Haos dezinformaţional practicat de spionajul civil pentru a elimina morţii familiilor incomode din Cimitirul Eroilor şi a aduce pe cei ai celor docile, în sensul promovării minciunii revoluţiei

Decembrie 1989 sub lupa psihologiei istoriei 

Acest articol este o secţiune dintr-un text mai amplu ce detaliază informaţiile din recentul meu documentar „Eroii au murit.1899. CIA”

Această secţiune are legătură cu precedenta

2.1.22. Haos dezinformaţional practicat de spionajul civil pentru a elimina morţii familiilor incomode din Cimitirul Eroilor şi a aduce pe cei ai celor docile, în sensul promovării minciunii revoluţiei

În cele mai „curate” democraţii se practică selecţia din culise a audienţei pentru vizite în locuri publice pentru demagogi, fie ei regi, preşedinţi, sau diverşi trepăduşi cu funcţii înalte. Cel mai stringent exemplu a fost dat de membrii familiilor celor decedaţi în submarinul Kursk, care erau injectaţi discret cu calmante atunci când se răţoiau la Putin, care nu acceptase ajutor internaţional pentru salvare a lor. Acele filmări au rulat câteva luni în internet, după care au dispărut subit. Astăzi demagogii occidentali joacă prost un rol de dezavuare ale practicilor acestui dictator capitalist , însă filmările cu acele scene groteşti tot nu au apărut în spaţiul public online, fapt ce e un indiciu că Google a primit nişte bani ca să le facă uitate pentru opinia publică internaţională.

Cine mai crede că sistemul capitalist ar fi fundamental diferit decât cel comunist ori a dormit din anii 1990 până acum, ori e aburit de mitul demagogist . Aceleaşi stratageme se practică şi în „curatele” democraţii occidentale. Nu a existat până recent comemorare a atacului de la Pearl Harbor pentru că supravieţuitorii au văzut cu ochii lor explozia din interior a navei USS Arizona, deşi pe atunci nu existau bombe de tip bunker buster, care să pătrundă prin pereţii groşi ai navelor . Cei mai mulţi dintre ei au auzit direct de la sursă de obturarea alertării bazei odată cu descoperirea şi scufundarea unui submarin japonez în zonă cu 90 minute înainte de atac sau interceptarea radarului de la Opana a avioanelor japoneze venind, cu 50 minute înainte . Am descris în detaliu toate astea în cartea mea „Manifestul societăţii automatiste”.

Pentru a-i împiedica să spună ce au văzut, spionajul civil american i-a marginalizat şi ostracizat social. Comemorările recente ale acelui eveniment, cu 5-6 supravieţuitori obedienţi, sînt menite să ne inducă minciuna cum că ceilalţi ar fi murit între timp, şi din cauza asta numărul lor e atât de mic. Timp de 20 de ani subiectul a fost tabu în SUA, deşi el era o temă importantă pentru hippioţii mişcării Flower Power. Pentru cei de la Hollywood spionajul civil le-a pregătit celebra listă neagră de la Hollywood, prin care cei cu viziuni dizidente au fost concediaţi sau marginalizaţi. Abia după 20 de ani, în martie 1961, Elvis Presley a ţinut un concert comemorativ la Pearl Harbor, de parcă SUA ar fi sărbătorit o victorie atunci. Da, pentru dinastiile Rockefeller şi Morgan a fost într-adevăr o victorie. Marii industriaşi şi bancheri din toată lumea îşi frecau palmele de satisfacţie că astfel vor fi convins populaţia SUA să accepte războiul şi să se înroleze, ceea ce a însemnat 5 ani de creştere economică nemaivăzută în istorie …

Aflarea faptului că cei mai mulţi morţi ai groaznicei tragedii din decembrie 1989 din ţara noastră au murit nu din postura de protestatari, ci de neutri politici sau victime ale focului fratricid cauzat de dezinformări încrucişate, duce la şoc informaţional (disonanţă cognitivă) pentru majoritatea românilor. Este exact ce se întâmplă şi cu americanii de rând după aflarea celor 4 indicii despre faptul că atacul de la Pearl Harbor din 7 decembrie 1941 duce în marea majoritate a cazurilor la ideea că acesta a fost cunoscut de către pilonii administrativi americani. În faţa acestui şoc informaţional se dizolvă ideea dezinformaţională sădită încă de atunci despre faptul că poporul s-ar fi revoltat împotriva regimului Ceauşescu şi ar fi făcut o revoluţie. Pentru a menţine cât mai mult mistificarea, spionajul civil a venit cu o mulţime de tehnici de dezinformare care să mascheze acest adevăr.

Ceva de genul acesta s-a întâmplat şi cu cimitirul erorilor (sic!). Încă din seria de secţiuni privind oraşul Sibiu am lansat ipoteza că numărul mare de erori e posibil să fi fost intenţionate . Într-o secţiune ulterioară am mers mai departe cu această ipoteză şi susţinut că aspectul neclar al literelor sculptate pe crucea lui Matei Alexandru ar fi fost intenţionat făcută de spionajul civil pentru a ascunde amploarea vânătorii de oameni neutri politic din tragedia din decembrie 1989. . Şi pe parcursul acestei serii dedicată decedaţilor de la Bucureşti am văzut o mulţime de astfel de ciudăţenii.

Am descris în prima secţiune din seria Bucureşti următoarele anomalii în Cimitirul Eroilor din Bucureşti:

- 6 cruci care nu au nici un fel de nume şi dată pe ele,
- un caz de suicid ,
- un caz de accident de circulaţie,
- un caz de militar în termen împuşcat mortal din greşeală de un coleg,
- un caz de ofiţer împuşcat mortal de un militar în termen, probabil tot din greşeală sau din răzbunare,
- un caz de deces în martie 1990 prin „moarte neviolentă”,
- un caz de deces în 1998,
- două cazuri de persoane foarte probabil fictive, care au primit cavouri în cimitirul eroilor din Bucureşti, deşi moartea lor nu a avut legătură cu regia tragică din decembrie 1989.

