Atitudini extreme in dezbaterea privind violul: frica excesiva de viol si aruncarea vinei pe victima

July 24, 20151comentarii



Odata ce politicienii au luat vacanta si nu mai au subiecte, vad ca presa a ajuns sa foloseasca dezbaterea pe tema deja celebrului caz de viol. Dezbaterea temei in cauza ar fi fost un lucru bun, cu conditia aducerii in prim-plan a unor probleme teoretice mai profunde, cum ar fi mediul social toxic care conduce la astfel de comportamente, sau intemeierea morala a sistemului de pedepse. Eu am mai abordat tema violului acum ceva timp in urma aici: http://baldovin.blogspot.ro/2007/08/de-la-romantism-la-viol.html si mi-ar fi placut dezvoltarea temei in directia asta. Din pacate canicula a incins spiritele si a alimentat o dezbatere cu iz de cearta in toata regula intre doua sisteme de idei stupide, neinteresante. Asa ca ma vad obligat sa imi adaptez discursul la aceasta presupusa dezbatere. Intr-o parte se afla cei care cer pedepse mai aspre pentru violatori. In cealalta sunt unii care cred ca orice femeie cocheta ar vrea sa fie violata si ca toate femeile imbracate mai sumar cam asta ar merita. Pentru ca articolul meu a iesit un pic cam lung l-am impartit in cateva sectiuni.


Respingerea opiniei cum ca violul ar fi cauzat de femeia provocatoare


Cei care considera ca femeile provocatoare cer sa fie violate fac o echivalenta fortata. A cere cuiva acceptul pentru sex nu e acelasi lucru cu a fi imbracat mai lejer sau mai provocator. Desigur, ca femeie e bine sa nu te imbraci asa cand treci prin zone dubioase. Insa echivalenta asta e falsa. Care ar fi corectarea acestei situatii? Sa obligam femeile sa poarte voalul islamic? Sustinatorii acestei teorii ar putea sa faca un exercitiu de imaginatie: sa presupunem ca ar exista un barbat gay suficient de puternic care i-ar viola pe ei doar pentru ca au haine „de firma”, desi asa ceva e mai putin probabil sa se intample. Ar putea ei accepta aceeasi justificare a violului?

Apoi, faptul ca in inconstientul femeilor (ca si al barbatilor) exista o oarecare nevoie de a provoca, asta nu inseamna ca aceasta pulsiune ar fi singura sau ca ar avea putere majoritara in determinarea emotionala. Ideile si pulsiunile existente in mintea umana sunt multe. Si e normal sa fie asa. Unele dintre acestea sunt chiar detestabile de persoana in cauza. De exemplu, daca un obsesiv compulsiv are o idee criminala, atunci el nu trebuie sa fie condamnat in avans pentru aceasta fapta inca nesavarsita si, pentru un obsesional, niciodata savarsita. In acelasi fel stim ca sexualitatea femeiasca este una selectiva. Si iar e normal sa fie asa. Sexualitatea e menita sa selecteze si promoveze cele mai performante gene in generatiile urmatoare. Asa functioneaza si la animale. Daca o astfel de femela umana atrage atentia mai multor masculi umani pentru imperechere asta nu inseamna ca automat vrea sa se imperecheze cu toti. Asadar existenta unei dorinte mai mult sau mai putin inconstiente in mintea femeii de a avea sex cu straini, dublata in acelasi timp de un refuz sau de o imposibilitate de a avea discernamant pentru accept, nu este deloc un argument pentru initierea unui act sexual cu ea.



Respingerea opiniei inaspririi pedepselor pentru violatori, infractori si criminali in general


Cealalta extrema consta in atitudinea ultrapenitiva fata de violatori. De la inceput precizez ca si eu condamn violul, desi am mari dubii fata de etica pedepselor, in general. Dar, din pacate, la instrumentele sociale pe care noi le avem acum astazi, solutia pentru a opri sau a infrana incalcarea regulilor sociale in general este, desigur, pedeapsa. Daca toti am incalca regulile sociale in spiritul extinderii libertatilor personale peste libertatile altora, atunci societatea ar pieri. Apoi, mai e si varianta afectiva. Trebuie sa condamn violul pentru ca nu vreau ca mama sau iubita mea sa ajunga victime. Nu sunt tata, insa daca as fi, si mi-ar fi violata fiica, probabil ca mi-as pierde mintile si as face o crima incercand sa corectez alta, prin pedeapsa disproportionata aplicata faptasului. Dar o pedeapsa disproportionata devine ea insasi o crima in partea dintre pedeapsa meritata si diferenta pana la forma ei aplicata. Asa se intampla constant cand incercam sa ne facem singuri dreptate. Rezultatul este initierea unei spirale a violentei, regretabila ulterior.

