Prostovanii istoriei Romaniei

August 20, 20120 comentarii




Actualizare 2015. Acest articol a fost scris in 2012. Eram convins atunci ca atat Basescu cat si Ceausescu au fost niste amatori in privinta luarii pulsului social si intelegerii starii de spirit a cetatenilor. Ceausescu era batran si probabil ca i se diminuase profund capacitatea de a citi multimile. Cu Basescu a fost altceva. Basescu a fost o canalie vicleana si tot timpul a stiut despre riscurile la care se expune. Dar a avut un as in maneca mult mai important decat protestele populare si o incredere de sub 10 %: Securitatea. Spionii. Care la randul lor au avut in spate CIA si UE. Pana in 2015 m-am gandit cum e posibil ca pe fondul revoltei populare si cu o astfel de incredere sa ramai la guvernare. Asa ceva nu s-a mai intamplat in istorie. Apoi am inteles mecanismele ce stau in spatele politicienilor in democratie. Politicienii sunt niste marionete. Cred ca articolul de mai sus inseamna pentru gandirea mea politica un fel de trezire din somnul ratiunii pe care Hume i-a produs-o lui Kant. Atacul la adresa sistemului de sanatate nu a fost o prostie facuta de un prostovan care nu-si intelegea popularitatea, ci o actiune gandita chiar dincolo de spionii romani. Actiunea asta a venit direct de la UE. Scopul a fost sa se vada ce presiuni suporta romanii, cat sunt dispusi ei sa accepte scaderea standardelor de viata, dupa ce, pe fondul increderii in Basescu, acceptasera scaderea salariilor cu 25% in 2009. In functie de acesti indici de suportabilitate se estima apoi profitul „investitorilor”. Romanii au dovedit ca nu sunt dispusi sa accepte o mai mare scadere a acestor standarde iar Basescu a fost tinut in functie. „Greseala” nu i-a apartinut lui ci a papusarilor lui care apoi i-au sprijinit pozitia si i-au amenintat voalat pe cei care incearca sa-l dea jos si au falsificat inclusiv referendumul de demitere. Poate va mai aduceti aminte de siguranta cu care Basescu l-a mistocarit pe Crin Antonescu care deja credea ca Basescu va fi debarcat de la Cotroceni si el ii va lua locul. Asta da adevarat prostovan neinformat! Dar nu vulpea de Basescu.





Asa ca dupa scrierea articolului de mai sus nu mai cred ca Basescu sau Ceusescu ar fi prostovani. In mod normal ar fi trebuit sa sterg acest articol insa consider ca el este un reper in evolutia gandirii mele politice si de aceea l-am pastrat. Asa ca va invit sa il lecturati asa cum a fost el scris in 2012!

Basescu si Ceausescu sunt prostovanii istoriei Romaniei. Si Ceausescu si Basescu au luat decizii inutile care le-au accelerat sfarsitul carierei politice, orbiti de putere, incapabili sa observe cetateanul simplu, traind din amintirea unei popularitati apuse. In ultimul an am tot avut ocazia sa-i resping enormitatile discursului pe acest blog. Am ascultat sporadic parti din discursurile tinute de Basescu in aceasta perioada. Folosirea argumentelor a fost de-a dreptul jalnica. De departe au fost cele mai incoerente discursuri pe care l-a tinut vreodata. Se pare ca in materie de incoerenta si vorbe tampe presedintele a mers in crescendo. Lucrurile anapoda, uneori flagrant contradictorii unele cu altele, plasate in contexte stupide au inceput treptat sa-i populeze discursurile imediat dupa preluarea puterii insa in ultimul mandat pur si simplu au explodat.


Atacul la adresa la Arafat din ianuarie care a declansat revolta populara este o miscare la fel de neinspirata ca asmutirea armatei impotriva revolutionarilor in decembrie 1989 de catre Ceausescu. Astea mi se par cele mai mari gafe din istoria acestor meleaguri. Anumiti conducatori au mai riscat stupid in trecut, altii au avut ghinion. La polul opus e Emil Constantinescu, probabil cel mai inteligent presedinte roman si sigur cel mai gentleman. Ion Iliescu sacalul l-a batut pe Basescu si la manipulare si la carti citite.

Dupa incheierea referendumului, bucuros ca nu s-au intrunit 50% dintre alegatori, a iesit in gura mare spunand: "sunt mai puternic ca oricand". Adica tu primesti 900 000 de voturi si impotriva ta sunt 7 500 000 si declari ca esti mai puternic ca oricand? Iti trece glontul pe la ureche pentru cateva procente pentru a fi demis si declari astfel de enormitate? Nu ti-a ajuns ca ti-a ti-a luat-o gura pe dinainte cu Arafat? Acum faci si spectacol? Astea nu sunt gafe. Asta e prostie crasa.

