2.4. Garcea legislatorul la atac asupra limbii 1. Deformarea sensurilor cuvintelor din lipsa de informare

July 4, 20160 comentarii

Cu Garcea la luat permisul auto




2.4. Garcea legislatorul la atac asupra limbii 1. Deformarea sensurilor cuvintelor din lipsa de informare




Sunt mai multe cazuri de deformare a cuvintelor pe parcursul legislatiei auto. Am scris doua sectiuni pe aceasta tema. Prima, aceasta, ofera exemple din deformari din nestiinta sau superficialitate a unor cuvinte. Cea de-a doua, urmatoarea, este dedicata in intregime deformarii tendentioase a termenului „ecologie”. Asadar, o sa incep cu cazurile de deformare a unor sensuri ale cuvintelor din lipsa de informare cu privire la sensul lor. Cel mai strident exemplu mi se pare deformarea sensului termenului „panta”. Conform DEX  :

PÁNTA, pante, s. f. 1. Porțiune de teren cu suprafața inclinata fața de planul orizontal, care formeaza de obicei versantul unei forme de relief; povarniș, coasta. ◊ Loc. adv. și adj. In panta = inclinat, pieziș. ◊ Expr. A cadea (sau a aluneca) pe panta... (sau pe o panta...) = a) a se lasa prins, antrenat de...; b) a se indrepta catre..., a duce catre... 2. Unghi ascuțit format de o dreapta sau de un plan cu dreapta sau cu planul orizontal; tangenta trigonometrica a acestui unghi; inclinare fața de orizontala. – Din fr. pente.

Observam ca panta este o suprafata inclinata fata de planul orizontal. Dar, in urma folosirii argotice de catre soferi cu sensul de suprafata inclinate pe care cobori: A merge „in panta” inseamna a cobori, iar a merge „in rampa” inseamna a urca. Observam aici o bizara reducere a termenului panta in formula „mers in panta”, doar la mersul coborare, desi termenul panta nu se refera la cel care o abordeaza in deplasare, ci doar la raportul planului suprafetei de inclinare fata de un plan orizontal. Pentru a comunica sensul de deplasare pe o astfel de suprafata poti folosi expresia simpla si de inteles pentru toata lumea „in coborare” sau „in urcare”. Limba naturala chiar are doua expresii pe care absolut orice utilizator le intelege, respectiv mersul „la deal” si „la vale”. Se intelege clar de aici ca urci pe o panta sau cobori pe o panta. Dar in angoasa lui de a evita paradoxal termenii „folositi de toti prostii” , la care se adauga mania juristilor de a folosi termeni tehnici si atunci cand exista variante in limba colocviala, s-a ajuns la aceasta situatie. Pentru multi dintre ei folosirea unor astfel de termeni paraleli cu limba naturala inseamna ascunderea originii lor modeste. Ca, na, ca mecanic si sofer nu se poate spune ca te tragi din vreo minoritara familie aristocratica ce-a existat pe aceste meleaguri.

Numai ca, inconstientul le-a luat-o pe dinainte si i-a dat de gol exact in privinta, acestei ascunderi. Unii dintre ei chiar au sau au avut casa in panta, dupa cum spune gluma celor care nu stiu sa inchida usa dupa ei. Si gluma chiar se adevereste in acest caz pentru ca, in general, astfel de case plasate pe o suprafata inclinata, la deal sau la munte, chiar sunt puse pe un plan inclinat. Batranii care le-au construit n-au avut instrumente de masurare a verticalitatii suprafetei, sau au fost prea comozi sa o faca perfect orizontala. Asa ca, in acest caz, usa chiar se inchide de la sine, daca se deschide in interior si e plasata in partea inferioara a planului pe care sta casa, sau zidul este inclinat spre interior.