Asa ca, daca scoatem factorul personal, afectiv, din aceasta ecuatie si incercam sa gandim la rece si echilibrat, vedem ca violul este doar o agresiune mai mare sau mai mica, in urma careia de cele mai multe ori victima supravietuieste. Exista si traume ulterioare insa, de multe ori, intensitatea lor este supraalimentata de trame infantile sau chiar transgenerationale, mostenite de la parinti. Totusi violul simplu nu conduce la moartea victimei. Decesul survine doar atunci cand violul este dublat de violenta fizica tipica. Conform sistemului social penitenciar de reglare a acestor incalcari ale normelor de comportament, agresiunea simpla a violului trebuie pedepsita la fel ca oricare alta agresiune. In drept exista un principiu al proportionalitatii intre pedeapsa si fapta comisa, iar acest principiu pare sa fie uitat de vocile vehemente care cer suplicii medievale pentru violatori. Insa o astfel de pedeapsa supradimensionata poate sa conduca la uciderea victimei tocmai pentru a o impiedica sa il puna ulterior sub acuzare pe violator. Iata cum se poate intampla ca inasprirea pedepsei sa conduca retroactiv la agravarea consecventa a crimei. Asadar, atunci cand nu se soldeaza cu moartea victimei, violul nu este o crima la fel de monstruoasa ca acelea facute de tiranii din istorie, asa cum tindem sa o percepem atunci cand suntem implicati direct.

Acesta este modelul intracomunitar al spiralei violentei si el are absolut aceleasi consecinte ca si cel extracomunitar. Daca ne uitam la conflicte intercomunitare de genul arabi-evrei in Orientul Mijlociu sau catolici-protestanti in Irlanda, vedem ca odata ce represaliile cresc dintr-o parte a conflictului, raspunsul celeilalte parti este pe masura. Armata israeliana bombardeaza o locatie palestiniana, iar supravietuitorii se razbuna aruncandu-se in aer in autobuzele israeliene, intr-un cerc vicios. Solutia, fie ea si provizorie, in Irlanda a fost nu cresterea represaliilor ci, dimpotriva, slabirea lor. Acest lucru implica scaderea raspunsului violent al reprimatilor.

La nivel intercomunitar inasprirea pedepselor pentru criminali implica crime auxiliare (duble) pentru ascunderea crimei initiale, dupa cum spuneam, dar si o presiune mai mare pe zona de granita a partii oneste fata de cea criminala din cadrul societatii/comunitatii. Pe termen lung corporatiile au de castigat pentru ca cei mai multi dintre astfel de stresati vor oferi eficienta mai mare in campul muncii. Pedepsele mari pentru crime implica si conditii aspre in campul muncii pentru cei onesti, ceea aduce corporatiilor profituri imense. Insa, unii dintre ei vor claca si vor comite crime, nesuportand aceasta presiune. Cu cat presiunea aceasta este mai mare, cu atat creste si criminalitatea. Si, iata cum siguranta sociala se converteste subtil in profit maxim pentru corporatii.

Asa ca, oricat ar parea de ciudat, trebuie sa intelegem ca violatorii, si criminalii in general, au fost ei insisi victime la un moment dat. Faradelegile pe care ei le fac se datoreaza in buna masura si incapacitatii societatii de a preveni abuzurile impotriva lor, in trecut. Nu vreau sa spun ca trebuie absolviti de orice responsabilitate, ci doar ca nu o au ei pe toata. Numarul violurilor a explodat in societatea moderna ca urmare a hartuirii copiilor cu pornografie, ceea ce, printre altele, le mutileaza libidoul dupa cum am aratat aici: http://baldovinconcept.blogspot.ro/2015/06/educatia-sexuala-intre-ipocrizie.html. Explozia criminalitatii (in care intra si violurile) s-a observat clar si in societatea romaneasca post-decembrista, tocmai datorita acestei presiuni corporatiste puse treptat pe clasa de mijloc.


