Cantina liceului "Fratii Buzesti". Craiova.

17 -06-2009

Astazi mi s-a intamplat ceva care mi-a adus aminte de liceu. Am mers la masa la pranz si s-a terminat mancarea chiar inaintea mea.

Eram printr-a 10-a cred. Eram elev la Liceul de Arta din Craiova si stateam cu totii la caminul liceului Fratii Buzesti. Cam 15 minute de mers. Pe timpu' ala mancarea era ceva de pret... Astazi multi dintre noi tinem dieta, dar atunci o tineam de nevoie. Am facut foamea de multe ori si nu mi-a prea placut...

Intr-o seara idiotul de profesor de fizica ne-a tinut peste programul orei si am intarziat la cantina. Jumate din noi eram caministi. Eram cu Ina, cu Patricia, cu Ana si Roza, cu Marian, cu Mihai, trebuia sa fie si Georgeta si Simona, poate si Andreea. Nu stiu cat am intarziat dar cert e ca in momentul in care noi ne-am dus nu mai era mancare. "Am dat-o supliment" ne-au raspuns bucataresele. Mai ceream din cand in cand si noi supliment dar nu primeam intotdeauna. Parea cu adevarat bizar ca bucataresele sa fi dat atatea portii de supliment cand noi stim ca nu se prea dadea. Era clar ca, in lacomia lor, bucataresele pusesera mancarea in locuri bune si o duceau acasa. Am avut si eu o cunostinta care lucra la o cantina si care isi intretinea o microferma de porci din mancarea subtilizata de acolo. Adevaru' e ca niciodata nu venea toata lumea la masa, mai ales dimineata. Tocmai de asta ceream supliment uneori in locu' lu' X care nu s-a trezit, sau a plecat dupa gadgici... Oricum bucatareselor le ramanea ceva mancare si erau obisnuite sa o subtilizeze pentru ele in loc sa ne-o da noua. Partea si mai proasta era ca nu puteai sa ai cazare bla camin daca nu luai si cartela de masa. Unii erau simanticosi, nu le placea mancarea de la camin si nu dadeau pe la cantina mai mult de 4 -5 ori pe luna. Vechiul sistem comunist inca supravietuia; vrei lamai - iei si un kill de peste hamsie sarat si pe jumate stricat. Fara hamsie nu se dau lamai. La fel si cu cazarea lipita de cantina. Aveau bucataresele mancare in plus cu duiumul. Da' lacomia uneori nu poate fi stavilita. Trebuiau ele sa mai subtilizeze de la noi cate ceva...

Si uite asa mai mult fete decat baieti ne-am hotarat sa incepem revolutia. Eram in perioada in care dreapta parea salvarea Romaniei, in care Iliescu si gasca lui de neocomunisti ne pareau dusmanii nostri cei mai aprigi. Si uite asa am hotarat sa facem la Craiova o varianta tacuta a Pitei Universitatii. Ne-am prefacut ca ne resemnam si mergem la culcare da noi ne-am asezat la panda. Dupa vreo ora de panda a la James Bond am prins-o pe una dintre nemernice cu ditamai geamantanul de mancare. Alta statea in sala de mese cu alt geamantan. Nesimititele ne lasasera flamanzi/flamande pentru a-si creste surorile scroafele si fratii porci. Nu flamanzi/flamande in stilul de pictura... ci la stomac. Desi eram vreo 7-8 n-a fost chip sa ne recuperam mancarea din geamantan. Nu voia scroafa de nici un fel sa-l deschida. Cred ca ii mancam si pielea aia falsa de vinilin cu totu' si faceam o fiesta ca leii-'n savana daca puneam mana pe geamantanu' ala. Da nu era chip sa punem mana pe el. Noi doar 3 baieti nu ne puteam sa ne tinem la ditamai scroafa. Pai ce sa faci cu Roza plapanda, sau cu Marian 30 de kile. Erau atunci niste idealisti pe la arte... Eu si cu Ana ce ne mai zbateam cu animala. Da' tot n-am putut sa ne recuperam prada. Talentul meu protestatar era inca fragil la acea varsta. Am chemat politia. A venit un pampalau care nu zicea nimic si noi ne chinuiam sa desfacem geamantanu'. In loc sa il desfaca si sa profite de faptul ca noi ii facusem cea mai mare parte a muncii imbecilu' de politist a propua sa mergem la sectie. Am mers eu la sectie urmand ca restul de muschetari sa stea de paza la cealalta scroafa blocata-n cantina. Cand am ajuns la intersectie ma trezesc cu un punn in fata de la politist/militian. Imbecilu' o cunostea pe scroafa iar propunerea cu mersul la sectie era doar o manevra sa o scoata din ghearele noastre. Noi mai mult naivi si creduli am pus botu'. In timp ce eu ma dezmeticeam astia s-au facut nevazuti in noapte. Nu am fost bataus cand eram mic asa ca nu avem experienta. Ai acum am nasul un pic stramb de la acel pumn.

Cand m-au vazut inapoi colegii mei de revolutie s-au cam speriat. Probabil ca sangeram sau ceva. Incet incet haita mea s-a cam spart, fiecare a cam plecat in camera lui/ei sa se culce. Oricum dimineata nu mai era nici urma de geamantan in cantina. Am primit chiar mustrari de la directorul liceului care ziua urmatoare ne-a scos pe toti in careu si ne-a amenintat ca la urmatoarea abatere ne zboara din camin. Era clar ca, asemenea conductorilor CFR care dau "dreptu' " la sefii de mai sus si directoru' isi lua partea lui. Oricum, anul urmator n-am mai fost primiti in caminele de la Fratii Buzesti. Noi visam la Michael Jackson, Depeche Mode sau Metallica si in obscuritatea societatii incepeau sa se nasca averile de astazi. S-a inceput de jos. Am fost acolo!