„Statul paralel”: inconstientul societatii contemporane

June 13, 20180 comentarii



Revin la o noua postare politica pe aceeasi tema, dupa ce presedintele Iohannis a afirmat recent ca

„In Romania nu exista niciun „stat paralel”. Exista unul singur, pe care il reprezint eu”

Cu acest citat Iohannis vrea sa spuna ca statul roman e independent, ceea ce e o minciuna. De fapt Romania nu mai este un stat independent atata timp cat nu produce ceea ce consuma. Haideti sa ne uitam prin casa si sa vedem cate dintre produse sunt romanesti! Consumam produsele altora si n-avem cu ce plati pentru ele pentru ca vindem in afara mai putin decat consumam. Ele nu raman neplatite, desigur. Le platim cu „resurse umane”, adica cu emigranti care se duc sa lucreze pe salarii mici dincolo. Le mai platim cu lipsa de impozit platit statului de catre marile corporatii, care isi ascund profiturile off-shore-uri. In felul acesta se produce un profit in angrenajul economiei globale. Rezultatul acestei normale globalizari este pierderea suveranitatii statale, care, oricum nu era mare nici inainte. Guvernul neoficial din spatele marionetelor politice nationale stie ca populatia nu accepta asa ceva, si nu intinde coarda prea mult. Din cauza asta Mr. Ioha a venit repede cu dezmintirea in prime-time. O astfel de minciuna e menita sa linisteasca nationalismul conationalilor nostri.

Ne putem da seama de aici ca Romania nu are mai nici un rol in a se autoguverna, toate politicile principale sunt dictate de la stapanii economici de la care cumparam fara sa platim direct. In aceste conditii expresia lui Dragnea de „stat paralel” chiar e stupida pentru ca statul propriuzis e insusi Occidentul de care suntem dependenti, iar statul paralel e insusi statul roman care se joaca de-a guvernarea de jucarie precum copiii se joaca cu jucariile ce imita lucrurile reale.

Inclusiv scandalul ce pare iremediabil si ireconciliabil intre cele doua grupari sunt stratageme de politica secundara menita sa-l atraga pe romanul simplu in acest joc de-a politica si independenta. In realitate, si gruparea Dragnea dar si cea a lui Iohannis sunt artificial puse intr-un conflict, pentru a atrage spectatori si intari escrocheria electorala despre care vorbeam aici  . Scopul unei astfel de artificiale dezbateri este de a legitima artificial un lider pe care ulterior baza piramidei sociale sa-l interpreteze ca un stapan. In Romania nu merge cu dezbateri metapolitologice ca in Occident. Partitura interpretata de cele doi este cea a hotiei. Romanii au problema hotiei in sange; o practica intens la nivel general in societate si apoi o observa proiectat la politicieni.

De asta eu nu mai merg la vot, cel putin nu intr-o tara atat de apropiata de dictatura precum Romania. Variantele sunt atat de apropiate intre ele incat chiar nu mai conteaza cine castiga alegerile. Politica importanta, principala e preformata si comandata politicienilor, asa ca eu unul sunt decis sa nu-mi pierd timpul cu politica secundara sau tertiara care se da la TV. Ca un politician ia niste masuri politice secundare mai bune sau mai proaste pentru intreaga comunitate nu conteaza. Politica principala venita de sus le amortizeaza fie in sens pozitiv, fie in sens negativ. Partizanatul reprezentativist conteaza doar pentru grupuri. Intr-adevar grupurile sociale pot fi avantajate de rezultatele alegerilor. Eu insa nu fac parte din nici un grup asa ca nu ma mai obosesc sa ma deplasez pana la sectia de votare. Asta nu inseamna ca trebuie sa fim inactivi politic si sa ne resemnam. Chiar daca protestul de strada s-a bagatelizat, dupa cum am aratat aici  , neincrederea in autoritati si protestul impotriva deciziilor lor, fie ele si comandate de la niveluri superioare, este expresia politica a mentalitatii contemporane a neincrederii fata de metanaratiuni in general.

Joaca asta de-a hotii si vardistii ridicata la nivel politic este acel conflict care, dupa cum se vede, a atras majoritatea. Daca asta se reflecta in urnele de vot si „populatia” e distrasa de la problemele politice principale. Simtind iminenta inchisoare, Dragnea isi joaca rolul stupiditatii. El inca se declara stat legitim, si ameninta cu deconspirarea acestui globalism in caz ca va avea de suferit, ceea ce echivaleaza cu initierea unei avalanse de nemultumire in randul nationalistilor traditionali.