Respingerea opiniilor ultrafeministe de condamnare in bloc a barbatilor pentru viol


Asadar, cumva fiecare dintre noi avem o oarecare vina pentru ca exista crime in general in lume, pentru ca profitam de sistemul sclavagismului salarial care ii conditioneaza pe unii spre situatia de a savarsi crima. Si cand spun fiecare, ma refer aici si la barbati si la femei. O atitudine vehementa de condamnare a criminalilor e de inteles pentru cei afectati direct de un astfel de crima, fiind rude apropiate sau prieteni intimi ai victimei. Vehementa celorlalti insa lasa unele semne de intrebare. Dincolo de condamnarea echilibrata a violului au aparut unele atitudini extreme din partea unor mentalitati medievale sau feminist-radicale. Acestea au dezvoltat o adevarata teorie vulvocentrica, dupa care posedarea acestui organ anatomic te face un fel de Dumnezeu pe pamant iar simpla neinchinare la acest organ e un pacat in sine. E cam adevarat ca…, atunci cand noi barbatii suntem indragostiti, orice organ si orice fir de par al persoanei iubite cam devine obiect de veneratie. Dar asta nu inseamna ca absolut orice organ cu aceasta functie trebuie din start venerat, inlocuind inchizitia pe criterii religios-crestine cu un fel de inchizitie pe criterii religios-sexuale.

In viziunea lor, agresarea unui astfel de organ devine o damnare eterna iar apetitul pentru pedepse incomensurabile incepe sa saliveze. Iata cum delicatele fiinte ultrafeministe devin dintr-o data ele insele niste justitiare mitologice gata sa taie in carne vie. Folosirea de cuvinte ca „bestii”, „diavoli”, „monstri” „animale” etc., pentru descrierea violatorilor, implica predispozitia pentru folosirea unor pedepse extreme pentru acesti criminali, cum ar fi moartea prin suplicii, eventual daca se poate intr-o perioada cat mai lunga si cu vaiete cat mai sonore din partea „bestiei” pentru avertizarea si a bestiilor latente care stau in fiecare dintre noi, barbatii. Eventual, speculez eu mai departe, poate s-ar putea o asistenta obligatorie, cu o eventuala pedeapsa auxiliara pentru cei care refuza sa participe, nu?

Sustin feminismul egalitar, conform caruia femeile trebuie sa aiba aceleasi drepturi ca si barbatii. Insa sunt un inversunat adversar al ultrafeminismului lacom care vrea mai multe drepturi decat barbatii pe criterii de organ. In spatele militantismului lor radical se ascunde predispozitia pentru epurare sociala a marginalilor specifica mentalitatii spartane sau fasciste. Aceasta este de fapt una si aceeasi cu lacomia corporatista care, dupa cum am argumentat, conditioneaza decisiv explozia criminalitatii.

Desi nu au fost afectate de vreun abuz sexual, vocile feminist-radicale au sarit ca arse acuzand si condamnand masculinitatea in bloc pentru viol. Am spus, suntem cu totii responsabili pentru cresterea criminalitatii. Dar asta nu inseamna ca tu ca, ultrafeminista, esti absolvita de aceasta responsabiliitate doar pentru faptul ca ai putea fi o victima.


Un exemplu de ultrafeminism paranoid


Acest articol este cel mai radical din cate au circulat aceste saptamani pe internet. El se adreseaza „domnilor” (cu ghilimelele autoarei) in general, pentru ca:

in fiecare seara cand va imbatați voi mai mult și va apucați sa urlați pe strada dupa noi. Suntem conștiente și cand va holbați la picioarele sau sanii noștrii cu ochii zgaiați ca și cum noțiunea de bun simț va este straina.

Mai jos se spune fara echivoc ca violul se intampla:

pentru ca va distrați foarte tare la bancurile cu pedofili. Ah va plac și bancurile cu incest in ele, nu?

Iata cum, simplul fapt ca as putea rade la un astfel de banc ma face un fel de „domn violator”. Desigur, autoarea articolului in cauza nu face deosebirea intre umor, ca fenomen psihic interior, simbolic si personal, si viol ca hiperlibertate reala ce incalca alte libertati. Pe aceasta linie ar putea fi acuzati de viol si scriitorii care au folosit scene de viol in scrierile lor, la fel ca si publicul lor. Deci, daca citesti despre o scena de viol din Dostoevsky, atunci, pentru ca-ti place modul in care scrie, la fel cum razi la bancul cu violator, esti tu insuti un violator. Care ar fi solutia conform acestui feminism radical? Sa interzicem bancurile si literatura cu scene de viol, nu? Ciudate apucaturi dictatoriale la acest feminism radical!