Stiu, nostalgiile inconstiente ale taranilor dezradacinati prin nationalizarea din anii stalinismului, si trimisi la oras, e mare. Acesti oameni sunt niste victime ale sistemului social; statul le-a confiscat averile si i-a mutat la oras dupa exact acelasi principiu al deportarilor staliniste. Diferenta intre nationalizarea lui Dej si departarile lui Stalin consta in simplul fapt ca cei care au vrut sa-si refaca viata dupa acest furt oficial au trebuit sa-si gaseasca un loc de munca la oras. E de inteles nostalgia fata de casa lor din panta. Dar asta nu inseamna ca experienta lor din copilarie trebuie data ca regula pentru toti, in ciuda etimologiei si a intelesului general din limba a termenului „panta”. Faptul ca cobori sau urci spune destul despre planul suprafetei pe care te deplasezi. Nu poti cobori in timp ce te deplasezi in deal dupa cum nu poti urca daca te deplasezi la vale. Comunistii si, mai nou corporatistii, mai vin cu minciuni de astea. Insa nu e nevoie de sofisticari lingvistice pentru a contracara aceste minciuni.

Acest argou cu pretentie academica este tipic pentru Garcea, celebrul personaj. Asa se face ca el a fost imprumutat de legislatia insasi, sau soferii au ajuns sa faca ei textul de lege. Nu-i nimic nou fata de modul in care s-au inlocuit specialistii „burghezi” cu analfabeti scoliti artificial in timpul perioadei staliniste. Asa se face ca in Codul Rutier (OUG 195/2002) expresiile „in panta” si „in rampa” se intalnesc de mai multe ori cu acest sens. Acest fapt este total anacronic, tinand cont de faptul ca exista termeni ai limbii naturale care acopera exact acest inteles si ca toata lumea urca si coboara pe suprafete inclinate, ceea ce nu face ca aceasta operatiune sa fie vreo specializare a specialistilor, ca sa aiba nevoie de termeni de specialitate. Cu atat mai mult cu cat cei care au deformat aceste cuvinte nu au inteles ca sensul lor oficial se refera la obiectul in sine si nu la modul in care noi ne raportam subiectiv la el. Din pacate lingvistii insisi chiar au acceptat aceasta prostie in ceea ce priveste cuvantul „rampa”, dupa cum se vede in definitia din DEX , la punctul 4.

RÁMPA, rampe, s. f. 1. Platforma (la nivelul pardoselii unor vehicule) care inlesnește incarcarea și descarcarea marfurilor; loc inalțat (langa linia ferata) destinat incarcarii și descarcarii marfurilor. 2. Balustrada de lemn, de fier sau de piatra de-a lungul unei scari sau, rar, unui pod. ♦ Bariera. 3. Partea din fața a unei scene de teatru unde sunt instalate luminile; rivalta; p. gener. scena. ◊ Expr. A chema la rampa = a cere, prin aplauze, ca artiștii sa reapara pe scena. A vedea lumina rampei = (despre piese de teatru) a intra in repertoriul unui teatru, a fi jucat in fața publicului. 4. Porțiune inclinata fața de orizontala a unui drum sau a unei cai ferate, parcursa in sensul urcarii. 5. Lucrare miniera prin care se face legatura intre galeria de transport a unui orizont și un puț de mina sau un plan inclinat. 6. (In sintagma) Rampa de lansare = platforma prevazuta cu dispozitive de orientare și ghidare, folosite pentru lansarea avioanelor catapultate sau a rachetelor. – Din fr. rampe, germ. Rampe.

Un alt exemplu de abuzare a limbii este folosirea cuvantului „uzuri” inventat ad-hoc de Garcea legislatorul, prezent in Art.112 din OUG 195/2002, actualizata 2014. Acest articol suna astfel:

„(1) Certificatul de inmatriculare sau de inregistrare ori dovada inlocuitoare a acestuia se retine de catre politia rutiera in urmatoarele cazuri: ….
g) mecanismul de directie prezinta uzuri peste limitele admise;”

Conform DEX , cuvantul „uzuri” nu exista. Exista doar cuvantul „uzura” pe care DEX il defineste astfel:

„UZÚRA1 s. f. 1. Deteriorare, degradare a unui obiect (prin intrebuințare indelungata); uzaj. ♦ Modificare progresiva a (dimensiunilor) unei piese tehnice, in cursul funcționarii sistemului din care face parte. ♦ Fig. Slabire, oboseala, epuizare. 22. Fig. (Rar) Corupție, desfrau. – Din fr. usure.”

