Sa ne amintim cu drag de Andrei Gheorghe!

March 21, 20180 comentarii



Am fost un pic contrariat de ce as putea spune in legatura cu decesul lui Andrei Gheorghe. Nu l-am intalnit fata in fata. Insa am fost implicat in media clasica si mediul on line a doua evenimente diametral opuse care i-au definit personalitatea. Eu sint martorul direct (si protagonist) al unui lucru nobil pe care l-a facut, dar, sint la fel de martor pentru un lucru destul de... nedemn. Initial am fost foarte suparat pe el, dupa acest eveniment. Am si scris un articol destul de contondent la adresa lui dupa acest episod. Dar, dupa ce m-am gandit mai bine, nu l-am publicat. Mi-am dat seama ca l-am scris mai curand pentru mine decat pentru el. Am discutat si cu persoana care a cazut victima agresiunii sale, si am decis sa nu-l mai public, atunci cand s-a intamplat.

Stiu ca se spune "despre morti numai de bine", si chiar vreau sa raman in aceeasi nota. Insa voi relata si episodul urat. Nu o fac din ranchiuna. Nu ai cum sa ramai cu ranchiuna pe Andrei Gheorghe dupa ce nu mai e. Dar e cazul sa ne amintim de el asa cum a fost, si nu sa-l idealizam chicios, asa cum se face in masa pe mai toate canalele. El detesta asta. Hai sa fim atenti la multele gesturi nobile pe care le-a raspandit in jurul lui. Unul dintre aceste gesturi a fost relatat inclusiv de cel implicat in acel conflict. O sa-l relatez si eu pe cel care m-a marcat pe mine.

Cand am facut performance -ul politic "Armata e gunoi", Andrei Gheorghe lucra la o televziune de mare audienta. El a fost singurul dintre realizatorii tv de anvergura care a vorbit despre acest caz. Nu a fost singurul. Revista 22 si alte cateva publicatii importante au relatat despre acest caz. APADOR-CH m-a consiliat si am castigat procesul de contestare a amenzii. Dar el a fost singurul om de media de mainstream care a avut tupeul sa vorbeasca de asta.

Pe timpul ala subiectul devenise delicat. Cine indraznea sa arate cu degetul armata era sanctonat, cum am fost si eu, dealtfel, cu amenda contraventionala pentru ca mi-am permis sa le spun asta direct. Securistii au incercat o spalare pe creier a opiniei publice privind aceasta tema. Ei isi consolidasera accesul si controlul presei. Iar tema "Cine a tras in noi pe 15-22?" a ramas destinata uitarii.

Intre timp au aparut dovezile despre ceea ce era un lucru logic: armata a tras in revolutionarii din 1989, la fel ca si securitea. Nu au exiatat teroristi /mercenari care sa fi facut asta. Astazi macar unii dintre ei recunosc, chiar si cu jumatate de gura, faptul ca institutia la care lucreaza a comis acele crime abominable din 1989. Si majoritatea televiziunilor au spus mai clar sau mai evaziv ca armata a fost implicata in ele.

O alta televziune m-a monitorizat atunci, impiedicand (involuntar) violenta jandarmilor si politistilor impotriva mea. Turbau cand vedeau ca nu pot sa ma bata din cauza presei. Dar postul respectiv n-a tratat subiectul protestului meu cu interes pentru dreptate. Ei au luat doar scandalul din asta. Poate ca patronul acelei televiziuni era in conflict cu securistii de la televiziunile concurente sau era suparat, si asta a contribuit la trimiterea echipei dupa noi. Oricum, n-au fost interesai de esenta problemei si au luat actiunea mea ca pe o bufonerie.



