La fel ca si institutiile statului si politicienii mai nou armata urmeaza un trend de transformare si „democratizare". Lucrul cu slefuirea iluziilor si cu credibilizarea minciunilor este o institutie foarte importanta in statul actual.
Dupa ce diversiunea cu teroristii a avut picioare scurte iata ca armata si autoritatile au introdus o alta cu picioare ceva mai lungi care sa acopere mizeria facuta in 1989 cand tapii inarmati au impuscat cu nerusinare demonstrantii antidictatura. Cum o armata este absolut necesara sistemului pentru a pazi sclavii de la revolta fireste ca li s-a creat o noua imagine slefuita in photoshop pentru „noile cerinte" ale societatii actuale.
Iata ce ni se serveste mai nou la stiri: cica nu teroristii au fost cei care au tras in oameni ci, mai nou, securistii infiltrati. „Respectul" si „dragostea" militarului pentru civili suferea enorm cand securistii deghizati trageau inspre demonstranti. Cu fiecare civil rapus militarul simtea empatic o tresarire in propriul trup. Aiurea! Stiti ceva: eu prefer sa cred ca vanatorii de oameni din timpul demonstratiei au fost tot teroristi. Doar ca nu erau arabi asa cum s-a vehiculat ci, surpriza, chiar romani.
Ce nu isi mai aduc aminte PR-istii de azi este faptul ca societatea „revolutionara" de dinainte de 1989. Elanul revolutionar comunist a fost identic in toate tarile. Dupa ce au terminat cu bogatii, dupa ce le-au furat averile si i-au infundat in inchisori si lagare de munca fortata revolutia nu s-a terminat. Ea a continuat sa caute tradatori, imperialisti si mici burghezi ce trebuiau exterminati in randurile celor care de fapt le erau parteneri de „revolutie". In China a fost cel mai vizibil acest fenomen unde niste amarati si vesnic infometati ajunsesera victimele „revolutionarismului". Niste oameni ceva mai rasariti la minte asa cum au fost in tarile centrale s-au prins repede de minciuna basesciana a revolutionarismului si ca asta era o gargara a noilor burghezi si au incercat cu mai mare sau mai mic succes sa il inlature.
In Romania oamenii nu prea s-au prins si „revolutionarismul" a ajuns bine intiparit in mentalitate iar modul in care erai tratat sau tratai si tu semenii in armata este definitoriu pentru o astfel de stare de lucruri. Cand ajungeai si tu veteran aveai in sfarsit ocazia sa schimbi macazul, sa scoti ce e mai rau in tine si sa stresezi pe bietii „pufani" veniti de cele mai multe ori din bratele materne. Atunci aveai ocazia sa te dai si tu mare, sa ai sclavii tai! Parca conditia ta de sclav dispare atunci cand nu esti printre sclavi si da destul de bine.
Multi dintre ei sunt atat de umili la serviciu incat armata li se pare singura cale de evadare prin razbunare asupra semenului. Nu mai conteaza care. Importanta e descarcarea aceea a agresivitatii si a dispretului pe oricine pica in cale. Pentru organele militare asta inseamna maturizare. A te maturiza inseamna sa renunti la candoarea copilariei in favoarea cinismului.
Cineva incearca sa ne orbeasca despre caracterul malefic al armatei. Si a cam reusit. Armata e pe primul loc in popularitate in mintile mutilate ale sclavilor actuali. Ei sunt atat de speriati de moarte incat armata le pare singura salvare desi mutilarea lor se datoreaza tocmai ei si a rolului pe care il are in societate. Multi dintre ei si-au gasit respectul tocmai in ultimele luni de armata unde si-au putut si ei bate joc de pufani la fel cum altii si-au batut joc de ei. Doar copiii si sotia le mai poate satisface aceasta pofta malefica de batjocura! Intr-adevar la cat de grea este viata astazi nostalgia pentru acele clipe din armata in care puteai sa-ti bati joc de aproape este la mare rang!
Armata este principala institutie care mentine polarizarea sociala. Armata te invata sa iti urasti aproapele si vecinul. Armata te educa in spiritul fricii de vecin ca urmare a acestei proiectii in el. Armata te educa in spiritul relatiei tiranice sau umile cu cel de langa tine. Gradul de civilizatie al unui popor in zilele noastre este invers proportional cu cel al implicarii armatei si celorlalte institutii surogat (politie/jandarmerie) in corpul societatii.
Respectul absolut incredibil pe care acest popor il are pentru armata este parte din simptomatologia lui politica de astazi. Prin institutia armatei sunt sublimate toate pulsiunile antisociale ale sclavului roman. Nevoia de „rigurozitate" specifica armatei este amestecata antinomic cu nevoia de hotie care este insasi principiul functionarii armatei respectiv jefuirea altor comunitati. Pare sa fie destinul acestui popor sa joace alba-neagra. Te revolti impotriva dictaturii dar continui sa votezi oamenii de baza cu care a functionat dictatura. Vrei anticoruptie si alegi in fruntea statului pe cei mai dubiosi politicieni. Totul pentru ca alba-neagra este parte a spiritului duplicitar, ambivalent al majoritati cetatenilor numite generic popor. Sa speram insa ca viitoarele generatii nu au sa mai fie legati de copac in mijlocul padurii si lasati fara mancare si apa pentru ca au pierdut cireada. Sa speram ca nu vor mai creste doar cu buruieni fierte si ca beneficiile progresului tehnologic ii va ajuta sa isi pastreze mintea ceva mai limpede. Eu sunt optimist si cred ca gogosile despre binefacerile parazitarii nu vor mai fi inghitite cu orice pret doar pentru ca unii vor sa impuste legal niste semeni.
Asa ca va dau un sfat voi PR-isti ai imaginii armatei si politicienilor pe care aceasta institutie ii apara. Mai vanatori de oameni! Nu mai irositi banii pe stiri reclama in presa ca oricum generatiile care vin vor intelege ca armata e gunoi si nu ceva care sa apere poporul. Mai bine puneti mana si faceti-va vilele alea cu banii astia cat mai aveti timp poate va veti satura odata! S-ar putea astfel sa faceti mai putin rau poporului pe care il parazitati cu nonsalanta.