Am mai văzut şi nepotrivire în minciuni ale autorităţilor privind data morţii victimelor . Am văzut apoi nume de martiri cu cavouri în Cimitirul Eroilor care nu se regăsesc în documente publice oficiale .

Apoi, am văzut în secţiunea aceasta cazul Gavrilă Constantin, decedat la 59 de ani, şi Dîmboiu Emil Virgil, decedat la 80 de ani, descrişi prin poveşti fanteziste, de adormit copiii, în special primul. Am văzut apoi cum neutrii politici au fost vânaţi în zone fără legătură cu protestele antiregim În secţiunea anterioară am stabilit 4 ipoteze pentru explicaţia faptului că sînt foarte multe nume de decedaţi în decembrie 1989 cu domiciliul în Bucureşti care nu au cavouri în Cimitirul Eroilor. Acestea pot fi sintetizate în intenţia spionajului civil de a exclude reacţii de furie faţă de autorităţi în timpul unor comemorări festive şi de a nu lăsa indicii asupra ingineriilor sociale care au dus la o treime din morţii mascaradei din 1989..

Vom vedea în această secţiune că majoritatea acestor ciudăţenii din Cimitirul Eroilor au intenţia de a fragmenta marile inginerii dezinformatoare ce au cauzat foc fratricid sau faptul că neutrii politici au fost vânaţi în zone fără legătură cu protestele. Una dintre aceste dezinformări este neprecizarea raportului medico-legal de constatare a decesului în documente oficiale precum ordonanţa de clasare din 14.10.2015 în dosarul nr. 11/P/2014 care reia cele spuse în dosarul nr. 97/P/1990 pentru acele persoane despre care spionajul civil nu a dorit să fie cunoscute de opinia publică. În acest report este precizat şi circumstanţele în care aceşti oameni au fost ucişi conform martorilor, nu doar diagnosticul. Unul dintre cei fără astfel de raport medico-legal este Emil Oprea, membru al grupului Trosca măcelărit la MApN, cu cruce pe rândul 2 cu numărătoarea dinspre nord. În cazul său, lipsa raportului medico-legal de constatare a decesului nu aduce dubii despre modul în care acei oameni au murit, în ciuda strădaniilor noilor securişti de a crea haos dezinformaţional în jurul numelor lor. Cazul Trosca alături de marea inginerie dezinformaţională de la Otopeni au fost întoarse ulterior pe toate feţele în mass-media, în ciuda dezinformărilor care persistă sporadic şi astăzi. Dar atunci, în perioada de după tragedie, el a urmat tendinţei de fragmentare pe cât posibil a informaţiilor despre ingineriile dezinformaţional-încrucişate cauzatoare de foc fratricid. În urma lor au murit un număr uriaş de militari, majoritatea militari în termen, răpiţi prin politica recrutării prin forţă a serviciului militar obligatoriu.

Despre Gheorghe Trosca ordonanţa 14.10.2015 spune la pagina 700 doar că a comandat U.M. 0620 Bucureşti (USLA) ce a fost implicată într-un incident „în urma căruia au decedat şapte militari”. Observaţi mai întâi cum acest document reduce înşelător la un simplu „incident” această groaznică inginerie dezinformaţională cauzatoare de moarte! Conform acestui precedent la fel ar trebui să fie numite şi celelalte alte 50 de astfel de inginerii dezinformaţionale, dintre care cea mai tragică a fost cea de la Otopeni din 23 decembrie 1989, în urma căreia au murit 49 de oameni. O să vedem în capitolul 4 cum tone de maculatură pe tema decembrie 1989 repetă această cutumă a ascunderii sub titulatura de „incident” întâmplător aceste inginerii sociale atent construite cu dezinformări încrucişate. Apoi observăm că „incidentul” subtilizează un decedat afară din grupul celor ucişi, asemenea unui hoţ; iată ce citim în acel document:

„…au fost implicate două ABI-uri al U.M. 0620 Bucureşti (USLA), comandate de lt. col. Trosca Gheorghe, în urma căruia au decedat şapte militari”

Plus Gheorghe Trosca egal opt, aş adăuga eu. Cei 8 USLA-şi ucişi în ingineria de la MapN sînt următorii:

- Gheorghe Trosca (colonel, șef de Stat Major în cadrul USLA),
- Eugen Trandafir Cotună (locotenent-colonel),
- Andrei Ștefan (sublocotenent),
- Ion Muicaru (sublocotenent),
- Emil Oprea (sublocotenent),
- Florin-Constantin Surpățeanu (sublocotenent),
- Teodor Neagoe (sublocotenent),
- Ion Costache (sublocotenent).

Cine nu cunoaşte subiectul nu află de aici că şi Gheorghe Trosca a murit în acele împrejurări. Iată cum un prim membru al acestui grup de sacrificaţi a fost subtil ciupit prin dezinformare din grupul Trosca, el însuşi comandantul misiunii! Singurul care e menţionat cât de cât în această groaznică diversiune este Teodor Neagoe, la aceeaşi pagină. Înainte de prezentarea evenimentului se menţionează la pagina 669 un alt membru al grupului Trosca, amintitul mai sus Emil Oprea. El este în aşa fel prezentat încât cititorul nu rămâne cu impresia că află despre una dintre marile mistificări ale tragediei din decembrie 1989; Emil Oprea e prezentat asemenea sutelor de decedaţi pe mai multe sute de pagini; după cel puţin o săptămână de lectură un alt nume nu mai produce aceeaşi empatie ca la început. Am arătat în secţiunea amintită mai sus despre exprimările înşelătoare care au mutat „din pix” unele date ale morţii unor decedaţi pe 21 decembrie cum, printr-o tehnică de alba-neagra în documente, Emil Oprea a fost absorbit alături de mai puţin cunoscutul Lazăr Ioan, prin posibila declaraţie a tatălui său, Oprea Gheorghe. Acest document ar fi trebuit să spună că împrejurările morţii lui Emil Oprea sînt identice cu cele ale lui Gheorghe Trosca şi ceilalţi membri ucişi. E posibil ca şi Lazăr Ioan ar fi fost chemat printr-un ordin într-un ABI să apere MApN de terorişti, însă nu s-a spus nimic la nivel oficial despre aşa ceva. Iată cum prin formulări ciudate spionajul civil a ciupit un al doilea membru din grupul Trosca, asemenea poveştii cu cei zece negri mititei!