Cuvantul „uzura” nu are plural pentru simplul motiv ca uzura nu este un obiect ci o notiune in care mintea omeneasca deja abstractizeaza defectele concrete ale unui obiect. Nu este nevoie de forma la plural pentru ca singularul deja exprima corect si fara imprecizie si varianta de plural. Se poate vorbi despre grade diferite de uzura, in sensul ca uzura e mai accentuata sau mai putin vizibila. Cuvantul „uzura” nu se poate pune la plural dupa cum nici moartea nu poate fi pusa la plural. „Mortile” ar fi un cuvant la fel de inutil in limba. Iata insa ca Garcea legislatorul l-a creat.

Cuvantul „uzura” nu se foloseste constant in stilul colocvial ci doar stiintific si tehnic. Limba naturala nu se complica cu exprimari pretentioase, generale si imprecise de genul „obiectul prezinta uzura”. Ea foloseste expresii particulare si precise de genul „e uzat” sau „e stricat”. Asa ca nici posibila sustinere de limba colocviala nu sustine mentinerea acestui cuvant in textul de lege. Sa fi luat prea in serios examenul la gramatica pe care l-a dat pentru a fi admis la Facultatea de Drept si acum sa se creada lingvist *? Sau, dimpotriva, a fentat examenul de gramatica? Sau se refera doar la intelesul din varianta figurativa (22) a acestui cuvant?

Mai departe prezint un arhaism cu semantica metaforica in textul de lege. HG 1391/2006 privind circulatia pe drumurile publice spune la Art. 126 :

„ – Se interzice intoarcerea vehiculului:

c) in locurile unde soliditatea drumului nu permite;”

conform DEX https://dexonline.ro/definitie/soliditate „SOLIDITÁTE s. f. Stare a corpurilor solide; proprietate a corpurilor solide de a opune rezistența la schimbarea formei și a volumului lor; tarie, duritate, rezistența. ♦ Fig. Temeinicie, seriozitate. – Din fr. solidité, lat. soliditas, -atis.”

Observam un sens stiintific si un sens poetic al termenului „soliditate”. N-am fost bun la fizica, dar imi aduc aminte din scoala generala cum profesorul ne spunea despre cele 4 stari ale corpurilor in natura: „solida, lichida, gazoasa si plasmatica”. Adevarul e ca unele drumuri din Romania par mai curand lichide atunci cand ploua decat solide. Dar, oricum, acolo unde materia este vascoasa, la limita intre solid si lichid, nu se mai poate vorbi de un drum. Chiar daca un astfel de drum are un strat de noroi la suprafata, totusi consistenta solida a drumului il face drum, spre deosebire de mlastina neamenajata care nu poate deveni drum. Iata ca folosirea sensului principal, stiintific al termenului in acest context este nepotrivita pentru ca nu este posibil un altfel de drum decat cel solid.

Apoi, sa ne imaginam o situatie in care un astfel de drum (solid) chiar se termina intr-o mlastina sau o apa oarecare. Se poate intampla si in cazul drumurilor amenajate de autoritatea competenta si celor din natura. De exemplu o alunecare de teren sau o inundatie peste drumul public poate conduce la o astfel de situatie. Ce facem atunci? Mergem inainte ca pionierii in noroi sau mlastina pentru ca legea ne interzice sa intoarcem? Iata ca e nevoie de o mai buna precizare a situatiei la care se refera textul de lege. Iar aceasta situatie foloseste sensul metaforic al cuvantului „soliditate”, care este unul deja arhaic, tinzand sa iasa din limba. In trecut se folosea cuvantul „solid” sau „facut” pentru a caracteriza un tip bataus sau puternic. De aici si sensul sau secundar care exprima rezistenta, trainicia si durabilitatea.

