Feminism Romania si cazul Caracal

August 2, 20200 comentarii



Toate institutiile si organizatiile au infiltrati ai spionajului civil. In institutiile cu ierarhie fixa si cu ordine precise sefii se pun in functie de colaborarea cu el. De aici ei traseaza sarcini de serviciu concepute si comandate de catre inginerii informatiilor din unitatile militare de spionaj civil. Acesta este cazul cu partidele politice sau trusturile de presa. In institutiile cu ierarhie flexibila precum ONG-urile sau diferite asociatii oficiale spionajul infiltrat actioneaza informativ asupra membrilor lor asemenea influencerilor din social media. Ei se imprietenesc cu cei mai importanti oameni din organizatie si le sadesc acestora ideile dezinformative.

Si in institutii cu ierarhie fixa si in cele cu ierarhie flexibila exista anumite personaje cu influenta care uneori aduc semne de intrebare asupra celorlalti membri. Acestia fie sunt incompetenti fie sunt extremisti. In Romania e regula existenta sefului care a ajuns acolo „pe pile”, insa oamenii nu stiu ca „pilele” lui nu sunt neaparat rude ci sefi de pe la filiala locala a SRI… Intre protestatarii de strada am gasit mai multe exemple de astfel de extremisti influenceri. Unii se dadeau cersetori sau handicapati, altii faceau lucruri dubioase. Am analizat situatia lui Mihai Cristian Dide in interiorul miscarii #rezist in acest articol  . Cand miscarea de strada trebuia compromisa in ochii opiniei publice televiziunile „de opozitie” veneau si faceau reportaje despre aceste persoane, dandu-le telespectatorilor impresia ca toata miscarea de protestatari e compusa din batausi, drogati, cersetori, handicapati etc . Desigur, telespectatorul mai mult sau mai putin turmentat din fata TV-ului ramane cu impresia ca mai bune sunt variantele oficiale decat protestatarii independenti. In felul acesta miscarile de strada sunt compromise dezinformational.

In acelasi fel este controlata si miscarea feminista nu doar din Romania, ci din intreaga lume. Eu apreciez foarte mult curajul femeilor de a iesi in fata si a se organiza impotriva criminalilor simpli si de lux care le ameninta deseori viata. Feminismul, ca miscare de discriminare pozitiva pentru femei, are scopul de a contracara tendintele antisociale ale membrilor unor dinastii care detin de cateva sute de ani puterea in lumea capitalista. Ei incurajeaza si intretin criminalitatea de strada pentru ca astfel sa le fie lor camuflate actele sadic-ucigase, dupa cum am documentarul meu recent „Sadismul in politica internationala”  . Feminismul se apropie de aceasta viziune psihopatologista asupra pericolului la adresa femeilor insa, din pacate, ramane in buna masura prizonier ale sexismului; el crede ca masculinitatea e corupta prin esenta sa (patriarhie) si singura solutie de salvare a umanitatii ar fi ca femeile sa preia controlul puterii sau barbatii sa fie mai feminini.

Nu e total gresita aceasta optiune politica. Daca femeile ar avea la intamplare puterea, prin tragere la sorti precum in Atena antica, societatea ar fi mai echitabila daca s-ar face acelasi lucru cu barbatii. Insa sunt convins ca nu simpla posesie de de organ sexual femeiesc te face un politician mai echitabil. Pentru mine feminismul are o latura moderata perfect justificabila care cere drepturi mai mari pentru femei si marginali in general de la cei care detin puterea. Pe langa aripa moderata, majoritara, exista o latura extremista, minoritara, care cere aceste drepturi de la toti barbatii, char daca cei mai multi dintre noi nu avem acces la vectorii de putere din societate. Simplul fapt ca te-ai nascut barbat te face culpabil, asemenea nebotezatilor de catre Crestinism. Am facut o diferentiere neta intre feminismul moderat si cel radical intr-un studiu teoretic mai amplu pe Baldovin Concept  .

Feminismul radical n-a reusit sa-mi implementeze nicio idee pe care s-o accept ca atare. De fapt diferentierea pe care am facut-o in studiul de mai sus a avut la baza tocmai acest criteriu al inoportunitatilor politice ale incriminarii salutului, complimentului sau cererii de intalnire venite de la un barbat necunoscut („nesolicitate”). Dar orice femeie poate avea idei feminist-radicale, resentimentare si razbunatoare fata de barbati intr-o anumita perioada, odata cu nemultumirile legate de cuplu sau cu situatia politica, in general creata de barbati. Punerea in practica a acestor idei pot aduce prejudicii atat barbatilor cat si femeilor in aceeasi maniera in care politica misogina sau traditionalista aduce marginalilor. Abuzurile se pot comite in sens invers, dupa cum sunt cele ale capitalismului fata de cele ale comunismului. Insa in cazul meu are meritul de a ma face sa descopar sadismul ucigas ca fenomen general al institutiilor represive si nu ca exceptii ce explodeaza periodic in presa. Am incercat sa le combat cu date oficiale si, dupa o perioada, am observat ca aceste date au multe lacune si tendinte de a ascunde adevarul.