Penibile mi se par si putinele afise cu o mazgalitura penibila ce reprezinta o torta olimpica despre cum ar trebui noi ca si cetateni sa nu stingem flacara democratiei acuzand opozitia (devenita intre timp putere) de practici dictatoriale. Bine se mai potriveste zicala „Rade ciob de oala sparta”. In conditiile in care tu ca politician ai pus sau ai tolerat diversiunile si interventiile brutale ale jandarmeriei impotriva cetatenilor (ce protestau pasnic in ianuarie) a invoca valorile si idealurile (cei drept, uneori utopice) ale democratie este mai mult decat penibil. E adevarat ca tabara opusa are si ea afinitatile sale dictatoriale insa cum sa vorbesti tu despre asta cand te situezi cel mai aproape de Ceausescu decat toti din toate punctele de vedere? Este mai mult decat nesimtire tipic politicianista. Este de-a dreptul bataie de joc. Este incredibil cum astfel de oameni reusesc sa-si ascunda aceste apucaturi si sa pozeze in negustori cinstiti. Nu imi vine sa cred ca oameni inteligenti si cititi pot trece cu vederea astfel de mizerii si ii iau apararea.

Amuzanta mi s-a parut remarca cu privire la brevetul de sef de nava pe care l-a intretinut el la fiecare 5 ani cu examenele de rigoare. Tema a adus-o in discutie invocand un fel de plan B pentru cazul in care va fi demis. Intrebarea este „care nava?” Care flota? Ca flota s-a dus pe cand era el ministru al transporturilor. Poate stie el ceva totusi. Prieten de peste 22 de ani cum este cu multi securisti poate are un plan. Poate spera la o nava cadou de la SRI in fata casei cu care sa se plimbe prin toata lumea. Am auzit ca e frumos in perioada asta in America Latina. Cred ca aceasta proiectie in trecut are ceva psihopatologic in ea. Isi doreste sa nu fi vandut flota la fier vechi? Indiferent de cat de puternic ar fi substratul fantasmatic totusi nu putem sa nu remarcam prostia monumentala din capul acestui om care in fond a permis o astfel de judecata.

Iata ca Basescu este un politician mediocru, un spritar care stie bancuri si care a avut norocul sa se suprapuna peste un deceniu de cultura manelista in istoria Romaniei. Mi-e realmente greu sa inteleg cum cea mai mare parte din elita culturala din Romania actuala a ajuns sa sustina un politician ca el. Unii dintre ei sunt oameni cu principii si au optiuni politice de dreapta. Ei nu tin cu Basescu cat tin mai ales cu dreapta. Ei mi se par cei mai coerenti dintre sustinatorii lui. Tot timpul au votat dreapta si asa o vor face si mai departe. Desi au putut observa ca si preadorita dreapta e cel putin la fel de inumana ca si traditionala stanga si desi au observat da cele doua isi schimba des locul totusi, poate din respect pentru perioada in care erau dizidenti idealizand Occidentul, ei au ramas fideli acestei otiuni. Sunt unii insa care au optiuni politice de stanga, insa cred in statul de drept si nu au incredere in PSD pentru ca se trage din PCR. Si ei sunt cumva de inteles, au indurat traume pe timpul lui Ceausescu iar comunismul li se pare cel mai mare rau. Multi dintre membrii ei au ales aceasta optiune din cauza fricii ca isi pierd joburile de prin ONG-uri sau de prin institutiile culturale create in timpul mandatului lui. E o atitudine strutista foarte des intalnita si inainte de 1989 din pacate pentru noi. Ma bucura totusi ca acei dizidenti de frunte din zona culturii fata de Ceausescu nu il sustin pe Basescu azi. Cel mai relevant caz este cel al lui Mircea Dinescu. Respect.

Pe de alta parte de cateva saptamani bune observ derapaje de la logica si bun simt a unor oameni pe care ii stiam verticali in materie de coerenta ideatica sau etica. Cel mai clar exemplu mi se pare a lui Andrei Plesu care declara senin ca refuza sa participe la vot (sau sa voteze pentru demiterea presedintelui) pentru ca i se pare absurd sa schimbe un berbec cu doua gaste. In sine acest argument are valabilitate insa in acest caz el este folosit tendentios, adica in favoarea berbecului asa cum au facut majoritatea sustinatorilor lui Basescu prevalandu-se de legea electorala care spune ca presedintele poate fi demis de 50% + 1 din totalul alegatorilor. Boicotarea votului a insemnat neintrunirea acestui criteriu si invalidarea referendumului la care Basescu a pierdut la un scor rusinos.

