem sus. Cand sa intre in curte s-a auzit o voce din spate care nu stiu ce basmaja ne-a facut pe ambii sa intoarcem instantaneu privirile. Era un politist zambitor ca din cartile de povesti. Fara sapca, fara masina si ezitant ca un trecator care te intreaba de o strada. Parul ii era totusi presat de prezenta unei sepci pe cap ceea ce atesta ca o avusese recent in "serviciu' futziunii". Ne-am intors imediat amandoi catre el si pe masura ce se apropia si iesea la lumina i se vedeau luminile reflectorizante de pe uniforma. Intr-un gest prietenos dar ambivalent prin insasi desfasurarea sa de a ne cere actele. Initial mi-am si vazut iar sabloanele confiscate. Noroc ca prima data l-a abordat pe el care deja luase mapa de la mine si se pregatea sa urce. I-a raspuns ca are actele sus, ca sta acolo si ca le aduce imediat cerand parca permisiunea sa dispara cu sabloanele nevatamate si sa le ascunda. Erau secunde imnese in care ma straduiam sa ii atrag atentia supra mea. N-a fost nevoie pentru ca in scurt timp i-a dat drumul sa urce.
L-am intrebat care e problema. A zis ca e doar un control de rutina si ca nu e nevoie sa ne impacientam pentru ca politistu' domn'e trebe sa fie un prieten. Un partener.... No shit! Hai ca mi-a venit inima la loc! Ramaneau cateva intrebari: de ce nu ne-a abordat pe strada mare si a asteptat sa intram pe cea mica? Ce rutina e asta? Daca ne urmarise sa vada daca punem vreun stencil pe strada sa ne dea el noua? De ce s-a intamplat sa ne abordeze abia dupa ce Mircea tocmai intra si astfel "the action" parea se se termine fara vreo captura? Credea oare el ca acea mapa contine inofesinvele (dar in acele momente orcand pasibile de hartuiala) sabloane?
Spre uluilala generala omu' murdarit de politienism a forat in adancul sufletului dupa prietenisme turistice de genul "ce vreme urata , bla bla bla... Oare cat o sa mai tina..." Am intrat cu bucurie in jocul lui si i-am respectat umanitatea insulara continuand la fel de amical discutia cum ca s-a anuntat la meteo ca se incalzeste vremea sambata... si cum se raceste zilele urmatoare... cercetandu-l si eu de reactii. La un moment dat domnu' general, uns cu toate alifiile mi-a marcat un gol superb intrebandu-ma de unde este Mircea ca sa vada cat de bine ne cunoastem. Am aplaudat golul raspunzand ceva de genul " parca din Fagaras" gandindu-ma la un fost coleg de la job cu care el semana. In timp ce ne miroseam noi secretele pe strada propriuzisa circulau la suspecti cu duiumu' fara ca amicu' nostru sa arunce vreo privire rutinata sau nu. Asa ca cum era el preocupat sa imi subestimeze mirosul si sa afle ce pun la cale marcandu-mi astfel cate un gol si afland "secrete" (sussspecte) despre mine la fel marcam si eu pe la spate in ritm dublu vazand-ul cum isi trada minciuna cum ca a venit sa rutineze.
Am continuat discutia "amicala". El a dus-o inspre subiecul migratiei, despre cum vin in Bucuresti oamenii in timp ce altii vor sa plece si eu i-am mai oferit o ocazie de gol spunand ca si eu vreau sa plec de aici odata etc. Putea sa afle astfel despre mine ca eram nemultumit de viata de care o duc etc.
Dar cred totusi ca tipul stia cate ceva despre mine pentru ca la un moment dat l-a intrebat pe Mircea ce facultate a facut si pe mine nu... Rutina rutina da' sa stim si noi!