Dar expresia asta are reverberatii mult mai profunde decat aceasta realitate a globalizarii. O astfel de realitate colectiva repeta realitatea individuala a instantelor de luat decizii din interiorul sistemului psihic. Psihologia spune ca instinctul controleaza „ratiunea”. Acelasi lucru se poate vedea in societate. Declaratiile frumoase despre echitate, drepturile omului, libertate si alte astfel de idealuri consolidate ale umanismului sunt date doar formal. In teorie, la nivel de legislatie constitutionala, cetatenii sunt liberi si opteaza pentru un guvern care le reprezinta interesele. Insa in profunzimea ei societatea contemporana este o continuare a Evului Mediu, formata din iobagi si feudali, sau a sclaviei clasice formata din sclavi si stapani. De asta eu si multi altii inaintea mea am afirmat ca sclavia nu s-a eradicat, ci doar s-a modificat  . Unii comanda pentru ei insisi si pentru interesele clasei lor, iar altii executa aceste ordine ca sa-i serveasca pe primii. Nu-i mare filosofie aici, desi majoritatea sunt blocati in aceasta denegare datorita intereselor de grup. Mie mi-a luat ani sa ma dezmeticesc din prejudecatile culturale frumos servite de educatie, pe care, vrand nevrand, a trebuit sa o ingerez.

Tevatura asta frumos ornamentata este mai mult facuta pentru cel aflat in postura de feudal, adica de cel ce ordona. Simtindu-se cu musca pe caciula, si temandu-se de posibila razbunare a celui ce executa ordine, tagma celor ce ordona servitorilor a cosmetizat aceasta realitate criminala a subordonarii oamenilor pentru a o face mai putin criminala, mai acceptabila. Atat de tare e teama asta aristocratoida de razbunare din partea supusilor incat la un moment dat ornamentatia statului de drept peste forma reala a societatii opresiev are un adevarat aspect delirant, destul de asemanator cu cel din psihoze. Diferenta de delirul tipic este lipsa unui fond psihopato-neurologic aferent.

Recunoasterea faptului ca sclavia inca functioneaza, inseamna recunoasterea faptului ca sistemul social e la fel de criminal precum cele feudale medievale sau sclavagist-clasice. De exemplu marele filosof si moralist J.J Rousseau chiar a vazut el cu ochii lui pe omul simplu semnand un „contract social”. Ati vazut asa ceva vreodata? Ati semnat un asemenea contract? Eu unul nu. Rousseau a descris cu lux de amanunte aceasta intamplare deliranta in celebra sa carte cu acelasi nume. Delirul sau a devenit psihoza in masa, si astazi toata lumea accepta un astfel de contract eteric, destul de asemanator cu insasi ideea de D-zeu pe care se fundamenteaza insasi statul, fie el laic, fie religios.

Intre cele doua forme de guvernamant exista exact aceeasi impletire precum exista intre celebrele instante „Inconstient” si „Constient” descrise de Freud odata cu prima topica. Servitorul de la baza piramidei sociale simte foarte bine treaba asta. Dar el n-are putere in stat. S-a obisnuit cu starea asta si o accepta ca atare. Singura lui reactie e sa se rascoale periodic. In peste 3 000 de ani de perfectionare a sclaviei, sistemul a invatat sa se fereasca de momentele in care da in clocot si vrea sa se razbune. Problema e la cei din clasa de mijloc, cam ca mine. Noi suntem paravanul pentru excesele pe care si le permit sefii institutiilor in care lucram sau sefii sefilor lor. Fara noi, varful piramidei sociale nu stie ce sa faca, nu mai are instrumentele dominarii asupra celor ce executa ordine aflati sub noi in ierarhia sociala. Si, de cele mai multe ori ne raportam la superiorii nostri tot ca servitori. Noi suntem varful de lance al ierarhiei ordinelor asupra acestor servitori. In clasa de mijloc sunt oamenii cei mai onesti din societate. Ei isi fac corect treaba pentru care s-au pregatit in scoala. Nu sunt lacomi precum cei care dau ordinele, pentru care de fapt s-a facut acest sistem. Majoritatea dintre noi acceptam aceasta ierarhie si ducem mai departe comanda venita de sus pentru ca consideram ca sistemul este unul echitabil, cam asa cum suntem noi insine.

Ei bine, daca noi aflam ca rolul nostru e de fapt sa fim tampon intre cei ce profita cel mai mult de pe urma sistemului sclavagist si servitori, atunci ne cm dam seama ca nu prea merita aceasta presupusa comoditate a incadrarii in sistem. Stresul la care suntem supusi in acest tavalug de amenintari si recompense ne umple de boli si, invariabil, ne scurteaza viata. Mai mult decat atat, noi riscam cel mai mult sa luam un glont in frunte sau un cutit in inima la locul de munca sau pe strada de la un astfel de servitor revoltat care isi pierde mintile. Iar cei ce profita cel mai mult de inrobirea servitorului ne scot pe noi la inaintare pentru a-i proteja.

Delirul „contractului social” al lui Rousseau ne ajuta ca un mecanism de aparare al Eului din psihanaliza (mai exact, denegarea), sa continuam sa ramanem in sistem. Dar atunci cand ne dam seama despre amploarea sacrificiului pe care il facem pentru a transmite amenintarile servitorilor spre a-i servi pe cei din varful piramidei sociale, riscam sa rupem sistemul. De aceea presedintele a tinut sa dezminta afirmatiile lui Dragnea.

