Desi s-ar putea sa nu intre pe display-ul Iphone-ului, totusi ii scriu si eu elevei "depresive" de la simulare

March 7, 20140 comentarii


Am dat si eu de textul respectivei eleve de la simularea de la bac care circula pe internet zilele astea (ce poate fi citit aici ). Scoala romaneasca si scoala in general are pacatele ei pe care insasi societatea moderna le are. Fiind parte din ea, scoala nu poate fi mai buna decat societatea. Presa a preluat masiv textul sarind ca arsa despre cum scoala distruge visele copiilor, aripile taiate, copilaria abuzata... etc., aratand un ipocrit umanism.

Cu acest articol vreau sa demontez iluzia cum ca presa ar fi floarea care ar face primavara in acest peisaj. O presa care s-a lasat cumparata aproape in totalitate de RMGC, Chevron si alte astfel de companii aducatoare de dezastre, este egala cu 0. Probabil ca cu astfel de atitudini de virgina presa vrea sa contracareze astfel de compromisuri. Am sa-i raspund si eu elevei in cauza, (si presei indirect) asa cum a facut-o si autorul blogului citat mai sus si cum au facut-o mai multi in diverse locuri.

Domnisoara! Daca dumneata in clasa a XI-a nu stii un autor comic din istoria literaturii, atunci ai o problema. Si, orice ai spune, nu am sa cred ca in cei aproape 3 ani de liceu, profesoara de limba romana nu a folosit vreodata substantivul „Caragia” la plural (sic!). Dar, vezi, probabil ca erai prea ocupata sa te amuzi pe facebook ... Ia incearca sa-ti aduci aminte! Nu cumva era tocmai acolo, la ora, atunci cand profesoara vi-a cerut sa nu mai fiti „atat de veseli”? Nu pe holuri si nu in pauza ci acolo, in clasa. Probabil ca vroia sa va vorbeasca despre unul Caragiale sau Aristofan sau Dante. Ei bine, probabil ca, in ciuda „sensibilitatii” cu care te lauzi, dumitale iti plac mai curand „Robotii” sau asta:




Iar rezultatul il vezi acum. Cand a venit vorba sa scrii la bac despre ei ti-ai adus aminte cum erati voi de veseli la orele de Romana si cum v-a persecutat profesoara trista. Parca cumva, undeva in inconstient, apar niste amintiri despre comedie, nu? Din pacate se vede ca nu prea ti-ai adus aminte decat de observatia profesoarei ca sunteti cam „veseli”. Nimic despre alt gen de umor facut in istorie … Si asta chiar la tema comica! Cam ironic, nu?



Partea proasta e tocmai aici: nu stai bine cu memoria. E imposibil sa nu fi vazut poza lui nea’ Iancu pe holurile liceului. Apoi, poate ca nu se compara „O scrisoare pierduta” cu „fazele tari” de pe net, da’ TRB S RQNSTI K si L KRGL SE RD. Poate nu te Kch pe tine cu stropi ca la „Robotii”. Da’ totusi se rade! Daca tu, domnisoara, nu-ti aduci aminte de o replica oarecare din „e-mailul sters”, probabil ca nici spatiu pe „hard-dick” n-ai destul. Si nici suficient „RAM”. Din pacate vestile proaste nu se opresc aici. Nici viitorul nu-ti surade. E foarte probabil k nici „placa de baza” nu-ti permite upgradarea de RAM... Nu o spun pentru a te umili ci doar pentru a-ti contura viitorul apropiat. Pentru ca voi oamenii de acest fel, voi oamenii pe langa care trec lucrurile importante ca uleiul pe langa apa, voi sunteti tinta.

Cu zambete veti fi capturati. Peste cativa ani o sa ajungi intr-o corporatie unde se rade mult si cu dinti de vampir. O sa te saturi de aceste false zambete chiar daca ele iti vor marca viata si le vei practica si tu inconstient, ca majoritatea celor mai slabi de memorie din care faci si dumneata parte. O sa ai un sef care o sa-ti ordone, razand amenintator sa zambesti la randul tau cu aceeasi dinti de vampir pentru a nu demotiva echipa. Daca o sa-ti mai pastrezi ceva din frumusetea copilariei care tocmai te paraseste, o sa ajungi sa-ti fie dor de profesoara trista, dar totusi sincera, intr-o lume plina de minciuna … Pauza aia de dupa 50 de minute de curs o sa fie o amintire draga. Asta e cel mai important lucru pe care te invata scoala intr-o piata a muncii unde angajatii muncesc fara pauze si peste program pana turbeaza. O sa treci pe acolo si n-o sa sti ce inseamna sa iei pauza pentru ca tu esti intr-o continua pauza. Ma rog, nu prea poti intelege asta acum, atata timp cat esti sedusa de ideea ca scoala e facuta pentru a te distra pe tine. Si aici nu sunt deloc ironic. Chiar imi doresc un sistem de edistractie (edutainment). Dar mai e mult pana acolo si asta nu depinde de scoala ci de evolutia societatii umane. E pacat ca drumul spre acest ideal se face cu cadavrele viselor voastre de adolescenti naivi, insa lipsa de sinceritate a unora dintre voi va aduce in starea asta.

