Tema aderării la Schengen, un sondaj de opinie pentru români

December 17, 20220 comentarii

În aceste zile avem s-a lansat cea de-a treia mare temă dezinformaţională din ultimii ani şi jumătate, respectiv aderarea la spaţiul Schengen. Ea a antrenat reacţii din toate mediile sociale, majoritatea de revoltă faţă de deciziile Austriei şi Olandei, în special a celei dintâi. O astfel de decizie e menită să arate că românii sunt o naţiune de mâna a doua în „familia europeană”, iar cei care şi-au pierdut câteva decenii muncind de 10 ori mai mult decât un european de rând, şi-au arătat frustrarea.

Aproape că m-a podidit plânsul de „emoţie” (sic!) văzând cum nişte dudui de prin Spania sau Germania despre ce mare nedreptate Austria şi Olanda i-au făcut-o României, care merita, că a îndeplinit condiţiile şi bla bla bla. Până şi preşedintele Austriei, împreună cu majoritatea politicienilor i-au criticat pe acei parlamentari care au votat împotriva României. Măi, ipocriţilor! De ce nu cereţi mă deschiderea graniţelor pentru români, să ignoraţi regulile aderării la Schengen, dacă acel vot nu reprezintă de fapt poziţia oficială a acestor ţări? Scoaterea Austriei în faţă pentru a-şi asuma rolul de „poliţist rău” al acestei decizii luate chiar mai sus de Germania, respectiv la stăpânii din CIA. CIA face din 1947 politica internaţională în special cea occidentală, dar nu numai, prin subordonaţii lor locali, din agenţiile naţionale de spionaj civil . În acest context, aruncarea unei asemenea decizii importante pe umerii a câţiva europarlamentari trecători este un act dezinformaţional care e menit să convingă naivii din România despre buna-voinţă occidentală, dar, cumva prin proceduri şi conjunctură românii nu pot primi recunoaşterea pe care o merită.



Influenţatorii din media au arătat destul de corect de ce reproşurile aduse României sunt absurde. Nu le mai repet şi eu. Am să analizez tema ipocriziei occidentale privind migraţia. În contextul prăbuşirii natalităţii locale, fără migraţie fastuoasa economie occidentală s-ar prăbuşi. Tema stopării migraţiei ilegale este o ipocriziei a Europei şi Occidentului în general; ne aducem aminte că Donald Trump a venit cu năstruşnica idee a zidului cu Mexic, care ar opri emigranţii latino americani. În realitate şi SUA şi Europa au nevoie de emigranţi pentru joburile inferioare pe are nativii nu le mai vor. Narativa cu „imigraţia ilegală”, este o gargară pentru a pune presiune şi pe cei trecuţi dincolo dar şi pe cei gata să migreze că trebuie să tragă din greu dacă vor să fie primiţi pe „tărâmul făgăduinţei”. Aşa ceva face parte din ansamblul de gogoşi ideologice ale noului sclavagism . De fapt gargara stopării imigraţiei ascunde interesul ambelor coaliţii de state de a face o selecţie între emigranţii muncitori şi cei leneşi. Narativa zidului a venit ca o mănuşă pentru justificarea faptului că SUA a anexat Texasul de la Mexic, cam în aceeaşi manieră cum a făcut Uniunea Sovietică cu anumite state. Dar uite că, spre deosebire de grobienii comunişti, gulerele albe capitaliste demonstrează clar că texanii înşişi au vrut în SUA, şi că numai zidul va fi oprit toată America de Sud să se alipească la mama SUA…

