Nimeni in istorie, in timpul vietii, nu a fost atat de popular ca Michael Jackson. Nimeni nu a fost pus pe termen lung sub lupa curiozitatii fata cel mai intim si mic detaliu in timpul vietii asa cum a fost el. Nimeni nu a fost atat de iubit ca el. Nimeni nu a vandut mai multe albume ca el. Nimeni nu a avut atatea piese ce au ajuns numarul 1 in topuri ca el. Nici un artist nu a avut/cheltuit mai multi bani ca el. Evident ca la un asemenea succes a contribuit civilizatia mass-media de astazi. Dar totusi la un moment dat a fost numarul 1 in mai multe planuri si totusi asta nu l-a implinit. Lumea s-a golit de idealuri pe cand le atingea pas cu pas. O astfel de constatare nu pune pe ganduri. O astfel de constatare ne izbeste puternic credintele noastre intime, in onestitatea lumii in care traim, in onestitatea moravurilor sale ce ne sunt inoculate cultural. Vazandu-l atat de deprimat si dependent de medicamente spre sfarsitul vietii, nu putem sa nu ne intrebam retoric care e rostul efortului sisific la care el si altii s-au încumetat? În orice caz, teoria muncii si rasplatii pe masura pur si simplu e demolata de acest caz.
In urma cu aproape 1 an murea Michael Jackson. Am scris 2 articole pe care multi dintre fanii lui mai noi le-au vazut ca defaimatoare. Am avut niste clinciuri cu ei pe acest blog si am sters si anumite comentarii mai agresive. De atunci moderez si refuz constant astfel de mesaje. Revin la aproape un an cu precizari. Initial mi-am dorit o mai buna argumentare la ceea ce am scris atunci, insa treptat documentarea mea pe aceasta tema a inceput sa ia forma unui text mai amplu. Asa ca, de data asta vreau sa fac o incursiune de tip psihanalitic in sufletul sau, aproximativ asa cum am facut-o fata de pictorul de care m-am simtit foarte atasat la un moment dat: Pablo Picasso. Cei doi artisti au fost parte importanta din viata mea; Michael in adolescenta si Picasso in studentie. Din cauza asta mi-a fost mai usor sa scriu aceste texte deoarece documentatia o facusem partial anterior, ca invtatacel decat ca un observator. Dar dincolo de această facilitate, un astfel de studiu este in masura sa imi confirme faptic, concret teoriile generale despre psihologie, sociologie şi politologie.
Nu mi-am propus sa fac un documentar despre intimitatile cotidiene ale lui Michael Jackson desi cam asta isi doreste majoritatea publicului. Sunt destui fani care si astazi sunt curiosi sa cotrobaie prin labirintul de mistere cu care el si-a inconjurat viata privata. Sunt sigur ca psihanaliza nu trebuie in nici un caz confundata cu barfa secretelor si intimitatilor oamenilor celebri de care se ocupa tabloidele.
N-am sa intru in detalii privind fixatiile sale libidinale. Oricum ele sunt destul de dificil de intuit asa de la distanta doar prin intermediul filmelor sau declaratiilor, neavand omul fata in fata. Pot spune insa ca acest tip de comportamente sexuale excentrice au existat cu siguranta la Michael Jackson. Dupa cum o sa arat mai jos, (in articolele ulterioare) faptul ca muzica si personalitatea lui s-au schimbat radical odata cu acuzatiile de pedofilie atesta faptul ca tendintele pedofile ale sexualitatii sale au fost vizibil foarte intense.
Practic era aproape imposibil ca acestea sa nu existe tinand cont de traumele prin care atat el cat, si mai ales, predecesorii lui le-au trait ca urmare a presiunilor civilizatiei asupra neamului lor de sclavi adusi din Africa pentru a crea civilizatia in America. Psihanaliza clasica considera ca aceste forme libidinale sunt fundamentale si absolut indispensabile pentru realizarea unei cure complete si eficiente. In acest moment insa eu nu mai cred in existenta nici a unei cure complete si nici eficiente iar comportamentul sexual excentric pentru mine e o consecinta a tulburarii psihice generate de mediu (social sau natural) si nu o cauza a acesteia. De aceea nu am sa refac speculatiile prea putin documentate ale tabloidelor si o sa trec la un nivel mai profund de analiza - cel social. Sunt absolut sigur ca foarte adanc in psihicul lui, aproape imperceptibil chiar si pentru el insusi, Michael tocmai asta a incercat sa ne spuna.
Inainte insa de a intra in detalii tin sa contracarez acuzatiile nefondate care i s-au adus. Sunt lucruri deformate despre viata lui care trebuie clarificate cat de cat. Ele nu tin neaparat de zona psihologiei, cat mai curand de zona etica. Urmatorul articol le va trata amanuntit.
Acest articol este o parte dintr-un text mai amplu ce se refera la psihicul lui Michael Jackson click aici http://baldovin.blogspot.com/2010/05/michael-jackson-2-mituri.html pentru urmatorul articol
* Desi am sters astfel de commenturi cred ca ele au fost printre putinele ofense pe care le-am primit cu reala satisfactie. Mi-aduc aminte de certurile, invidiile, rautatile si bisericutele din interiorul fan-clubului. M-am simtit din nou adolescent si aproape