Un exemplu de ultrafeminism nevrotiform


Un al doilea astfel de articol ce a circulat in mediul online in aceasta perioada ne poate lamuri mai exact despre mecanismele psihice implicate in acest gen de reprosuri. El este ceva mai putin dictatorial, insa si el tinde sa reproseze intregii masculinitati faptul ca exista astfel de violatori marginali. El descrie frica de viol care limiteaza libertatea feminina, in special cea de a calatori in felul in care barbatii o fac mai usor, cum ar fi autostopul sau pe jos. Descrierea acestor frici supradimensionate sunt deja de domeniul psihopatologiei. Si, cu toate acestea, scrie autoarea:

„Este o chestiune de sansa si de noroc faptul ca nu am fost abuzata.”

Intelegem de aici ca, chiar cu aceste frici supradimensionate si cu ritualurile specifice de evitare a violului, totusi a avut noroc.

„Ti se poate intampla in cel mai populat oras de pe continent, ti se poate intampla in camera unui baiat pe care il credeai prieten, ti se poate intampla in drumul familiar spre casa, ti se poate intampla in propria casa.”

Desigur, statistic vorbind exista femei violate in aceste locuri. Dar autoarea nu o spune in forma de statistica, adica „exista femei violate in spatiul x, y, z, a, b…”. Modul in care e descrisa aceasta statistica arata o frica supradimensionata in sensul ca statistica generala i se aplica doar uneia dintre femei. Pronumele personal „ti” de aici individualizeaza aceasta statistica (generala). Se intelege de aici exact ce vrea inconstientul autoarei sa comunice prin intermediul statisticii, respectiv faptul ca violatorii stau la panda peste tot si de ei nu se poate scapa decat prin… „noroc”.

Desigur riscul violului exista la fel cum exista si riscul mortii. A vedea insa violatori peste tot este o frica exagerata la fel cum a vedea si ucigasi peste tot. Pentru aceasta frica nu trebuie invinovatiti barbatii in general; frica de viol nu va putea fi niciodata „vindecata” pentru simplul motiv ca ESTE o frica normala pentru momentul actual al evolutiei umane. E normal sa avem frica de serpi si de alte animale sau lucruri care ne pot ucide. De aceea eu nu ma apuc acum sa dau vina pe serpi sau pe munti pentru faptul ca m-ar putea omori. Asadar frica de animalele periculoase sau prapastii este o calitate a mea ca fiinta de a supravietui ci nu o limitare din partea lor. Daca ar disparea muntii si serpii si altele care imi ameninta viata, nu as fi mai fericit. Dimpotriva Imi declar admiratia fata de calitatile acestora. Probabil ca asta si vrea autoarea sa comunice fata de violatori, dar nu insist pe aceasta latura pentru ca asa ceva se vorbeste intr-o psihoterapie. Ma rezum aici doar la dezbaterea etica a chestiunii invinovatirii in bloc a barbatilor pentru viol. Asa ca, chiar daca ar disparea toti barbatii (potential violatori), tot nu v-ati putea implini idealul de a scapa de frica pentru ca, pana la un punct, ea este normala. Traim intr-o lume restrictiva, represiva si traumatica.

Desigur, este de dorit o societate SF, fara razboi psihologic intre membrii ei si fara abuzuri, nu doar sexuale ci de orice alta natura. Si sunt convins ca societatea viitorului va atinge acest nivel moral. Dar, pana atunci, aceasta grija specifica fata de un potential viol este o constanta a sexualitatii selective feminine. De asta sunteti femei (femele), respectiv sa selectati si sa promovati valorile umanitatii (speciei) si sa evitati pe cei cu gene slabe. Desigur, puteti si sa refuzati aceasta finalitate instinctuala a nasterii, mai ales daca simtiti ca ceva nu e in regula cu dorinta unora dintre voi de a avea copii. Dar nu, nu dati vina pe noi barbatii pentru ca voi nu puteti sa manageriati aceste frici naturale, amestecate ulterior cu fobii mai mult sau mai putin nevrotice! Si cand am vorbit de nevroza, deja avem spectrul asanumitului „beneficiu secundar”* cu discriminarea pozitiva pe criterii de organ.