Eugen Trandafir Cotună, Ion Muicaru şi Ion Costache sînt menţionaţi doar în decretul prezidenţial nr. 1.379 din 12 decembrie 2006 privind conferirea titlului de erou martir şi decretul nr. 110/1991 privind conferirea titlului de Erou-martir . Andrei Ștefan şi Florin-Constantin Surpăţeanu nu există decât în decretul nr. 110/1991. Ultimul este exilat pe rândul 8, cu numărătoarea dinspre nord, de către administraţia Cimitirului Eroilor, şi astfel s-a mai ciupit un pic din adevărul despre grupul Trosca.

Faptul că aceşti oameni au fost daţi ca terorişti, şi ulterior pângăriţi de manifestanţii dezinformaţi la rândul lor, a adus o puternică emoţie publică. Această empatie publică a făcut ca măcar 5 dintre ei să fie înmormântaţi în acelaşi loc, pe rândul 2 din Cimitirul Eroilor, cu numărătoarea dinspre nord. Andrei Ștefan şi Ion Costache nu au cavou aici, după cum am menţionat în secţiunea anterioară (deşi nu le-am putut identifica domiciliul în Bucureşti. Cei doi nu există menţionaţi în ordonanţa de clasare din 14.10.2015 în dosarul nr. 11/P/2014. Şi iată cum aproape că grupul e decimat dezinformaţional prin aceste tehnici de dezinformare pe care eu le-am sistematizat în cartea mea „Manifestul societăţii automatiste” , la care lucrez în paralel cu aceasta.

Nu există încă o listă a masacrului de la Otopeni în documente oficiale, după cum nu există astfel pentru miliţienii ucişi de ingineria dezinformaţională de la Sibiu sau pentru paraşutiştii din cea de la TVR. Însă pentru masacrul de la Otopeni există o carte cu exact acest titlu, scrisă de răposata Elizabeth Spencer şi tradusă în româneşte şi publicată de Editura Viitorul Românesc în 1993. La pagina 32 se oferă lista neoficială a lor, pe care o s-o repostez şi eu mai jos. Dintre cei listaţi în ea cu domiciliul în Bucureşti 9 nu au cavouri în Cimitirul Eroilor, după cum am arătat în secţiunea precedentă. Doar 10 dintre ei au cavouri aici. Pe 2 dintre ei i-am menţionat în secţiunile anterioare. Primul este Nănescu Victor Mugurel, menţionat în secţiunea cu cei cu cavouri în Cimitirul Eroilor, care nu se regăsesc în documente publice oficiale . El a fost soldat in termen la UM 0865 Câmpina, şi crucea lui se află pe rândul 1, cu numărătoarea începută dinspre sud (în cealaltă parte a bisericii).

Cel de-al doilea este ofiţerul de Securitate Popescu Florin, rândul 8 dinspre sud, menţionat în prima secţiune dedicată morţilor din Bucureşti .

Ceilalţi 8 sînt următorii:

Popovici Gheorghe, rândul 5 dinspre sud;

Datcu Gheorghe Daniel, rândul 6 dinspre sud;

Stroe Laurenţiu Nistor, idem;

Ionescu Gheorghe, rândul 15 dinspre sud;

Petrescu Petre, rândul 16 dinspre sud;

Pavel Vasile, rândul 17 dinspre sud;

Ispas Daniel, rândul 9 dinspre nord;

Bătrinu Dumitru Titi, rândul 4 dinspre nord.

Observaţi exact aceeaşi strategie de dispersare pe toată suprafaţa în Cimitirul Eroilor a celor ucişi în acea groaznică inginerie socială de la Otopeni! În loc să îi alăture unul lângă celălalt, administraţia cimitirului, la comanda spionajului civil, i-a fragmentat în locuri separate pentru a ascunde indiciile modului în care au murit. Doar Datcu Gheorghe Daniel şi Stroe Laurenţiu Nistor se află pe acelaşi rând 6, unul cap de rând înspre est, şi celălalt la celălalt capăt. Rândul 4 are aspect de „rând” fantomă, cu o singură cruce la început, cu un cavou pe al cărui cruce scrie Vechiu Constantin, urmată apoi de alte cruci pe o direcţie aproximativă, şi întrerupte de o zonă fără cavouri. Aşa ceva este menit să provoace confuzie în găsirea fiecărui cavou în Cimitirul Eroilor. Cele 5 cavouri fără nici un fel de nume pe cruce sau numeroasele rânduri incomplete permiteau plasarea lor acolo. Aşa că, dacă vă duceţi să verificaţi şi nu găsiţi numele pe rândurile date de mine, uitaţi-vă şi pe rândurile vecine! Oricum şi eu m-am încurcat de 3 ori în ele şi a trebuit să mei merg de 2 ori să verific mai atent organizarea rândurilor. Chiar şi aşa, e posibil să nu le fi corectat pe toate.