Tendentiozitatea acestui argument vine de la ignorarea vointei populare si promovarea unui spirit oligarhic. Din acest argument central au descins si altele care frizeaza efectiv de ideologia fascista si dictatoriala in general. Unul dintre foarte multele astfel de argumente apare si in revista 22 intr-un articol scris de Dragos Paul Aligica. La finalul articolului sau el aduce un argument ipotetic de natura sofista presupunand parca de pe alta lume ca o majoritate populara ar vota un clan infractional la putere si astfel tara s-ar duce de rapa. Insa daca consideri poporul chiar atat de inapoiat evident ca ma mir cum de nu il bagi direct in tarcuri. Faci niste lagare pe care scrii „vite” si atunci ai ajuns deja in inima fascismului. Observ cu stupoare ca asa cum nazistii se aparau la Nurenberg argumentand ca n-au fost 10 milioane au fost doar 8 la fel fac sustinatorii oligarhiei astazi: n-au fost 7.5 milioane de votanti prodemitere, au fost 6 sau 5. Sunt de acord ca poporul nu poate sa voteze la acordarea premiului Nobel pentru fizica sau ca nu poate decide cine sa fie sef la ICR sau ce artist trebuie expus la MNAC. Dar asta nu inseamna ca el nu mai poate decide chiar nimic in viata lui doar pentru ca nu a plagiat la doctorat sau ca nu are instincte de lichea pentru a urca ilicit in ierarhia sociala. Am auzit un agument abosult halucinant cum ca cei 7 500 000 de votanti anti Basescu nu reprezinta poporul. E adevarat ca si acest concept traditional a venit cu contradictii, aporii si absurditati din trecut. Insa daca mai vii si tu omul secolului 21 si il pocesti in acest fel deja il rupi in doua. Asta ma face sa ma gandesc la perceptia poporului de catre un tiran si chiar un politician. Atunci cand poporul e pacalit si ii da girul politicianului sau il sustine pe tiran poporul e suveran; atunci cand o parte din el incepe sa fie reticent in discursul tiranului/politicianului apar ajustari ale conceptului dupa care poporul e cam prost si trebuie „educat”; iar atunci cand majoritatea cetatenilor nu-i mai sustin se vine cu veche arma a tiraniei: majoritatea nu reprezinta poporul. Adica poporul nu reprezinta poporul. Ne gandim la „Casa poporului” a lui Ceusescu in care poporul nu avea acces.

Daca majoritatea cetatenilor nu mai are absolut nici o cale prin care sa isi arate dezaprobarea fata de ordinele care ii vin zilnic de sus si carora in mod normal nu li se poate opune atunci care mai e echilibrul social? Daca iese in strada este intampinat cu gaze lacrimogene si bastoane. Daca voteaza ii anulezi votul. Care mai e calea prin care poporul sa isi spuna oful? Rascoala? Unde este democratia participativa cu care spre cinstea lor GDS, Revista 22 si numeroasele ONG-uri s-au batut cu pumnul in piept de mai bine de 20 de ani? Daca se intampla o rascoala ca in 1907 in urma acestui tarc politic in care poporul este inchis si daca in urma acesteia vor fi victime colaterale cum iti argumentezi tu ca sistem optiunea de a o ineca in sange? Sau ce credibilitate mai poti avea in momentul in care incerci sa negociezi cu rasculatii incetarea ostilitatilor? Imi pot imagina ca din turnul de fildes elitist nu se prea vede, insa poporul e la limita suportabilitatii. O scanteie lipseste si ne putem trezi cu un regretabil razboi civil. Iar cand are o astfel de portita spre violenta poporul isi pierde mintile, stim bine. Pentru ca conditiile sociale l-au adus in starea de a-si pierde mintile. Ce am facut sa impiedicam o astfel de perspectiva catastrofala? Am spus ca poporul e incapabil si prost, nu? Pai uite ca nu va fi fost bine si poate vom regreta in situatia in care vom primi o bata in cap nu neaparat pentru optiunile noastre politice ci pentru ca l-am jignit…