Avand in vedere acest sens multiplu al cuvantului „soliditate” consider mai intai ca el ar trebui schimbat cu unul dintre acesti termeni precisi, conform principiului rigurozitatii stilului juridic. Apoi trebuie precizat ca este vorba despre un drum public care are intr-un anumit loc o gaura sau un defect oarecare, si ca soferul poate continua mersul pana intr-o alta portiune unde poate face intoarcerea in siguranta. Asa ca formularea aceasta din textul de lege ar trebui sa fie inlocuita cu „Pe portiunile de drum avariat”, desi asa ceva n-ar trebui sa fie o realitate a circulatiei rutiere in asa fel incat sa aiba nevoie de o prevedere legale de regularizare. Arhaismul termenului nu ar trebui absolut deloc sa se regaseasca in arhaismul starilor drumurilor din Romania. O astfel de prevedere ar trebui sa dispara intrutotul din legislatie. Si daca tot foloseste termeni cu sensuri metaforice, atunci macar textul de lege sa o spuna clar in fata: „Permisul nu se poate acorda la toti cei care l-ar merita datorita lipsei de drumuri si a solidaritatii (sociale). Si atunci mergem doar pe spaga si stim o treaba.

O alta problema in legislatie este considerarea tramvaiului sau tractorului ca fiind altceva decat un autovehicul. Dupa codul rutier art. 6.,

„autovehicul – vehiculul prevazut cu un dispozitiv mecanic propriu de propulsie; vehiculele care se deplaseaza pe sine, denumite tramvaie, si ciclomotoarele nu sunt considerate autovehicule”

Insa dupa DEX :

”AUTOVEHÍCUL, autovehicule, s. n. Vehicul terestru, autopropulsat, suspendat pe roti, senile sau talpi de alunecare, care serveste la transportul oamenilor sau al bunurilor. [Pr.: a-u-] – Din fr. autovéhicule.”

Parerea mea este ca terminologia juridica nu trebuie sa intre in contradictie cu limba naturala si cu lingvistii. Ambele categorii folosesc termenul „autovehicul” cu sens extins. Apoi trebuie tinut cont si de argumentul etimologiei care spune ca acest termen este format din alti doi, respectiv „auto” si „vehicul”. Cuvantul „auto” vine din greaca si insemna „de la sine”, „prin el insusi”. Cuvantul „vehicul” vine din latinescul „vehiculum” si inseamna mijloc de transport, adica exact ce se intelege si in romana, cu exceptia desigur a vehiculelor cu motor care nu erau cunoscute pe vremea aceea. Cum este si normal, in limba naturala autovehiculul este acel vehicul care are caracteristica de a fi autopropulsat, de a avea un motor care produce lucru mecanic ce invarte niste roti.

In urmatorul chestionar drpciv tramvaiul este totusi acceptat ca autovehicul:



Raspunsul e clar C.

Explicatia modificarii sensului acestui cuvant ar consta, dupa Garcea legislatorul, in existenta unui alt termen, respectiv „automobil”. In codul rutier se adauga urmatoarele precizari:

„Definitia include si termenul automobil, care reprezinta oricare dintre vehiculele cu motor care servesc in mod normal transportului pe drum al persoanelor sau bunurilor ori la tractarea pe drum a vehiculelor utilizate pentru transportul de persoane sau bunuri.

Acest termen include troleibuzele, adica vehiculele care sunt cuplate la o retea electrica, dar care nu circula pe sine. Acesta nu include vehiculele, cum ar fi tractoarele agricole, a caror utilizare pentru transportul rutier de persoane sau marfuri ori pentru tractarea unor vehicule care transporta persoane sau marfuri nu este decat ocazionala;”

Observam ca termenul „automobil” are acelasi sens de orice vehicul cu motor. Insa chiar daca exista un astfel de termen, asta nu inseamna ca Garcea legislatorul poate sa modifice sensurile cuvintelor doar pentru ca nu gaseste el un altul pentru categoria tramvaielor, troleibuzelor, tractoarelor si altele. Asa ceva mi se pare un atac periculos la adresa limbii. Legislatia este schimbatoare; aceasta categorie de vehicule poate disparea intr-o suta de ani si atunci sensul dat de Garcea legislatorul poate deveni inutil. Limba nu trebuie sa fie afectata in mod abstract de aceste limitari ale judecatii si imaginatiei lui Garcea, chiar daca si ea evolueaza. Limba nu trebuie sa sufere datorita lenei lui intelectuale.