Niciunul dintre cei din lista completă de mai jos nu există în ordonanţa de clasare din 14.10.2015 în dosarul nr. 11/P/2014. NICIUNUL. La fel ca şi în cazul supravieţuitorilor atacului de la Pearl Harbor din 7 decembrie 1941, statul american (în cazul de faţă cel român faţă de cei ucişi în 1989) i-a omorât a doua oară pe acei oameni, ascunzându-i memoriei şi cinstirii din partea opiniei publice ca pe stafii. Asta pentru că imediat după consumarea tragediei spionajul civil a ţinut să ascundă cât mai mult de opinia publică ingineria socială de acolo. Masacrul de la Otopeni a devenit chintesenţa invaziei CIA în România începând din decembrie 1989, apoi în Iugoslavia după 1991, în Irak şi Afganistan după 2002 şi în Siria după 2011, aşa cum am spus în linii mari în documentarul meu „Sadismul în politica internaţională” . Repostez şi eu mai jos această listă, la care am adăugat câteva precizări privind asemănările de nume cu alte persoane menţionate în ordonanţa de clasare din 14.10.2015 în dosarul nr. 11/P/2014, cu menţiunea notei mele (n.G.B.):

1.ANECULEI ŞTEFAN OVIDIU, corn. HOLBOCA jud, IAŞI
2.BEZEDICA MIHAI COSTICĂ, sat MAXUT com. DELENI jud. IAŞI
3.BUTA IOAN VASILE, sat PODENI corn. MOLDOVENEŞTI jud. CLUJ (există un Buta Vasile, pagina 875, la Alba Iulia, care nu a fost rănit, n.G.B.)
4.BARBOI GHEORGHE DUMITRU, corn. BÂLTENI jud. GORJ
5.COPÄCEANU COSTACHE CONSTANTIN, IAŞI
6.CUZNETOV IOAN IULIU MOTRU, jud. GORJ
7.CAZAN IOAN IOAN, SIBIU
8.COBZAC PETRU ADRIAN IULIAN, BUCUREŞTI sector 1
9.DATCU GEORGE-DANIEL, BUCUREŞTI sector ?
10.FOTA DUMITRU ION, com. STOINA sat STOINIŢA jud. GORJ
11.GOG ION RADU, TURDA jud. CLUJ
12.GHINGA ION DORINEL
13.HERBEI NICODIN CRISTIAN DINU, corn. SĂVÂRŞIN jud. ARAD
14.H0RIA GHEORGHE DANIEL, local. BAIA SPRIE jud. BAIA MARE
15.ISPAS ŞTEFAN DANIEL, BUCUREŞTI
16.MATIŞ PETRU DORIN, CÂMPIA TURZII, jud. CLUJ
17.MARIN ŞTEFAN LUCIAN, BÂRLAD jud VASLUI
18.NEGULICI RADU VALERIU, TÂRGOVIŞTE
19.NĂNESCU VICTOR, BUCUREŞTI
20.OPREA EUGEN COSMIN, BUCUREŞTI sector 6
21.OLARU IOAN CRISTIAN, BÂRLAD jud. VASLUI (există un Olaru Ion, pagina 130, arestat în data de 21.12.1989, şi un Olaru Cristian Răzvan, pagina 433, rănit la CC dar însănătoşit ulterior, ambii fără legătură cu acest caz, n.G.B.)
22.POPA GHEORGHE VASILE DANIEL, sat COMANA com. DRĂGĂNEŞTI jud. OLT (există un Popa Gheorghe, pagina 87, rănit la Timişoara, şi un Popa Vasile Sorin, pagina 959, rănit la Buzău, ambii fără legătură cu acest caz, n.G.B.)
23.PANTAZICĂ AUREL DANIEL, corn. POPEŞTI
24.PĂTULEA ION CĂTĂLIN, sat ZĂRNEŞTI jud. BUZĂU
25.PANAITE VASILE IONEL, IAŞI
26.RADU TRAIAN AUREL, local. CELARU jud. OLT (există un Radu Traian, pagina 425, rănit la CC, şi un maior Radu Aurelian acuzat de represiune în 1989, desigur ambii fără legătură cu acest caz. n.G.B.)
27.ROMAN ALEXANDRU SORIN FLORENTIN, BUCUREŞTI sector 4
28.SAMOILĂ VASILE VIOREL, local. RACOVIŢA jud. BUZĂU
29.STANCIU CONSTANTIN GHEORGHITĂ, local. CORNETU jud. GIURGIU
30.SILVESTRU COSTICĂ JIM, local. PANCIU jud. VRANCEA
31.STROE MARIN-LAURENTIU NISTOR, BUCUREŞTI sector 4
32.TOMAŞESCU TRAIAN BOGDAN-GEORGE, BUCUREŞTI sector 1
33.VĂDUVA ILlE-SORIN, BUCUREŞTI sector 6
34.UNGUREANU NÄSTASE NICOLAÈ, corn. BUCOVAI jud. DOLJ, (există un Ungureanu Nicolae, pagina 430, rănit la data de 23.12.1989, fără legătură cu acest caz, n.G.B.)
35.G-ral mr. P.M. PĂTRAŞ ION, BUCUREŞTI
36.Lt. col. P.M. POPOVICI GHEORGHE, BUCUREŞTI sector 5
37.Lt. major P.M. POPESCU FLORIN, BUCUREŞTI, (există un maior Popescu Florin, pagina 479, care n-a păţit nimic în 1989, evident fără legătură cu acest caz, n.G.B.)
38.Cpt. P.M. IONESCU GHEORGHE (există un Ionescu Gheorghe, pagina 683, împuşcat în zona Academiei Militare, fără legătură cu acest caz, n.G.B.)
39.Conducător auto BUCŞE EMIL, p.c. CÂMPINA jud. PRAHOVA
40.Conducător auto ONCIU PETRE, p.c. CÂMPINA jud. PRAHOVA

Lor li se alătură alţi şase civili ucişi în acelaşi timp, deoarece se aflau în autobuzul ce transporta personalul Aeroportului Otopeni. Printre aceştia se numără şi BUTEICĂ EMANOIL -MARIUS din BUCUREŞTI.