Dar, daca vreti aventura si calatorii trebuie sa stiti ca frica de viol e ca un fel de picatura intr-un ocean. Vrei aventura de gen Tarzan dar, nu poti s-o ai pentru ca cineva te ameninta! Cum vine asta? Multe sunteti crescute intr-un turn de fildes. Aveti obrazul subtire, piciorul fin si da, da… 49 de kilograme. Sunteti frumoase, da. In fond si asta vreti sa comunicati cu frica asta supradimensionata, nu? Sunteti fara pereche. Pamantul tremura la atingerea piciorului vostru mladios cand mergeti. Da. Dar habar n’aveti ce inseamna sa luati lumea la picior ca barbatii aventurieri din romanele lui Jules Verne. Si stiti de ce? Pentru ca, ghinion! Catastrofa! Se duce machiajul! Se duce deodorantul! Se duce finetea pielii! Sunteti dispuse la astfel de compromis? Puteti cobori din turnul vostru de fildes, voi care mergeti cu taxiul pentru ca in autobuz sunt mirosuri de transpiratie? Nu prea cred. Si asta pentru ca – iarasi catastrofa – nu v-am mai placea noi barbatii! Adica e rau cu frica de viol, dar se vede treaba ca e si mai rau cand nu te mai ameninta nimeni cu violul.

Si eu iubesc leii si tare as dori sa ma plimb cu ei prin savana asa cum face Kevin Richardson, dar uite ca nu pot. Dar nu dau vina pe coruptia si infractionalitatea din Africa pentru ca nu pot sa-mi implinesc idealul. Si nu dau vina nici pe leii insisi care m-ar putea papa. Imi dau seama ca, daca africanii nu erau asa de „inapoiati” poate ca n-ar mai fi existat lei in Africa deloc. Multe animale de prada au fost extincse pe aici prin Europa. La fel nici turnul vostru de fildes n-ar mai exista fara criminalii adusi in situatia asta de sistemul social (inca) sclavagist prin presiunea pusa asupra lor sa serveasca. Si sunt multi oameni care au idealuri din astea pe care nu si le vor implini niciodata. Foarte multi. Pentru ca idealul este in principiu de neatins. Sper ca pe langa lecturile de feminism sa fi avut loc si I. Kant cu porumbelul lui. E cam aceeasi situatie si aici.


In incheiere


Faptul ca aveti organ sexual femeiesc aduce intr-adevar unele dezavantaje necunoscute direct de noi, barbatii. Trebuie sa fiti mai grijulii cu organul vostru decat suntem noi barbatii cu al nostru. Dar organul vostru, stiti prea bine, vine si cu avantaje importante care compenseaza cu mult pe celelalte. Mai intai, chiar si aceasta supradimensionata frica de viol este minora in raport cu trauma fricii de moarte violenta pe care, la fel, noi barbatii o purtam in suflet imediat de la maturitate, cand amenintarea razboaielor e omniprezenta. Asa traumatica si violenta cum e societatea civilizata, totusi, in caz de razboi, voi sunteti protejate. Eu cred ca e mai confortabil sa ai o teama de viol decat o teama ca vei fi inrolat cu forta si trimis sa lupti pe front. Fata de traumele suferite zilnic de milioane de oameni, disconfortul fricii de viol, adica grija de tine insati, este chiar un moft. Faceti un efort de acolo din turnul vostru de fildes si purtati-va cu demnitate aceasta grija naturala ce trebuie s-o acordati divinului vostru organ! Asta e un exercitiu chiar minor fata grija pe care trebuie s-o acordati minunii pe care acesta o va produce la un moment dat: copilul. Cine credeti ca trebuie sa aiba grija de pasarica voastra? Mamica? E chiar atat de greu? Eu unul nu voi merge dand tacticos din solduri si nu imi voi subtia vocea atunci cand merg seara in spatele unei femei pentru a-i da ei confortul ca nu sunt un potential violator. E responsabilitatea ta ca femeie sa nu iesi seara in spatii dubioase, nu a mea si nici a lu’ mamica. Si da, chiar daca suna neplacut pentru voi, cu atat mai putin nu-mi voi face cruce cand voi trece pe langa o femeie, pe criterii de organ. Cu unele exceptii, desigur…