Limba engleza nu are cuvantul „autovehicle” si nici franceza nu mai foloseste pe „autovehicule”. Ambele folosesc cuvintele „vehicle”, respectiv „vehicule”. Asta si din cauza faptului ca pe drumurile lor mai rar exista un vehicul care sa nu fie si autovehicul, iar de obicei bicicletele au propriile piste. Apoi, se intelege de la sine ca prevederile legale se aplica autovehiculelor si diferitelor clase de vehicule tractate conform precizarilor. Logica unei astfel de decizii e simpla: in tarile unde se folosesc aceste limbi fie vehicul cu tractiune animala sau impins de om nu exista, fie asa ceva exista doar in zone de munte unde regulile rutiere sunt inutile. De asemenea, ei au drumuri agricole special destinate utilajelor si nu se ingramadesc toate pe acelasi drum, ca la noi. Iata ca in aceste tari nevoia asta de diferentiere intre vehicule nu este atat de necesara.

In materie de teorie a sistemelor exista 4 mari concepte de baza:

1. piesa subordonata dispozitivului, care este o structura indivizibila si nedemontabila;

2. dispozitivul subordonat sistemului, care este format din mai multe piese (indivizibile) care se imbina organic, adica eliminarea unei piese conduce la stoparea imediata sau in timp a functionarii intregului dispozitiv;

3. sistemul si suprasistemul, care sunt formate din mai multe dispozitive sau subsisteme care de asemenea se imbina organic precum piesele in dispozitiv;

4. dispozitivul sau sistemul adaugat care consta in accesoriile aduse sistemului, din motive de crestere a performantei, protectie sau estetica superioara, dar fara ca functionarea in sine a sistemului sa fie conditionata de existenta lor.

Aceste 4 concepte pot fi foarte bine intelese prin structura unui computer. De exemplu suruburile din hardul computerului (sau alte dispozitive ale sale) este o piesa indivizibila si nedemontabila. El impreuna cu discul imprimat cu date, carcasa, sloturile si restul de piese ale hardului formeaza impreuna dispozitivul in cauza. Daca eliminam una din aceste piese atunci dispozitivul fie nu functioneaza fie nu comunica suficient sau total cu sistemul in care e subordonat, fie la un moment dat se va deteriora. De exemplu daca eliminam suruburile care tin stransa carcasa ce protejeaza discul, atunci corpuri straine il vor deteriora si nu va functiona. Hardul, placa de baza, placa video, procesorul sunt la randul lor dispozitive ale intregului sistem numit computer. Daca eliminam fiecare dintre aceste dispozitive atunci de asemenea sistemul general numit computer nu va functiona. Dar daca pe computerul nostru adaugam lumini care se schimba periodic sau rotite care-l fac usor de transportat din birou in living room pentru a-l conecta la televizor, atunci acest dispozitiv este un accesoriu, ceva adaugat fara de care computerul poate functiona fara vreo problema.

Fiind ocupat cu de-ale lui Garcea legislatorul nu a putut face diferenta intre dispozitiv, sistem si ansamblu de dispozitive. In HG 1391/2006, actualizata 2014, privind circulatia pe drumurile publice are la art. 154 exista urmatoarea formulare

„Cuplarea unui vehicul cu una sau doua remorci, pentru formarea unui ansamblu de vehicule, se poate efectua numai daca:
…..
d) elementele de cuplare ale echipamentelor de franare, de iluminare si semnalizare luminoasa sunt compatibile; „

Dupa DEX ,

„ECHIPAMÉNT, echipamente, s. n. 1. Totalitatea obiectelor de imbracaminte, de incalțaminte și de accesorii cu care este dotat un militar, un sportiv, un excursionist, un scafandru etc. 2. Ansamblul pieselor, dispozitivelor, aparatelor și mașinilor care deservesc un sistem tehnic. ◊ Echipament de bord = ansamblu de aparate, mecanisme și instalații folosite la controlul zborului și conducerii unui avion, precum și pentru asigurarea condițiilor de confort in interiorul acestuia. Echipament de campanie = echipament pe care il poarta soldații pe front sau la instrucție. – Din fr. équipement.”