Elizabeth Spencer listează şi 16 răniţi. Nu mai repostez şi această listă pentru că această secţiune este deja destul de lungă şi risc să obosesc cititorul prea mult, deşi şi ei merită empatia şi amintirea noastră veşnică. Nu am putut găsi până acum lista paraşutiştilor de la TVR. Dacă o s-o găsesc am s-o inserez şi pe aceea aici. Despre Sibiu am descris în cel mai mare detaliu modul în care s-au instigat aceste inginerii dezinformaţionale cauzatoare de foc fratricid, conform mărturiilor celor ce au participat la acele evenimente .

După articolul din numărul din 14 ianuarie 1990 din „Washington Post” care făcea pe bună dreptate mişto de credulitatea noastră naţională de la acea vreme faţă de minciunile postului de radio Europa Liberă despre „sutele de mii de victime”, spionajul a început să facă efectiv târg cu familiile care au avut morţi în acea perioadă. La fel ca şi în cazul cacialmalei COVID-19 din zilele noastre, făcută prin răstălmăcirea statisticilor şi diagnosticelor unor boli terminale , în acea perioadă post-tragedie s-a folosit aducerea altor posibili decedaţi de alte cauze, precum accidente casnice sau de altă natură, precum cazul celui de circulaţie de mai sus.

În ordonanţa de clasare din 14.10.2015 în dosarul nr. 11/P/2014 majoritatea cazurilor de decedaţi ulterior în urma evenimentelor sînt descrişi ca răniţi anterior „prin împuşcare” sau cu formula „a prezentat leziuni prin împuşcare”. Am văzut că celor mai mulţi li se precizează clar data morţii, dar altora nu . Dar în acest document există foarte multe cazuri de decedaţi cărora nu li se precizează literal dacă au fost împuşcaţi, spunându-ni-se doar că au fost răniţi şi atât. Rănirea însă s-ar fi putut întâmpla şi în cazul exploziei unei butelii. Ne aducem aminte de lista de decedaţi care nu aveau precizat/ă clar data sau locul morţii, în cele mai multe cazuri de decedaţi daţi în 21 decembrie, după cum am arătat în detaliu într-o secţiune anterioară.

Un astfel de caz fără precizarea de a fi fost împuşcat, ci doar că a fost rănit, este cel a lui Zărnescu Marin de la pagina 669 din ordonanţa 14.10.2015. El are cruce în Cimitirul Eroilor pe rândul 12 cu numărătoarea dinspre sud. Există aici o mărturie neconfirmată de documente oficiale din partea soţiei cum că ar fi fost împuşcat în zona Academiei Militare dar nu şi faptul că cei doi ar fi fost împreună când s-a întâmplat tragedia. Vom vedea mai jos că există un alt caz (Dodu Daniel) unde soţia confirmă că a fost lângă el când acesta a fost vânat de un lunetist în zona Televiziunii. Dar în cazul Zărnescu observăm o strategie înşelătoare de a transforma în martor o rudă de gradul 1, deşi aceasta nu a văzut concret ce s-a întâmplat, cel puţin din ce spune acest document. Aceste mărturii au rol de convingere a publicului neavizat că chiar aşa s-ar fi şi întâmplat în realitate moartea celui apreciat. Rudele de gradul 1 sunt cele mai credibile surse despre o persoană şi de aceea vedem astfel de posibile declaraţii (în caz că sînt reale). Ne aducem aminte de cazul Emil Oprea extras dezinformaţional din grupul Trosca de posibila declaraţie a tatălui său Oprea Gheorghe, care îl asocia cu mai puţin relevantul caz Lazăr Ioan, decedat cu o zi înainte, pe 23 decembrie. Însă, după cum am mai spus şi în prima secţiune în care l-am menţionat, şi aceste rude puteau fi minţite de dezinformatori, la fel cum am văzut că s-a practicat dezinformarea în cazul mutării „din pix” a datei unor morţi în ziua de 21 decembrie.

Un alt caz similar cu Zărnescu Marin este Bălălău Nicu, despre care citim la pagina 758, şi care are cruce în Cimitirul Eroilor pe rândul 11, cu numărătoare dinspre nord. Aceste două cazuri nu au raport medico-legal de constatare a decesului. Dar există alte două astfel de cazuri care au aşa ceva deşi, la fel, nu se precizează dacă rănile cauzatoare de moarte s-au datorat sau nu împuşcării; aşadar decesele putea fi cauzate de boli terminale sau accidente casnice diverse. La pagina 434 citim despre Lupu Constantin pentru care s-a dat raportul medico legal nr. A3/143/1989. La pagina 430 este menţionat Constantin Voica, cu raport medico legal nr. A3/394/1989. Aceasta este de fapt regula, şi aşa se procedează în mod firesc. Majoritatea numelor de decedaţi au rapoarte medico-legale de constatare a decesului sau măcar foi de observaţie la intrarea în spital. Un rănit sau un decedat nu ajunge pe propriile lui forţe la spital sau la morgă, ci este adus de cineva, care declară starea şi locul în care a fost găsită respectiva persoană.

Cu toate acestea, vedem că există unii care nu au astfel de rapoarte/ foi de observaţie, sau ordonanţa din 14.10.2015 nu dă detalii despre existenţa lor. Este foarte probabil ca ele să fi fost ascunse imediat după consumarea tragediei din 1989, tocmai pentru că acestea conduc la indicii că atunci s-a întâmplat ceva foarte dubios ce nu poate fi numit revoluţie (populară). Desigur, aceste indicii trimit către dezinformare încrucişată cauzatoare de foc fratricid şi vânarea de neutri apolitici în zone fără legătură cu protestele antiregim.

După cum tot am menţionat în această carte, acest fapt trebuia ţinut departe de opinia publică în scopul menţinerii naraţiunii oficiale a poporului revoltat împotriva regimului şi mistificarea ideii de revoluţie (populară). Pentru umplerea spaţiului lipsă se folosesc astfel mărturii ale unor rude de gradul întâi. Ei bine, aceste posibile declaraţii au exact acelaşi rol dezinformaţional de a se substitui medicilor care au întocmit rapoartele medico-legale de constatare a decesului sau foilor de observaţie la internarea în spital, cu nişte informaţii care ne manipulează să credem că ar fi ale unor martori cheie.