Atunci cand Dragnea se plange de „statul paralel” el lanseaza pe piata o astfel de amenintare de deconspirare a intregii aceste crime a sclaviei modificate, ornamentate in culorile statului de drept, la care, desigur, si el este parte. El incearca un santaj. Actiunea lui este una sinucigasa, de kamikaze, dupa ce sistemul incearca sa-l foloseasca drept paravan, dupa cum am aratat aici . Dragnea a lansat-o voalat in urma cu 8 luni, in intentia de a ameninta pe cei ce vor sa-l ostracizeze ca va deconspira acest mecanism social, daca actiunile la adresa lui nu se vor opri. Era vizata in primul rand recenta sentinta la cel mai nou proces in care e judecat. Asa ca recent a venit cu noi date privind descrierea sa ca „SRI, Coldea si Soros”. Dragnea e un mafiot mare si stie foarte bine ca inclusiv acestia sunt niste pioni in aceasta ecuatie. Cu atat mai mult cu cat Coldea e tras pe linie moarta de ceva vreme. Si e putin probabil sa mai miste ceva in politica romaneasca, acum cand a vazut ca nici macar prietenul sau de la FBI, James Comey sau Hillary Clinton cu care a fost fotografiat ca isi bea cafeaua nu l-au putut mentine in functie.

 Hellvig, Coldea, Comey, via Nasul TV

Dar, mai nou, aceste figuri au luat functii politice, odata ce au decis sa devina foarte active in acest camp. In conditiile pierderii apetitului pentru teoria stangii si dreptei politice cu care electoratul a fost vrajit timp de aproape un secol, au aparut alte motive de dezbatere care sa-i atraga pe naivi in sustinerea sistemului. Soros are imaginea unui politician si in SUA, si si-o accepta din ordinele celor ce-l controleaza si pe el. Dar, la acest nivel de ambiguitate, expresia in cauza lasa loc de intors. Mai exact se poate opri aici cu deconspirarea. El le spune adversarilor politici: „daca continuati sa ma hartuiti voi veni cu clarificari in plus”. Deocamdata se rezuma in a arata doar acest nivel redus al mafiei de lux din societate. Dragnea e si el parte din tagma lor, chiar daca pe o treapta net inferioara. Dar el are informatii mult mai „periculoase” pe care ameninta sa le deconspire.

Cert este ca in acest moment sunt putini care inteleg amploarea acestei expresii. In special daca sunt autobuzisti PSD, dar nici protestatarii #rezist, niciunii n-au inteles despre ce-i vorba. Revin cu aceasta imagine a unui protestatar rezist care a inteles ca „statul paralel”aer fi ceva bun pentru ca e dusmanul lui Dragnea.



Nici oamenii cititi n-au inteles despre ce vrea sa zica si sa faca Dragnea. De exemplu, Malin Bot a interpretat-o recent ca fiind independenta puterilor in stat. El zice ca incriminarea de catre Dragnea a „statului paralel” ar fi absurda, conform cu tendintele sale dictatoriale, iar asa ceva ar fi natural statului de drept. Numai ca statul nu se poate reduce la o institutie sau alta, ci este ansamblul tuturor acestor institutii. Apoi, descrierea lui Dragnea insusi si dezmintirea presedintelui, de la care am plecat cu acest articol, respinge aceasta interpretare.

Cine stie despre cladirea 7  din ansamblul de la World Trade Center intelege cam despre ce e vorba cu aceasta expresie si cum ameninta Dragnea cu aruncarea sistemului in aer sau cu producerea de daune daca mai e hartuit. Dar chiar si la nivelul functionarului corupt, care nu-si face treaba sau gaseste nod in papura cetateanului pentru a-i forta mana sa dea spaga, se simte acest stat in stat. Presedintele are exact acest rol de a oferi incredere si a abate atentia de la realitatea mafiota minora a coruptiei de la baza sistemului sau pe cea majora localizata in varful piramidei sociale. O astfel de viziune despre societate il impiedica pe servitor sa continue sa serveasca, preferand sa comita crime la fel cum fac si ceilalti sau chiar pierzandu-si entuziasmul in munca. In ambele cazuri asta se traduce prin pierderi in productie la nivelul economiei globale.

Desigur, am aratat in acest articol  de ce expresia „stat paralel” este insuficient de descriptiva chiar si in varianta originala lansata de autorul ei, Robert Paxton. Nici el nu a putut gasi o expresie suficient de clara cu care sa acopere terminologic acest fenomen al existentei acestui „inconstient” dictatorial al societatii, care manevreaza si ghideaza „constientul” ei, reprezentat de statul de drept. Cand Paxton declara organizatiile mafiote ca fiind forma de stat paralel, el insusi e afectat de aceasta nevoie deneganta pana la delir de a crea o imagine buna sistemului criminal. Pe de o parte e justificata relatia de paralelism intre sistemul oficial si cel mafiot, neoficial descrisa de el. Asta deoarece autoritatile deseori accepta tacit existenta acestor structuri de stat in stat, precum bandele mafiote. Asadar se poate spune ca cele doua sisteme merg in paralel. Dar, pe de alta parte, pentru faptul ca ele nu s-ar atinge, fiind paralele unul cu altul, Paxton a intarit aceasta traditionala purificare ideologica a sistemului sclavagist.




Share this article :
 

Copyright © 2014. baldovin opinius - All Rights Reserved