Observam ca lingvistii care au lucrat la DEX au doua sensuri cuvantului „echipament”, respectiv cel de accesorii si cel de ansamblu de dispozitive, dar nu pe cel de sistem. Avionul este un ansamblu de sisteme si suprasisteme care pot functiona si independent. De exemplu pilotul automat este un accesoriu care usureaza munca pilotilor. Dar de el nu depinde functionarea ansamblului precum computerul depinde de hard, de exemplu. Echipamentul de schi presupune un ansamblu de accesorii cu care o persoana se doteaza pentru a se bucura de schiat. Echipamentul in cauza poate functiona ca sistem format din picior, clapar, legaturi si fanta schiului. Desi el este un sistem, faptul ca este demontabil si remontabil dupa nevoi il face un echipament care poate functiona independent de picior sau persoana schiorului la fel cum si schiorul poate functiona fara echipamentul de schi (chiar daca cei pasionati sustin contrariul). Nu acelasi lucru se poate spune despre aripa avionului care e parte esentiala din sistemul avionului.

In acelasi fel, dispozitivul (sau sistemul) de franare al unei masini sau remorci nu este un echipament, pentru ca este parte decisiva a intregului sistemului (suprasistemului) autovehiculului. Fara franare el se poate dezintegra intr-o coliziune. Demontarea dispozitivului de franare nu poate conduce la functionarea pe mai departe a sistemului automobil la fel cum avionul poate functiona si fara pilotul automat. Putem spune ca remorca ar fi un echipament pentru masina care o trage, chiar daca ea este parte din sistem pentru actiunea de transport pentru care e destinata, la fel cum echipamentul de schi este sistem pentru actiunea de a schia.

Un echipament de franare ar putea fi considerata parasuta navetei Columbia. Aceasta parasuta ajuta la pastrarea mai buna a anvelopelor rotilor si la comoditatea unui spatiu mai mic de oprire. Dar ea nu este dispozitiv integrat in suprasistemul sau, care poate functiona si fara ea. 

Asa ca este necesar pentru precizia exprimarii si dinamica notiunilor ca textul de lege sa schimbe formularea „echipamentelor de franare, de iluminare si semnalizare luminoasa” cu „dispozitivele sau sistemele de franare, de iluminare si semnalizare luminoasa”

Asa ca Garcea legislatorul ar trebui sa renunte pentru o perioada la titlul de academician doctor de renume mondial in lingvistica si sa mai ceara si parerea specialistilor. Ii recomand sa gaseasca o zi in care e bine dispus si amabil si sa mearga la Academia Romana. Acolo va trebui sa bata … Stai asa! Nu sari, Garcea! Va trebui sa bata frumos la usa, sa isi mentina calmul si sa intrebe politicos unde i-ar putea gasi pe lingvisti. Neaparat politicos. Dupa ce-i gaseste trebuie sa ii roage frumos sa il ajute cu o parere in legatura cu gasirea unui termen tehnic de care are nevoie pentru a-l folosi pentru aceasta categorie de vehicule. Iar daca ii este atat de rusine fata de acesti oameni si nu poate sa ii viziteze pentru a le cere parerea, atunci ii recomand lui Garcea legislatorul sa foloseasca termeni precum „autovehicle pe sine”, „autovehicle agricole” si „autovehicle ce pot merge pe autostrada”.

*erau foarte grele examenele in trecut de admitere la drept




Share this article :
 

Copyright © 2014. baldovin opinius - All Rights Reserved