Un alt caz fără raport medico-legal, în care este înşelător indusă confirmarea de către un martor în persoana unei rude de gradul 1, este şi cazul Gheorghe Mircea. El este menţionat la pagina 668 din acel document şi prezentat deja anterior în această carte în secţiunea dedicată mutării din pix a unor decese înapoi în timp. Şi acest om a fost de profesie militar, împuşcat în noaptea de 22/23.12.1989 în sediul MApN. Pe crucea sa de pe rândul 9, cu numărătoarea dinspre sud din Cimitirul Eroilor îl vedem dat ca decedat în 26.12.1989, dar nu i se precizează clar data morţii în ordonanţa de clasare din 14.10.2015. Nu e de mirare că astfel de cazuri fără rapoarte medico-legale de constatare a decesului aparţin unor militari. Acesta este şi cazul lui Emil Oprea, listat şi el în acea secţiune. Deşi cazul Gheorghe Mircea e mult mai puţin cunoscut, putem deduce că şi el a murit în condiţii asemănătoare. Iată cum ciupirea de informaţii poate fi un baraj în prevenirea opiniei publice în aflarea adevărului despre mascarada din 1989, aşa cum s-a practicat în anii de după 1990! În continuare am să reamintesc cazurile similare fără raport medico-legal de constatare din acea secţiune:

- Bacalu Robert, dat la pagina 101 în ordonanţa 14.10.2015, şi cu cruce pe rândul 13 cu numărătoarea dinspre nord.
- Dumitraşcu Sorin Cristinel (Cristian, pe crucea pe rândul 3 dinspre sud), pagina 612, neprecizată data rănirii şi a morţii,
- Bendorfean Emilian, pagina 101, neprecizat locul morţii,
- Stoicescu Gheorghe, dat la pagina 744 ca împuşcat în ziua de 22.12.1989, pe crucea de pe rândul 4, cu numărătoarea dinspre nord, data morţii este 24 decembrie. Şi el a fost militar şi şi el a murit într-o inginerie de dezinformare instigatoare de foc fratricid între UM 01303 Târgovişte, UM 01091 Mihai Bravu şi UM 01210 Bucureşti în zona Chitila;

Pe lângă Stoicescu Gheorghe, există în acea secţiune listate alte 3 nume menţionate anterior în grupul celor cărora nu li se spune clar data morţii. Toţi trei sînt daţi ca răniţi în zona CC, respectiv Constantin Voica deja menţionat mai sus în această secţiune, Tian Florian, pagina 433, şi Julea Ion, pagina 453. Lor li se adaugă şi Duhnea Emil, pagina 102, menţionat în lista celor fără date clare nici privind ziua în care au fost împuşcaţi şi nici pe cea a morţii.

La pagina 605 din ordonanţa din 14.10.2015 poate fi de asemenea observată o tentativă de substituire a raportului medico-legal de constatare a decesului cu „adresa nr. 12343/1995” în cazul Păunoiu Vasile Mihail de la pagina 605. Ceva e în neregulă şi cu acest caz. Acelaşi lucru poate fi văzut în cazul Iagăru Constantin, pagina 541. În loc de raport medico-legal de constatare a decesului, ordonanţa din 14.10.2015 oferă un „certificat seria D8 nr. 563987, eliberat de Primăria Sectorului 1”. Aşa ceva este un act oficial, însă nu este unul cu parafa unui medic ci de o persoană/instituţie „care semnează ca primarul”. În acest caz există doar mărturia de confirmare a împuşcării de către soţie, la care se aplică dubiile menţionate mai sus.

Alt caz similar poate fi citit şi la pagina 450: „conform foii de observaţie emisă de Spitalul Clinic de Copii, Soare Corneliu a fost internat la data de 22.12.1989, ora 21.00, cu şi a decedat la data de 23.12.1989.”. Nu există niciun număr al acestei foi de observaţie, plus că acest om nu prea avea sens să ajungă la Spitalul Clinic de Copii, fiind născut în 04. 03.1962.

Culmea haosului dezinformaţional menţionat deja în secţiunea care a detaliat despre crucile fără data naşterii/morţii , Radu Andrei Eugen are raport de constatare medico-legală nr. A3/18/1989 din 15.04.1991, la pagina 106, dar în varianta sa Andrei Eugen de la pagina 461 se spune că „nu s-a întocmit raport de constatare medico-legală”. Noaptea absolută a minţii! Mai există un caz menţionat în secţiunea despre crucile fără data naşterii/morţii, şi anume Bodo Marius, cu cruce pe rândul 6 dinspre nord, menţionat doar în ordonanţa de clasare din 14.10.2015 în dosarul nr. 11/P/2014.

Un alt caz fără raport medico-legal de constatare a decesului este militarul Radu Dragoş, înlocuit cu declaraţia tatălui de la pagina 669, cum că ar fi fost împuşcat în data de 24.12.1989. El are cruce în Cimitirul Eroilor pe rândul 12 cu numărătoare dinspre sud. În aceeaşi situaţie şi la aceeaşi pagină 669 este cazul Lazăr Ioan menţionat mai sus, cu cruce în Cimitirul Eroilor, pe rândul 13 cu numărătoarea dinspre nord. Aceeaşi situaţie, la aceeaşi pagină, poate fi văzută şi în cazul Creţu Florin. Şi el are cruce în Cimitirul Eroilor, tot pe rândul 13 dinspre nord. Pe acelaşi rând este şi crucea cu numele Olteanu Nelu, de asemenea fără raport medico-legal de constatare a decesului, după cum citim la pagina 549.