Retorica stopării imigraţiei e menită să ascundă adevăruri dureroase despre capitalism, precum acela că creează artificial războaie pentru a atrage mână de lucru ieftină dinspre imigranţii care fug din aceste războaie, aşa cum am arătat în documentarul meu „Sadismul în politica internaţională” . Bineînţeles, aşa cum s-a spus în mass-media , acuzaţiile din partea acelor parlamentari austrieci în acest context sunt puerile. Şi Austria şi Olanda şi toată Europa occidentală are nevoie de imigranţi estici care să intre ilegal pe teritoriile lor, pe care apoi să-i şantajeze cu trimiterea acasă dacă nu servesc suficient. României i se reproşează la fel de absurd securizarea graniţelor după cum Ungariei i se reproşa celebrul gard de graniţă prin care erau ţinuţi la graniţă o prea mare cantitate de slujitori deportaţi faţă de câţi era nevoie. Soluţia a fost ameliorarea războiului sirian mai curând. Absurditatea situaţiei este faptul că în acest context orice ar face România, reproşurile tot nu s-ar opri. Dacă graniţele ar fi rigidizate atunci ar primi aceleaşi reproşuri precum Ungaria a primit pentru gard.

Din păcate, de 30 de ani românii au trecut prin această deportare economică şi majorităţii li s-a acrit. Aşa ceva este o problemă mare pentru capitalism. Când slujitorii de jos nu mai vor să hămălească atunci se instituie criza. Din această cauză spionajul civil internaţional a creat războaiele din orientul mijlociu, în special cel din Siria, pentru a suplimenta de acolo slujitori noi. Din această cauză s-a creat şi acest război din Ucraina . Numai că dacă românii, cei terfeliţi 30 de ani prin munci de gunoieri, căpşunari şi îngrijitori de bătrâni, se plâng, asta nu dă bine noilor slujitori. Aşa că tema respingerii la spaţiul Schengen este de fapt o testare a stării naţiunii faţă de Occident şi capitalism, privind disponibilitatea de a accepta pe mai departe statutul avut de 33 de ani .

Revolta faţă de decizia respingerii arată la nivel superficial mai curând dorinţa românilor de integrare decât cea de izolare de Europa şi capitalism. Însă în spatele ei se ascunde o oboseală pe care eu personal o cunosc foarte bine . Şi pe lângă mine sunt mulţi alţii care s-au lovit de inechităţile dictaturii capitaliste. Majoritatea (încă) vor întoarcerea la comunism. Cunosc oameni de clasă mijlocie, cu afaceri în primele două decenii de „democraţie”, care au ajuns nostalgici spre bătrâneţe. Dacă ar fi să aleg răul cel mai mic şi eu aş alege o astfel de opţiune. Însă am în plan binele cel mai mare, aşa cum îl teoretizez la cartea la care lucrez acum, „Manifestul Societăţii Automatiste

Capitalismul are mare teamă faţă de această răzgândire bruscă a poporului faţă de cele două sisteme (care de fapt este unul singur). Aşa ceva s-a întâmplat la finalul anilor 1980, când sârbii s-au întors în masă să trăiască în Iugoslavia, mai curând decât în ţările în care lucraseră o perioadă. Acest fapt a arătat ce este clar pentru toţi care au trăit în ambele sisteme, anume că aşa-numita „democraţie” este pentru omul simplu mai rea decât dictatura comunistă. Pentru a contracara această idee, în spaţiul iugoslav au fost instigate acele războaie etnice ale anilor 1990, cu drone care trăgeau când într-o etnie când în alta, după cum am arătat la minutul 76 din „Sadismul în politica internaţională” . În ele au fost în mod special „curăţaţi” aceia care au lucrat în Occident, pentru a şterge urmele mărturiilor lor vii. La 20 de ani de la acele groaznice evenimente, majoritatea iugoslavilor, dar în special sârbii, sunt nostalgici după Iugoslavia de dinainte de 1991, cam la fel cu întreaga „cortină de fier”. Croaţii, cei primiţi în Schengen în acelaşi timp cu respingerea României, sunt printre cei mai nostalgici dintre toţi. „Democraţia” le-a ajuns segregare socială şi obturarea accesului la frumoasele plaje, la care mergeau toţi iugoslavii înainte de 1991. Preţul unei vacanţe la mare în propria ţară e comparabil cu cel al locurilor exotice din Europa precum Ibiza sau Monte Carlo. Polonia şi Ungaria au fost în ultimul an criticate pentru unele măsuri sociale care seamănă cu cele de dinainte de 1989. Iată că acest zăhărel al călătoriei libere prin Europa e menit să le mai îndulcească sentimentul de străin în propria ţară pe care capitalismul le-a adus-o.