In acest peisaj mediatic Andrei Gheorghe a avut tupeul sa vorbeasca in mod serios despre asta. In stilul lui tipic, el a sfidat pur si simplu trendul comandat de marii papusari din presa. A fost un gest eroic. Istoricii neaserviti intereselor si cei cu memorie buna stiau desigur despre mizeria pe care o facea presa, prin incerxarea sa de a musamaliza acest adevar. Insa cei care au trezit memoria colectiva a omului simplu am fost eu prin actiunea mea care a ajuns la milioane de romani la ora de maxima audienta, si Andrei Gheorghe care a spus ca gestul meu e normal, si ca nu sint nebun.

Nu s-au trezit toti. In presa inca sint astfel de insi care sustin minciuna asta odioasa de omitere. Insa trendul merge spre a fi recunoscut acest adevar cu implicatii asupra imaginii intregului stat. Securistii vor fi esuat in aceasta tentativa de a spala pe creier o intreaga natiune, la fel cum au esuat in tentativa de a-si spala propria imagine.

Secretara emisiunii pe care o facea atunci Andrei Gheorghe m-a contactat pentru a fi prezent intr-una din editiile emisiunii sale, insa in scurt timp ea a fost scoasa din grila de programe a postului.

Si acum despre episodul negativ. N-am mai tinut legatura cu el pana acum vreo 1 an si jumatate. Lucra atunci la un post de radio important. A intrat intr-un conflict artificial si stupid cu cu un alt realizator. Nu era in concurenta directa cu el, insa a vrut cu orice pret sa-l umileasca in legatura cu o intamplare petrecuta in trecut, cand ii ceruse ajutorul pentru a se angaja la postul la care lucra Andrei. Nu s-a realizat. Între timp acest al doilea prezentator a ajuns sa faca emisiuni la postul la care voia. La un moment dat s-a dezlantuit si el ca tot omul, bucuros ca si-a vazut visul cu ochii si ca n-a fost angajat la postul lui Andrei. A declarat ca nu-i placea muzica ce se difuza acolo.

Greseala a fost mica. Insa raspunsul lui Andrei a fost mult prea disproportionat. Vazandu-l asa bine dispus, el i-a reprosat ca nu stie sa faca radio, ca ar trebui sa ia de la el lectii de realizare si alte copilarii de genul asta. E absurd sa reprosezi cuiva ca a criticat angajatorul. Pe principiul asta nu trebuie sa critici statul daca lucrezi la stat. E o mentalitate medievala. Andrei nu subscria la asa ceva, insa a utilizat-o circumstantial, pentru a-l umili pe celalalt. Eu l-am luat ca pe un atac la adresa mea insami si a milioanelor de oameni care fac lucruri in care nu cred, doar pentru a supravietui in societatea asta. Nu toata lumea face ce ii place la job. Nu e vina celor care nu au de ales.

M-am simtit tradat cand am vazut asta. "Cum poti sa fii atat de crud?", m-am intrebat si l-am intrebat. Cum ai putut sa sustii "Armata e gunoi" acum 15 ani? Un astfel de mesaj e despre pace si respect pentru omul simplu, victima a abuzurilor autoritatilor creatoare de razboaie. Daca tu il mistocaresti doar pentru ca se zbate sa traiasaca, esti lupsit de inima. Avea uneori astfel de pierderi temporare a "inimii".

Lui Andrei ii placea sa faca pe marele corporatist care concediaza oamenii. Ne aducem aminte cat de bine si-a jucat rolul la final de emisiune cu acel de neuitat "La revedere! Drum bun!". Mediocritatea, ca normalitate, trebuia starpita. Avea acea mentalitate cu iz endogamic de turn de fildes la care nu ajunge "prostimea". Cand taia microfoanele ascultatorilor de "13-14" o facea cu cruzimea unui calau: remarcile sale aveau rol de desfiintare a "mediocritatii". Dar in acelasi timp era un om de presa pentru care audienta conteaza. Stim ca i se adresa audientei cu mult prea exagerata estimare "natiune". Da, se credea un zeu pe pamant care e menit sa conduca turma. Da, a fost arogant. Dar asta a fost farmecul lui. Cu asta a ajuns probabil cel mai remarcabil om de media postdecembrista.