Alte cazuri care nu au nici raport medico-legal de constatare a decesului menţionate în secţiunile anterioare sunt:

1. un caz menţionat în secţiunea numelor din Cimitirul Eroilor din Bucureşti care nu se regăsesc în documente publice oficiale :

- Mladinovici Dragoş pagina 488, cu cruce în Cimitirul Eroilor, pe rândul 3 dinspre nord, cu numele Mladinovic;

2. cei menţionaţi în secţiunea neutrilor politici vânaţi la Bucureşti în zone fără legătură cu protestele antiregim

- Emil Măgureanu, pagina 533, împuşcat mortal în data de 23.12.1989, cu cruce pe rândul 8 dinspre sud;
- Păpurică Petre, pagina 466, rănit la data de 23.12.1989 în timp ce se afla în locuinţa personală, cu cruce pe rândul 2 dinspre nord;
- Carp Ariadna, pagina 589, împuşcată mortal în noaptea de 22/23.12.1989, cu cruce pe rândul 14 dinspre sud;
- Marian Emilia, pagina 667, rănită în data de 23.12.1989 şi decedată la data de 28.12.1989, cu cruce pe rândul 3 dinspre nord;
- Calistru Virgil, pagina 625, împuşcat mortal în ziua de 23.12.1989, în apropierea locuinţei sale, cu cruce pe rândul 2 dinspre nord;
- Portasă Vasile, pagina 683, împuşcat în noaptea de 23/24.12.1989, în jurul orei 22.30, în timp ce se afla în zona Panduri-Răzoare, cu cruce pe rândul 1 dinspre nord;
- Pripici Nicolaie, pagina 670, a fost împuşcat mortal în dimineaţa zilei de 23.12.1989, în jurul orelor 04.30, în zona Cimitirului Ghencea, cu cruce pe rândul 1 dinspre nord.

Cazuri care nu au raport medico-legal de constatare a decesului menţionate anterior în secţiunea cu nepotrivire în minciuni ale autorităţilor privind data morţii victimelor date ca înmormântate în Cimitirul Eroilor din Bucureşti sînt:

- Ionaşcu Paul, pagina 465 , are cruce pe rândul 5, cu numărătoarea dinspre sud,
- Tian Florian, pagina 443, are cruce pe rândul 7 cu numărătoarea dinspre sud, şi el menţionat mai sus.

Alte cazuri care nu au nici raport medico-legal de constatare a decesului şi nici vreo mărturie din partea unor rude sînt (după nume, pagină în care apar în ordonanţa 14.10.2015, şi rândul crucii în Cimitirul Eroilor) :

Geantă Cristian, pagina 409, rândul 1 cu numărătoarea dinspre sud;
Calotă Victor Gabriel, pagina 462, idem;
Olaru Neculai, pagina 756, rândul 7 dinspre sud (cu prenumele Nicolae);
Butnaru Ştefan, pagina 414, rândul 7 dinspre sud;
State Claudiu, pagina 573, rândul 8 dinspre sud;
Dumitrache Ilie, pagina 522, rândul 9 dinspre sud;
Frăţilă Gheorghe, pagina 414, rândul 10 dinspre sud;
Bărbulescu Marius Gabriel, pagina 767, idem;
Nedelschi Emilia, pagina 616, rândul 12 dinspre sud;
Ganea Silviu, pagina 837, idem;
Radu Dragoş, pagina 669, idem (cu mărturie neconfirmată de documente din partea tatălui că ar fi fost împuşcat în dispozitivul de apărare al MApN) ;
Ciungan Florin, pagina 406, rândul 13 dinspre sud;
Vintilă Viorel, pagina 445, idem;
Constantin Aurel, pagina 755, idem;
Roşca Grigore Tiberiu, pagina 757, rândul 14 dinspre sud;
Bouraş Jan , pagina 413, rândul 16 dinspre sud (cu numele Bouroş);
Richard George Cristian, pagina 106, rândul 17 dinspre sud;
Filip Doru, pagina 525, idem;
Cilibeanu Adrian, pagina 514, rândul 12 dinspre nord;
Dragomir Sorin Mihai, pagina 523, idem;
Mincă Ştefan Silviu, pagina 651, idem;
Constantin Vania, pagina 406, idem;
Geambaşu Vladimir, pagina 668, rândul 11 dinspre nord (cu numele Geambazu);
Scurtu Mihai, pagina 334, rândul 11 dinspre nord;
Fulga Adrian, pagina 415, rândul 10 dinspre nord;
Fercu Daniela, pagina 415, idem;
Niculae Nicolae, pagina 105, rândul 6 dinspre nord;
Dumitraşcu Costel Augustin, pagina 867, rândul 3 dinspre nord;
Micu Eugen, pagina 755, idem;
Dobre Ion, pagina 424, rândul 2 dinspre nord;
Ivan Constantin Daniel, pagina 836, rândul 1 dinspre nord.

Alte cazuri care nu au nici raport medico-legal de constatare a decesului , dar care sînt confirmate de mărturiile unor rude, prieteni apropiaţi sau martori imparţiali sînt :

Ghiţă-Mare Nelu Gabriel, pagina 411, rândul 9 dinspre sud, caz de inginerie dezinformaţională cauzatoare de foc fratricid cu mai multe victime; Dodu Daniel, pagina 502, rândul 4 dinspre nord, confirmat de soţia sa Dodu Luminiţa; Manea Constantin, pagina 413, rândul 3 dinspre nord, confirmat de mai mulţi pasageri cu care era în autoturismul personal;

În secţiunea anterioară am descris câteva nume posibil fictive de morţi dataţi în 21 decembrie la Bucureşti, sau răniţi grav atunci, fapt ce le-a produs moartea zilele următoare, menţionaţi în tabelul nominal cu eroii-martiri propuşi pentru decretul prezidenţial nr. 1.379 din 12 decembrie 2006 sau în website-ului „portalulrevolutiei” .

