Mircea Badea are umor, le zice uneori profund însă le şi stâlceşte în multe cazuri. În cazul de faţă el confundă instinctul matern cu cel sexual care nici la animale nu au acelaşi organ. S-o simţi el orgasmul în tot corpul însă nucleul său se afla mai la periferia organului sexual femeiesc pe când organul procreativ propriuzis e uterul şi extrema cealaltă… Ele sunt legate unul de altul foarte strâns dar nu sunt unul şi acelaşi lucru. De exemplu dacă eu mă excit sexual nu înseamnă că vreau să mângâi un copil în acelaşi moment aşa cum se manifestă instinctul matern. Cele două instincte se amestecă destul de mult după legi proprii ale psihicului astfel că binecunoscutul sărut din preludiu este o reactualizare a perioadei maternităţii de sugere a sânului. Ne sărutăm partenera/partenerul pentru că în el proiectăm propria maternitate infantilă pe care ne-o dorim realizată în prezent prin finalitatea sexualităţi înşişi. Relaţia dintre parteneri se poate răci treptat dacă perspectiva procreaţiei nu se întrevede la un moment dat. Dar asta ţine mai mult de libido iar dorinţa de a avea copii ţine mai mult de maternitate. Lucrurile sunt un pic confuze pentru că în psihologie nu e ca în fizică unde un obiect e unul şi acelaşi. Psihicul este ca o acuarelă unde fiecare tuşă/pulsiune este influenţată de cea vecină şi de cea din care a provenit. Din această cază există o pedofilie care amestecă foarte mult atracţia maternă pentru copii pe care o avem toţi cu atracţia sexuală faţă de un partener anume.
Oricum, cultura occidentală în special a plasat cele dă comportamente, respectiv cel sexual şi cel matern la extremă unul de altul. Maternitatea e nucleul religiei creştine şi nu numai iar exacerbarea ei a fost încurajată şi răsplătită în timp ce sexualitatea a fost acceptată doar în cantităţi moderate, orice exces fiind condamnat. De asta s-a auzit de „mame eroine” însă prostituatele au ajuns eroine abia după ce s-au căit pentru trecutul lor…
Iată că dreptul de a înfia copii al parafilicilor nu poate fi interzis ca urmare a orientării lor libidinale. În ceea ce mă priveşte cred că există destui gay care ar putea fi mult mai buni părinţi decât sunt heterosexualii astăzi. Faţă de ororile care se întâmplă în satele din România uitate pe la Evul Mediu mulţi gay sunt adevărate modele şi de viaţă nu numai de creştere a copiilor. Însă o bună parte din ei sunt extrem de instabili în ceea ce priveşte relaţiile iar creşterea uni copil poate intra la n moment dat sub semnul abandonului în lumina unui astfel de comportament. Însă n stil de viaţă conservator şi o situaţie materială bună pot fi oricând argumente solde pentru ca un copil să fie crescut de persoane gay în mod legal. Pentru că, fiţi siguri, sunt foarte multe cazuri de persoane gay care îşi cresc copiii foarte bine dar nimeni nu ştie de orientarea lor sexuală.
O altă idee de combătut în cele expuse de el este şi aceea a faptului că cineva ar putea deveni gay ca urmare a „modei”. Este o idee destul de veche şi rejectată în psihologie dar care poate, iată, supravieţui inconştient şi reluată astfel. Mai multe despre subiect aici:
http://www.members.lycos.co.uk/gabald/texte/psihologia_pentru_copil_10_ani.htm
Nici cu acuzaţia pe care Bada a formulat-o despre gay cum că ar avea „ceva la cap” nu am fost de acord. Aşa ceva ţine de preistoria psihiatrei şi de civilzaţia de acum câteva secole care iată supravieţuieşte exact acolo unde te aştepţi mai puţin…