Din pacate, atunci cand cineva ii punea la indoiala pozitia in turnul de fildes, il trimitea artificial in "mediocritate". Putea fi oricine. Asa s-a intamplat cu acel realizator de radio. Si asa s-a intamplat cu noi care i-am atras atentia ca greseste. Era un fel de aparare. Era un fel de retragere intr-un iluzoriu turn de fildes in conditiile in care lumea incepuse sa-l izoleze pe el insusi, iar audienta nu mai era ca in trecut. Nu a fost o greseala foarte mare, dar cel vizat simtea discomfort.

Ironia e ca la cateva luni dupa episodul asta i-a venit rândul lui Andrei Gheorghe insusi sa ramana fara job. A fost dat afara pentru ca nu mai facea fata rigorilor gusturilor muzicale de azi. S-a plans ca i s-a reprosat ca a pus Pink Floyd la acel radio, in acord cu aceeasi remarca pe care o facuse celalalt realizator. Initial m-am bucurat si am scris un articol despre cum se intoarce roata. Apoi mi-am dat seama ca nu-i normal ce i s-a intamplat nici lui nici celuilalt, si nu l-am mai puhlicat. Si, bine am facut. Vreau sa raman cu imaginea lui Andrei Gheorghe de erou care infruntata securistii de acum 13 ani. Ce a facut atunci pentru mine ca artist si pentru memoria tradata a eroilor evenimentelor din 1989 e mult peste aceste rautati.

Lumea divertismentului romanesc l-a aruncat la gunoi pe Gheorghe, la fel cum se intampla cu toti. Asta-i capitalismul. Voi detesta comunismul pentru modul in care aplatizeaza oamenii. Dar nici capitalismul, care le stoarce elanul si apoi ii arunca la gunoi, nu-i de admirat.

Stilul arogant si esentialist al lui Andrei n-a mai mers in lumea de azi. Acum 15-20 de ani seful arogant si calcator peste cadavre era seducator pentru romani. Dupa ce l-au experimentat direct, si dupa ce au cazut victima toxicitatii sale corporatist-elitiste, s-au saturat de asa ceva.

Astazi seful trebuie sa fie mai dragalas, si sa discute cu dulcegarii cu angajatii: "haideti sa terminam trebisoara ca daca nu, nu ne vin banutii si nu putem sa ne crestem copilutii!". Nu. Asta n-ar fi putut fi niciodata Andrei Gheorghe. El nu si-a tradat intentia de a face doar ce are chef, si nu a facut compromisuri precum Mircea Badea, care si-a schimbat mentalitatea doar pentru a fi avocatul ideologic al unui sef infractor.

Contradictiile sale ideologice si conflictele psihice s-au rasfrant in cele din urma asupra sanatatii lui. Moartea lui trebuie sa fie un exemplu pentru toti care sunt nevoiti sa accepte o logica contradictorie sau situatii contradictorii la locul de munca. El nu le-a acceptat impuse de la altii insa le-a avut in sange.

Ironia e ca moartea sa a coincis cu moartea ultimului mascul din rasa rinocerului alb nordic din Sudan, si probabil, moartea acestei rase. Cam asa a fost si Andrei. Contondent ca un rinocer si cald tot ca un rinocer, Andrei s-a stins si el, tot ca rinocerul in cauza. A luat de multe ori viata la misto, dar cu moartea n-a mai mers asa usor. Pe de alta parte viata speciei rinocerului defunct e cam luata la misto, ramanad doar 2 femele in viata. Banuiesc ca si pe el il plang femelele ramase la fel cum il plang si pe Andrei.

Acum, printre valul de lacrimi de prime-time, o mistocarie i-ar veni mai bine. Parca il aud replicand valului astuia kitschos generalizat: "termina cu prostiile natiune si nu mai smiorcai, ca noi ne vedem in cer! Aveti grija mai bine, de specia aia de rinoceri...!"




Share this article :
 

Copyright © 2014. baldovin opinius - All Rights Reserved