Apoi, voi aveti sansa implinirii functiei sexuale finale, maternitatea. Aceasta este o implinire personala pe care noi barbatii o cunoastem doar partial. Si tocmai aici este problema supradimensionarii acestei frici la majoritatea dintre voi. De fapt, voi nu va puteti bucura indeajuns de acest organ si ii vedeti doar dezavantajele, la fel cum cineva care nu stie se conduca se plange de disconfortul posesiei unei masini de lux. Tocmai de asta multe feministe radicale „se lasa” de radicalism odata ce devin mame. Si asta spune multe. Din pacate aceasta semifobie de viol se datoreaza amestecului de aceasta frica naturala fata de viol cu propria voastra indecizie de a va implini menirea materna. Desigur, un font nevroticist poate multiplica aceasta frica naturala intr-o adevarata fobie. Dar, la nivel moderat ea se datoreaza faptului ca in mintea voastra se duce o batalie intre doua forte majore. Una este cea a interesului brut al instinctului matern iar cealalta este cea a mandriei si ambitiei voastre de a creste in pantec genele unui mascul mai bun. Fie pentru ca nu sunteti multumite de partener, fie pentru ca nu aveti unul sau alte motive pe aceeasi filiera, implinirea menirii voastre materne nu se poate realiza. Nemultumite de „tantalaul” de acasa, vreti sa calatoriti pe jos si sa descoperiti oameni noi, doar doar veti gasi pe Fat-Frumos care sa va trezeasca la o viata ideala. Iata ca anxietatea voastra fata de violuri sucumbe/ precumbe, si acuzarea masculinitatii in bloc pentru viol are astfel de sens. El consta in insasi dorinta de a fi „violate” de un astfel de un mascul Alfa. Dar, din pacate, iata ca nu prea stiti cum sa-l evitati pe omega.

Asadar, problema e in faptul ca nu stiti ce Tarzan vreti. Nu stiu cum sa va spun, o fi fost el Tarzan din poveste seducator in lumea copilariei dar, cu ceva mai multa luciditate ar cam trebui sa ne dam seama ca el nu prea exista in realitate. E o poveste de adormit copiii. Sau copilele. In realitate, in spatiul carpatin, Tarzan e insusi violatorul de la Vaslui. Se urca in copaci dupa cirese si nuci, urla pe stadioane si da… uneori mai violeaza si femei. Apoi, sunt sigur ca pe langa tonele de lecturi feministe aveau loc si ceva studii de antropologie culturala sau de etologie. Cam trebuia stiut faptul ca copiii crescuti de animale nu arata chiar ca Tarzan. Poate ar fi trebuit stiut si faptul ca masculii urangutani se intampla sa mai violeze femele umane. Iata ca nici Tarzan din jungla, fie el uman fie primata, nu e chiar atat de seducator cum parea in copilarie. Nu stiu daca vi-ar placea intalnirea cu un astfel de Tarzan real.

E greu sa parasesti copilaria, stiu. Nimeni n-o poate face pe de-a’ntregul. Ce poate sa fie mai frumos? Dar, daca ati ajuns sa simtiti violatorii ca pe tantari in Delta, e cam timpul sa va maturizati, zic eu. Instinctul isi cere drepturile. Iar, ghinion, mamica nu va mai prea poate ajuta… Nu stiu ce sa zic, poate ca ar trebui sa va lasati mai jos standardele, sa deveniti mame la randul vostru si sa va bucurati de maternitate. Sunt sigur ca Fat-Frumos nu va ramane el neperpetuat pentru ca nu l-ati gasit voi. In orice caz, extinctia lui omega nu-i o solutie. Cam seamana a fascism. Iar asa ceva e departe de duiosia feminina.

* Beneficiul secundar al tulburarii psihice sau bolii (fizice) este ansamblul de foloase, ca pensia, dragostea si empatia celor din jur, etc., pe care pacientul le obtine in urma afectiunii sale. Uneori, la copii dar si la unii adulti, beneficiul secundar este o piedica subiectiva in calea vindecarii.




Share this article :

+ comentarii + 1 comentarii

Daca distribui articolul pe facebook cu tag-ul #nuinseamnanu, acesta va fi republicat pe pagina oficiala nuinseamnanu.ro, unde mai multi oameni iti pot cunoaste opinia, de altfel, foarte bine argumentata.

P.S. Ma bucur sa aflu ca inca mai esti prin blogosfera :)

Post a Comment
 

Copyright © 2014. baldovin opinius - All Rights Reserved