Ei bine, exact asta încearcă Europa să evite la români, iar tema aderării la spaţiul Schengen are rol de barometru spre a cântări gradul de anticapitalism al românilor. Promovarea furiei populare în mass-media, cu instigarea la boicotare a companiilor austriece, este menită să ia acest puls, dar în acelaşi timp să ascundă interesul; dorinţa în masă a românilor de a călători în spaţiul Schengen poate fi interpretată ca dorinţa de a avea statutul europenilor, însă în ea transpare de fapt lehamitea de a fi trataţi ca europeni de mâna a doua. Prelungirea acestei stări poate duce la autoizolaţionism sau atitudine pasiv-agresivă.

La fel ca şi tema războiului din Ucraina care a ucis COVID-ul şi acum tema eşecului la Schengen a ucis pe cea a războiului. Există 1 canal TV, Digi 24, care merge pe scuzarea Austriei şi Olandei pentru poziţia lor, şi aruncarea vinei pe incompetenţa politicienilor români în a încropi dosarul de aderare. Realitatea TV e vârful de lance al revoltei susţinând naţionalizarea OMV Petrom şi „afară, afară cu Austria din ţară”, cu bănci şi totul. România TV e şi el înfierat, dar parcă la un nivel mai redus decât celeilalte. B1 TV şi TVR au mandat la o critică moderată a Austriei. Antena 3stă, care s-a înroşit de ceva timp la propriu şi a cotit-o spre CNN, iniţial nu a discutat subiectul, după care a luat aceeaşi atitudine precum România TV.



Cu toate astea, tema aderării la Schengen, cu care spaţiul public a fost inundat în ultima săptămână, este una falsă. Ea este menită să ascundă în spatele acestei decizii provizorii şi reversibile dezastrul social produs de impactul Occidentului în această ţară. Sentimentul "eşecului" aderării la spaţiul Schengen promovat în cor de mass-media oficială este oglinda naivităţii noastre ca naţiune în faţa uriaşei maşinării eugenice occidentale.

Nu susţin nici pe departe o atitudine pasivă, o acceptare necondiţionată a ceea ce CIA a decis pentru România via forumurile europene. Dar dacă această temă ne obturează să vedem ce e dincolo de ea, atunci dăm dovadă de naivitate spre prostie. Cei mai mulţi care s-au ambalat în ultima săptămână cu proteste cordiale cred că problemele se termină dacă intrăm în Schengen, la fel cum credem că problema noastră e aceea că nu am fost primiţi acolo. Dacă intrăm în Schengen asta nu înseamnă nici pe departe că nu vor mai fi blocaje pe DN1 sau că vor dispărea accidentele rutiere care ne situează pe locul 2 în Europa ca număr de morţi. E bună şi intrarea în Schengen şi e bine că protestăm împotriva distrugerii societăţii româneşti, pentru că de călătorit călătorim puţini. Dictatura comunistă interzicea călătoria pe motive politice, iar cea capitalistă o interzice pe motive economice, majoritatea românilor trăind în sărăcie. Repet, e bine că protestăm pentru ceva ce în general nu folosim, dar ar fi mult mai bine le-am cere europenilor să ne lase să construim ceva autostrăzi şi să nu pună gândacul Croitor înaintea morţilor pe drumurile inadecvate ale ţării.

Pe de altă parte, această temă vrea să testeze disponibilitatea ultraşilor occidentalişti, fani DIGI 24, de a accepta explicaţiile oficiale ale Austriei pentru refuzului aderării, şi a da vina pe România. Aşa ceva s-a întâmplat şi cu tema vaccinării anti-COVID cu a 4-a doză, care a testat disponibilitatea lor să accepte necondiţionat ce le propun stăpânii pe liniei ierarhică, deşi explozia de noi cazuri în Europa arăta că vaccinul era neeficient. Deşi politicieni din vârful statului au recomandat boicotarea băncilor austriece şi a OMV Petrom, iar un post TV a lansat chiar o petiţie pentru re-naţionalizarea ei, scăderea preţurilor la carburanţi a dus mai curând la cozi la această companie, care atestă cât de supăraţi sunt românii de fapt pe Occident. Noroc că spionajul civil a creat un coş de gunoi al descărcării frustrărilor capitaliste pe imaginea lui Putin, dictatorul….