Un politist prietenos este ceva neobijnuit in peisajul romanesc. Chiar si atunci cand te saluta respectuos se vede in gestul lui stresul care il primeste de la vechii militieni retrasi pe posturi de sefi care il invata pe el cum trebuie sa fie politistu' tritz pe timp de democratie. Am vrut sa ii testez bubaintentie si m-am facut ca ii explic lui Mircea rutina in cauza prin " astia... NATO" intr-un fel care sa dea impresia ca ne prefacem ca nu stim nimic despre ce se intampla in Bucuresti zilele astea. Daca ar fi fost o simpla coincidenta rutina lui era foarte probabil sa isi continuie deschiderea fata de noi la fel ca si in cazul vremii si sa povesteasca cum i-a dinamobilizat pe toti cu NATO asta, cum s-a blocat orasu' cum pierd ei noptile, cum instructii, cum traininguri. Insa tipul a cazut pe ganduri deja gandindu-se ca noi facem misto de el prefacandu-ne ca nu stim nimic de NATO. Asta inseamna ca stia ca noi stim despre NATO. Si i-am mai stors o informatie. In final simtind el ca nici imaginea politiei nu o poate imbunatati in ochii nostri ne-a urat o seara placuta si a disparut la fel cam a intrat in scena. Si cu el si adevarul ideii cum ca el face verificari de rutina pe acolo.
Din asta se pot face 3 scenarii. Cel mai soft este ca el era in fata noastra, ne-am intalnit total intamplator, si i sa-a parut suspect faptul ca noi am cotit-o spre stanga si credea ca vrem sa il ocolim. Si atunci a venit dupa noi crezand ca vrem sa ascundem ceva. Faptul ca a fost atat de prietenos totusi e un lucru care lasa semne de intrebare. Faptul ca nu avea sapca pe cap, parul usor presat de ea si nici masina cu el nu se potrivesc cu scenariul. Lipsa de atentie la alti potentiali "anarhisti" care mergeau pe strada in acel moment Procentul de probabilitate cam 10-15 %.
Cel din mijloc este ca, auzind de ce se doreste, fortele de securitate vor sa tina un ochi pe locatie. Tipu' ne-a vazut fara sa stie cine suntem, ne-a identificat si ne-a lasat in pace pur si simplu. La fel ca mai sus sunt incompatibilitati. Procentul e mai mare deoarece Politia stie ca se va intampla ceva antiNATO in aceasta locatie si e normal sa stea la panda acolo. Dar multi trecatori se perindau pe acolo si nimeni nu a fost controlat pana la noi. Procentul de probabilitate este de 20- 25 %
Ce-a dea treia este cea hard. Tipii mi-au scultat telefonu', stiau ca ma intalnesc cu Mircea si m-au urmarit. Au vazut ca m-am oprit prin magazine ca m-am invartit in loc la trecerea timpului si li sss-a parrrut sussspect, triiitz. Atunci au zis sa faca o cercetare (psihologica) mai amanuntita sa vada de ce atata ciudatenie pe capu' meu. Ne-a abordat din spate pentru ca ma astepta pe directia in care am venit dar noi am luat-o spre ce-a opusa spre casa lui Mircea sa lasam sabloanele. Daca a vazut ca nu intram in panica si ca nu fugim si ca nu are cu ce sa ne aiba la mana s-a multumit macar sa isi arate profesionismul politienesc. Deontologic. Patriotic. Procentul e de 44-49 %. De ce atat? Pai 1% e procentul pentru ca cea a fost aseara sa fie un control de rutina chiar asa cum a zis tipu'. Ca si credibilitatea pe care politia o are in ochii cetateanului.
Am intrebat ulterior trecatorii daca s-au facut recent identificari de identitate pe acolo si niciunu' n-a confirmat. Inutil sa relatez despre reactia altor politisti cand le-am spus ca s-ar putea sa se incalzeasca sambata. Iata ca faza cu rutina nu prea tine. Si e normal. Probabil ca m-au bagat in analele politiei romane odata cu episodul de acum 1 an si jumatate. Probabil ca se tem sa nu ies si acum. Ca de!... Relatarile in direct ale televiziunilor din aceasta perioada sunt platite de stat in scop pro NATO si nu pentru mesaje antiNATO, nu?
Cam nasol ce face politia. Si Vodafone la fel. Da' sa stiti ca mie mi-a placut. Pai daca se purtau ei politistii asa cand aveam eu paru' lung in anii '90 sau in alte ocazii pe cuvant daca mai scriam eu acum asta. Poate ca si arta mea era alta. Asa ca, daca cumva ma aud in aceste momente le transmit baietilor incurajari. Tineti-o tot asa. Traiitz!