Eu stiu ca unele salarii din institutiile culturale sau ONG-uri au crescut pe timpul lui Basescu si ca intre elitele culturale, clasa politica si oligarhii afaceristi s-a creat cumva un acord tacit care are fata de ignorare reciproca insa care functioneaza mai mult ca o cooperare spartana. Afacerile paguboase cu statul i-au facut milionari pe cei din ultimele doua categorii. Insa aceste inginerii criminale se regasesc in cei aproape 10 milioane de cetateni romani care se afla sub pragul saraciei in timp ce elitele culturale dezbat ineficient. Conditiile de munca ale cetateanului simplu devin din ce in ce mai draconice, stresul de la munca pulverizeaza armonia familiala iar migratia fortei de munca pur si simplu o nimiceste. Copiii ramasi nesupravegheati sau insuficient supravegheati de catre bunici deznadajduiti in urma plecarii parintilor peste hotare la munca sau a jobului de peste 8 ore aici vor fi infractorii si criminalii de maine.

La o astfel de perspectiva „statul de drept” care vad ca mai nou a inlocuit pe Dumnezeu in fondarea sistemului social de norme nu poate raspunde decat cu jandarmi. Iar asta inseamna aruncarea frustrarilor prezente pe umerii copiilor nostri. Stiu ca cu arme performante, cu verificare prin satelit sau astfel de device-uri ultraperformante de supraveghere si control autoritatile pot intimida si ameninta facandu-l pe omul simplu sa isi re-refuleze agresivitatea. Dar, stim de pe timpul lui Freud, refulatul se intoarce. Si se va intoarce in generatiile care vor descinde din acesti oameni oprimati astazi. Eu imi dau seama ca e greu sa renunti la privilegiile pe care politica neoliberala a ultimilor 8 ani le-a pregatit insa ar trebui sa se gandeasca la directia gresita catre care societatea romaneasca se indreapta cu aceasta brutala prapastie intre clasele sociale.

Animati de aceasta lacomie prea putini dintre vechile elite culturale anticomuniste au luat atitudine fata de derapajele statului de drept inainte si in timpul protestelor din ianuarie insa o fac acum din perspectiva de scut anti-basescu. Din vechii anticomunisti aceste elite culturale au ajuns slugile mentalitatii neoliberale cu iz medieval de aici de pe plaiuri dambovitene. Din pacate diferenta dintre marii lingai culturali ai comunismului gen Vadim Tudor si Adrian Paunescu si cei mai noi ai neoliberalismului sta doar in valoarea culturala mai mare a acestora si in teatralismul lor mai retinut. Nu e de ajuns. Principiul e acelasi. Mizeria are dar forma schimbata iar continutul e acelasi. Folosirea tendentioasa a notiunilor elementare in scopul protejarii acesteia a devenit o practica comuna. Tema loviturii de stat preluata in cor de catre astfel de elite culturale pentru a dezaproba referendumul de demitere ii arata pe aceste elite ca pe niste angajati in staful de campanie a presedintelui sustinut de fortele de ordine si nu de majoritate.

Dupa dictionar puciul este „Incercare a unui grup politic militar de a rasturna prin violenta un regim politic, o ordine statala”. In cazul de fata dictionarul are o mica scapare in sensul ca nu orice lovitura de stat se face efectiv prin violenta ci si prin amenintarea cu violenta in cazul in care cei ce apara puterea ce urmeaza sa fie destituita nu renunta. Orice lovitura de stat este sustinuta de fortele armate si conduce de obicei la dictatura clasica. Daca Basescu va fi suspendat in cele din urma asta se va fi datorat unui demers pur democratic fara a fi folosita violenta. Am comentat aceasta tema pe siteul revistei 22 si am vazut ca prevalarea de astfel de scapare a DEX-ului a devenit un motiv ca orice schimbare de putere in afara cadrului oficial al alegerilor poate fi lovitura de stat. Ce facem atunci conform acestui principiu? Numim si revolutia din 1989 lovitura de stat asa cum o vcaracteriza inspaimantator de identic si Ceusescu? Ii numim pucisti pe revolutionari? Modul in care aceasta elita culturala isi permite in ultimul timp sa traga cu nerusinare de par acest concept pentru a-l face sa acopere suspendarea presedintelui este scandalos. Imi vine in minte acelasi procedeu facut de banci prin care cuvantul „variabil” a fost tras de par si transformat in „crescator”, „accelerat”. Imi pare rau sa o spun, acesti oameni nu au principii iar eu nu voi sustine pe cei care folosesc tendentios argumentele chiar daca sustin aceeasi parere cu mine.




Share this article :
 

Copyright © 2014. baldovin opinius - All Rights Reserved