Deci, in ciuda erorilor lor si planurilor lor politice, feminismul cel mai radical este un semnal de alarma macar ca simptom de raspuns in fata unor amenintari reale la care femeile sunt expuse. De aceea pot spune ca, dincolo de conflictul meu mai vechi unele dintre membrele Feminism Romania, le sunt si recunoscator, desi teoriile mele despre sadismul ucigas au fost net respinse de feministele si feministii radicali. Si tocmai aici e zona acea dubioasa cu infiltratele si infiltratii radicali in miscarea feminista, practicata de spionajul civil. Sunt unele feministe radicale care au stilul de viata tipic radical, respectiv artiste radicale, unele prostituate ascunse, unele isteroide si unele lesbiene (nu toate prostituatele ascunse, isteroidele si lesbienele sustin feminismul radical) , dupa cum am aratat aici  . Dar sunt altele care efectiv mimeaza aceste idei. Desigur, la fel ca si in cazul protestatarului Dide, ele ajung sa aiba influenta si respect in randul radicalelor autentice, mai ales daca vin cu un server pe care functioneaza site-ul, cu un sediu pentru workshop-uri, sponsorizari sau audienta primita „cadou” de la Facebook si cu alte astfel de lucruri costisitoare platite de la „neo-secu”. Pe de o parte aceste infiltrate sau infiltrati ajung foarte apropiate de cele/cei cu mentalitate feminsit-radicala autentica, ce primesc diferite functii in organizatie. Dar pe de alta parte ele le atrag pe feministele moderate spre a sustine idei radicale. Protestele nud sau seminud precum si gesturile sexuale extreme precum masturbarea publica a unor artiste feministe par niste acte de curaj intre membrele miscarii. Insa ele creeaza dezaprobare chiar din partea femeilor insele si astfel miscarea feminista de subminata discret din interior de la cele ce par promotoarele feminismului. Cam asa facea si Mihai Cristian Dide cu protestele #rezist.

Printr-o astfel de inginerie a manipularii Feminism Romania a fost treptat separata de uriasa problema feminista data de cazul Caracal. Initial Feminism Romania a organizat un protest la cateva zile de la izbucnirea acestui eveniment. S-au strans 5000 de protestatari intr-un mars pornind de la Piata Victoriei pana la Ministerul de Interne. Si atat. Restul de actiuni s-au delimitat de cazul Caracal. Ordinul pe unitate era suprimarea mediatica a lui Alexandru Cumpanasu, omul care a fost locomotiva dezvaluirilor mizeriilor facute de toate institutiile represive si cele politice in acest caz. Grosul feministelor au uitat de interesele comune mult mai mari cu Cumpanasu decat diferentele dintre ei.

Feminism Romania au fost printre putinele institutii care au amintit pe 25 iulie 2020 de trista disparitie a Alexandrei Macesanu in urma cu un an. Am apreciat postarea lor de pe Facebook insa le-am precizat intr-un comentariu ca ce s-a intamplat dupa disparitia fetei a fost mult mai grav. Faptul ca un dezaxat a rapit-o e grav, intr-adevar. Dar faptul ca toate institutiile ascund adevarul fata de acest caz, aruncand pe piata dezinformarea cu Dinca si teava fara fund, este de 1000 de ori mai grav. Toate mizeriile pe care institutiile represive le-au facut familiilor se incadreaza exact in conceptul feminist de „victim blaming”. Atunci trebuiau sa organizeze marsuri si sa faca presiuni pentru salvarea fetei, atata cata speranta mai era sa fie in viata. Atunci trebuia vazut cum familiile erau pur si simplu calcate in picioare de acesti golani de lux care detin puterea. Din pacate mentalitatea feminista prefera sa foloseasca sintagma „victim blaming” atunci cand, pe o imbracaminte sumara intr-o zona rau famata, apar semene de salut si compliment de la barbati necunoscuti. Nu asta e „victim blaming”. Asta e moft. „Victim blaming” e atunci cand justifici Holocaustul prin faptul ca evreii au creat sistemul bancar, exploatator. „Victim blaming” e atunci cand incerci sa induci opiniei publice ideea ca rapirea Alexandrei si a Luizei ar fi fost necesara pentru a mai elimina din prosti din tara asta.

Dar, din pacate, „ordinul pe unitate” e ca Alexandru Cumpanasu e un om periculos, conflictual, „patriarhal”. Si astfel ca , prin metoda „influencerelor” din miscare, nicio feminista nu a venit alaturi de protestele organizate de el sau nu a organizat pe la DIICOT vreun protest special pentru mizeriile comise in acest dosar. Ei bine, la fel s-a intamplat si cu comentariul meu de pe pagina lor de Facebook. Dar nu doar ca a fost sters, mai nou nu mai pot comenta pe pagina Feminism Romania. Nu trebuie sa vada celelalte ca s-ar putea sa am dreptate si ca, chiar daca esti femeie, te poti totusi insela…



Share this article :
 

Copyright © 2014. baldovin opinius - All Rights Reserved