O altă strategie de completare a locurilor lipsă a fost aducerea unor morţi din provincie la Bucureşti, pentru a nu se observa spaţiul gol lăsat de excluderea cazurilor sensibile. Există cazuri unde membrii familiei îşi schimbă domiciliul şi partenerul de viaţă. Un astfel de caz este Gherghina Ilie (fostă Hoţa), mama lui Hoţa Ionel născut la 25.04.1953 în Tg. Mureş şi ucis în zona TVR. Aceasta s-a recăsătorit şi a luat numele soţului, Ilie, schimbându-şi astfel şi domiciliul în Ploieşti. E firesc ca în acest provizorat să-şi lase fiul ucis în decembrie 1989 să fie înmormântat în Cimitirul Eroilor, după cum putem să-i vedem crucea pe rândul 8, cu numărătoarea dinspre nord. Însă sînt unele cazuri unde familia, în special părinţii, care, deşi dau dovadă de conservatorism, totuşi şi-au lăsat urmaşii ucişi în decembrie să fie înmormântaţi în altă zonă decât localitatea natală în care au continuat să locuiască. Aşa ceva este cam nefiresc. În mod normal familiile îşi ţin morţii aproape, pentru a le aprinde o lumânare din când în când.

Am găsit 14 cazuri ale unor decedaţi cu domiciliul în alte localităţi, majoritar sate îndepărtate, care sînt înmormântaţi în Cimitirul Eroilor din Bucureşti. Majoritatea familiilor au rămas să locuiască pe mai departe în acele localităţi. La 15 ani de la tragedie, când au fost audiate văduvele lor, 3 dintre acestea primiseră case în Bucureşti. Soţii lor au fost un militar în termen şi 2 adulţi de peste 40 de ani. În mod normal moartea soţului duce la mari probleme materiale pentru familia rămasă, după cum am văzut cazul Verei Orăşanu din secţiunea anterioară, şi multe altele. Dar vedem că anumite familii au prosperat. În 1990 apăruseră în publicaţii importante occidentale câteva articole dizidente la naraţiunea oficială transmise de mass-media internaţională. Primul a fost articolul din numărul din 14 ianuarie 1990 din „Washington Post”. În luna martie a apărut articolul despre manufacturarea cadavrelor din „Cimitirul Săracilor” din Timişoara, în revista franceză „Actuel”, nr. 29, (reprodus de numărul 3 al revistei româneşti „Zigzag Magazin” la pagina 7) , dublat de articolul din 13 martie 1990 în ziarul „Chicago Tribune” “Coroner: Romanian Massacre Never Happened” (tradus din engleză „Masacrul din România nu s-a întâmplat”). Toate acestea au dus la plămădirea sintagmei „Sindromul Timişoara” a lui Jean Baudrillard. În acest context, un mort real trecut din pix la martiri sau lăsat în Cimitirul Eroilor din Bucureşti ajunsese să coste cât un apartament pentru a deveni za dezinformaţională pentru naraţiunea falsă a revoluţiei (populare). Nu pot să mă gândesc la evaluarea în bani a vieţii unui om, dar un apartament în Bucureşti e net mai bine decât cei 5000 de Euro oferiţi de CEDO deceniul trecut unor familii. Au primit acest praf în ochi familiile din provincie. N-am găsit decât un caz în Bucureşti care a apelat această curte de justiţie. Să fie bucureştenii mai docili decât provincialii, sau cumva au primit deja compensaţii anterior?

Probabil că multe familii au primit astfel de oferte atunci. Cinste celor care au refuzat! Nu le condamn nici pe cele care au acceptat oferta. De fapt cred că ce au primit a fost prea puţin, fie el şi un apartament în Bucureşti. Căci, asemenea mărfii second-hand care a distrus industria naţională de textile şi încălţăminte, acele oferte de fapt ne-au sărăcit pe toţi, constituind minciuna revoluţiei şi astfel contribuind inconştient la distrugerea economiei naţionale. Dacă ar fi acceptat acel târg pe post de recompensă pentru pierderea suferită, ar fi fost de lăudat, însă acele familii de fapt şi-au vândut morţii. Şi apoi, anii următori, alte familii şi-au vândut copiii sadicilor ucigaşi şi băncilor de organe. Şi astăzi, noi ca naţiune am ajuns să vindem în Occident tânăra generaţie, pentru a acoperi acolo deficitul demografic local rezultat în urma acestui sistem social ticălos, numit capitalism. Şi, mai rău decât atât, am ajuns să ne vindem astfel viitorul ca naţiune, deoarece în acest ritm vom dispărea în câteva decenii.

Nu am să dau deocamdată nume de familii din provincie care şi-au vândut morţii în Cimitirul Eroilor din Bucureşti celor care au avut interesul de a acoperi golurile celor care au fost daţi pentru a doua oară afară din istorie şi din memoria colectivă. Poate o s-o fac odată, nu pentru a-i admonesta pe cei ce au făcut-o din naivitate, ci doar pentru restabilirea adevărului istoric. Însă în acest moment, în contextul ameninţărilor cu moartea asupra mea , aşa ceva ar fi o minge la fileu pentru spionajul civil în a-mi organiza şi mie o inginerie socială precum cea din 1989; e foarte uşor să instigi o astfel de familie la crimă prin minciuna că va fi evacuată din apartament în urma scrierilor mele, deşi în realitate eu cred că au primit prea puţin, după cum am primit majoritatea dintre noi după acel groaznic război civil din 1989. Din acest motiv deocamdată nu dau aceste detalii, după cum nu mai intru în conflict cu nicio instituţie şi evit anumite provocări din partea unor oameni (aparent) simpli, care s-au înmulţit în ultimul an. Dacă voi păţi ceva/ daţi vina pe CIA!, ca să termin această secţiune într-un mod mai glumeţ...

În următoarea secţiune voi glumi pe tema „Baricadei de la Inter” , o minciună realizată în realitate, chintesenţă a tuturor minciunilor privind morţii de la Bucureşti.

Gabriel Baldovin