În mod normal, după această reacţie generală controlată, CIA ar trebui să ridice un pic nivelul de trai al românilor. Însă e posibil ceva şi mai urât decât până acum, aşa că entuziasmul asta naţionalist controlat trebuie privit cu scepticism. Văd că au fost scoşi în faţă tot felul de trepăduşi care propun izolarea României faţă de Occident, în special in ultimii doi ani de mascaradă . E ceea ce îşi doreşte de fapt Occidentul după dezastrul social pe care l-a produs in această ţară, in goana sa lacomă după mână de lucru ieftină. Crearea din umbră a unei noi dictaturi clasice organizată prin Simion, Şoşoacă şi unii dizidenţi cu preferinţe nostalgice , este un vis al său pentru a şterge urmele acestui dezastru umanitar şi a arunca vina pe o potenţială dictatură clasică clădită pe naivitatea lor. Capitalismul e specialist în a provoca dezastre pentru omul simplu, şi apoi a găsi un bau-bau pe care să se dea vina pentru ele. Acestea bagă frica în supuşi şi îi face mai profitabili, după cum am arătat pe larg în multe din materialele mele, printre care şi cel mai recent documentar al meu „Cea mai mare crimă din istorie” . S-a încercat deja asta cu diversiunea COVID justificarea dezinformatorie a prăbuşirii natalităţii şi înjumătăţirea populaţiei in aceste 3 decenii de coşmar. O dictatură pe care apoi să se dea vina pentru acest dezastru social pe are îl trăim de 33 de ani ar veni ca o mănuşă.

Aşa că fiţi precauţi faţă de "noile" figuri vechi! Personal nu am încredere în acest val de euroscepticism provocat, la comandă. Da, naţionalizarea Petrom a fost un jaf la drumul mare, la fel ca majoritatea privatizărilor şi la fel cum a fost şi defrişarea pădurilor. Numai zăcămintele gazul şi petrolul românesc au depăşit de 10 ori valoarea cu care OMV a cumpărat Petrom. Unii zic că acest raport este chiar de 100 de ori. Dar naţionalizarea OMV în acest moment, când energia are preţuri astronomice, poate duce la sancţiuni din partea forurilor penale internaţionale, care poate băga România într-o criză precum au fost războaiele iugoslave pentru Iugoslavia. Chiar şi răs-cumpărarea Petrom înapoi de statul român în acest moment poate duce la o gaură imensă în bugetul naţional. Aşa ceva se va regăsi în salariile ori reduse ori rămase la acelaşi nivel (adică jos faţă de cele din EU). Prin urmare, dorinţa noastră de a nu mai arăta buletinul la graniţă va fi plătită prin această întârziere. Eu zic că nu merită. Nu, nu, nu. Înainte de naţionalizări şi izolare aşa cum cer aceşti naivi, Europa (de fapt CIA din spatele ei) ar trebui trasă de mânecă pentru refacerea economiei naţionale. În loc de naţionalizarea OMV Petrom, în care să se angajeze apoi beizadele securiştilor cu salarii de 20 000 E spre a o duce din nou în pierderi, mai bine am cere simplu creşterea redevenţelor pentru exploatarea resurselor naturale din subsolul ţării. Şi, cel mai important, refacerea economiei naţionale distruse sub pretextul privatizării. Eu am chef să cumpăr lucruri româneşti proaste, dar pe care le pot folosi cât de cât, decât să mă uit lung la lucruri scumpe occidentale, dar pe care nu mi le permit.



Share this article :

RSS-Entries and Comments

 

Copyright © 2014. baldovin opinius - All Rights Reserved