Pentru ca tocmai pe voi, naivii astia care credeti ca lumea asta e tot un zambet si o distractie, o sa va loveasca realitatea cruda. Sistemul are nevoie de naivitatea voastra; mai intai va atrage sa votati zambetul mincinos al nistiucarui politician, apoi va momeste cu minciuni pentru a va atrage intr-un cerc vicios pe care il veti intelege abia atunci cand deja v-a pacalit. Voi astia cruzii sunteti ademeniti cu iluzii ca niste pesti in navod. Voua vi se creeaza false promisiuni de marire. A da, stiu replica. Vă Va credeti deja vedete de divertisment. Am o veste proasta pentru tine si pentru mai toatele autopresupusele viitoare vedete in muzica, moda, divertisment in general, ce va credeti: se munceste al dracului de mult in aceste domenii. Si se foloseste mult memoria. Ati putea eventual sa incercati asta pe propria piele. Incercati, asa de proba, sa compuneti o melodie, scenariu de film/teatru sau altceva si sa vedeti cam cat de „usor” este. Dar, vezi domnisoara, daca pe dumneata te „epuizeaza” o profesoara pentru ca nu zambeste deloc timp de „50 de minute” , nu cred ca ti-ai ales bine domeniul… Iti spun ca un patit. Am fost acolo. Si capcana e atat de eficienta incat nu m-am putut elibera total din ea. Voi credeti ca industria asta inseamna ca vine un nene cu niste haine care vi le da voua sa va imbracati cu ele si sa mergeti 3 minute pe un podium? Sau credeti ca daca veti dansa 10 minute la bara pe nu stiu ce vas de croaziera va va aduce capatuirea? Uite aici un articol luat la intamplare dintre mii de altele de gen: http://www.click.ro/news/extern/fotomodel-sechestrat-violat_chile_0_1606039427.html

Cei mai multi dintre voi traiti intr-o nebuloasa ametitoare. Insa trebuie sa va decideti cumva: vreti sa munciti pe branci pentru o cariera de entertainer sau vreti o viata normala de om normal? Daca e prima varianta, atunci treceti la treaba ca sa vedeti despre ce-i vorba si nu mai pierdeti timpul! Daca e a doua varianta, atunci fiti atenti in clasa pentru ca mai tarziu sa va obisnuiti sa sustineti o munca in urma careia sa va castigati existenta. Din pacate, cei mai multi dintre voi nu veti prinde nici un iepure fugind dupa doi deodata. E cam greu de luat o astfel de decizie, stiu, nici noi adultii nu ne-am decis. De multe ori eu insumi ma gandesc: „mama , mama de ce m-ai certat sa invat la scoala! Mai bine ma lasai sa fiu taietor de lemne!”. Dar situatia mea e datorata indeciziei mele si nu indemnurilor mamei. Ea m-a educat cum a crezut ca e mai bine pentru mine. Acum ca sunt adult ma pot oricand intoarce sa tai lemne daca vreau. Nu e mama vinovata ca eu nu vreau sau nu pot sa iau o astfel de decizie. La fel cum nici profesoara trista nu e de vina ca tu nu vei putea sta la viitorul job pentru ca-ti place sa stai mai curand pe facebook decat sa iti folosesti cat mai eficient resursele intelectuale pentru viitor.

Iti traiesti cele mai frumoase momente din viata, domnisoara. Scoala a ramas cam ultimul bastion in fata avalansei corporatiste ce smulge fericirea din oameni. Valorile umaniste au fost pur si simplu inghitite. Bibliotecile au fost si sunt transformate in spatii comerciale sau cazinouri. In afara scolii esti inconjurata de minciuna mult mai mult decat in scoala, domnisoara. Uita-te pe strada si vezi oboseala adultilor! Asta te asteapta. Crezi ca tu esti diferita de ei doar pentru faptul ca iei lucrurile in derizoriu si mistocaresti tot si toate? Asta e partea nevazuta a minciunii care a inceput sa iti otraveasca sufletul. Te plangi de depresie insa, crede-ma, nu stii inca ce-i aia. Si e foarte bine ca nu stii. Iti doresc sa nu stii niciodata. Insa, dupa cum ai pornit in viata, ma indoiesc ca o vei putea evita. Va vad pe voi adolescentii cat sunteti de entuziasti in mijloacele de transport in comun sau pe strada. Asta e bogatia voastra. Traieste-ti acum darul pe care viata ti l-a facut si accepta-ti direct si simplu „defectele”, fara a da vina pe altii pentru ele! Spune sincer si direct ca ti-a fost lene sa inveti! Esti mult mai castigata. Si iti ramane demnitatea onestitatii. Asta e mult mai importanta decat inselaciunea unui fals succes la examen. Lenea nu-i o crima. Spune sincer ca nu ai chef sa urci intr-o ierarhie mafiota pe care ti-o promite sistemul social daca inveti! Asa simte sufletul tau inca neprihanit. Si asta e frumusetea ta de care nu iti dai inca seama. Nu incerca sa furi compasiunea altcuiva cu scuze artificiale in schimbul unor castiguri facile pentru ceva ce nu poti sa faci sau n-ai chef sa faci! Fa altceva decat a facut clanul Becali si (mult prea multi) alti astfel de mafioti! Altfel, ti-ai pierdut frumusetea si copilaria.

PS: PS: S-ar putea sa te invite Teo si altii prin emisiuni sa-ti spui pasul fata de sistemul dezastros de invatamant. Ar putea fi o experienta utila. Insa ai grija! Ulterior tot televiziunile fac apoi misto de voi dupa ce initial au facut audienta pe seama voastra in emisiuni ca asta:


sau asta:


sau asta:



dupa cum vezi, e cam plin netul de asa ceva. Baga la cap!


Share this article :
 

Copyright © 2014. baldovin opinius - All Rights Reserved