2.6. Despre mania lui Garcea legislatorul de a crea artificial termeni tehnici, paraleli cu cei din limba naturala dar inferiori descriptiv acestora

July 20, 20160 comentarii

Cu Garcea la luat permisul auto



2.6. Despre mania lui Garcea legislatorul de a crea artificial termeni tehnici, paraleli cu cei din limba naturala dar inferiori descriptiv acestora


Stilul juridic trebuie sa fie folosit cu termeni clari, chiar daca acestia sunt insuficient stapaniti si folositi de limbajul comun. Insa, in aceste teste teoretice se pot vedea deseori termeni comuni sau expresii comune insuficient de precise. Ele lasa deseori sa se intrevada o combinatie letala intre stilul juridic cu cel colocvial in exprimarea sa, ceea ce a si facut deliciul aventurilor savuroase ale lui Garcea din scenele celor de la „Vacanta Mare”. Pe de alta parte, atat Garcea chestionatorul cat si Garcea legislatorul au preferat sa evite cuvintele si expresiile comune mai precise in favoarea crearii confuziei. Vorbim aici despre complexul provincialului care face exces de formalism. Ei au ales sa improvizeze termeni stiintifici pe care i-au implementat stupid in exprimare, in stilul caracteristic. Cum inteligenta si stapanirea acestor domenii stiintifice sunt mai precare la Garcea, rezultatul a fost un ghiveci pe care il voi descrie in detaliu in sectiunile viitoare.

Cel mai arzator exemplu mi se pare inlocuirea expresiilor naturale din limba „faza lunga” si „faza scurta” cu „lumini de drum” si „lumini de intalnire”. O astfel de decizie este un exces de zel care mai mult incurca decat sa clarifice, doar din dorinta de a crea un limbaj secret, neinteles „muritorilor” care nu trec pe la scoala de soferi. Daca nu se vine cu precizari, cineva nu poate sa-si dea seama la ce se refera cele doua tipuri de „lumini”. Ambele se folosesc pe drum si ambele se folosesc in situatia de intalnire a ceva de care trebuie sa ne ferim sau fata de care sa marim atentia. Dimpotriva, precizia expresiilor naturale „faza lunga” si „faza scurta” este una mult mai mare. Eu le-am inteles de cand eram copil. In schimb expresiile de acum imi cer un pic de concentrare pentru a le corela, chiar si dupa ce am absolvit scoala de soferi. Ce rost are sa complici limba in mod birocratesc doar pentru faptul ca, vezi Doamne!, ai dori sa devii un pic mai precis?

Un alt exemplu este cel al franei de mana care mai nou a ajuns frana de ajutor/serviciu. In legislatia anglosaxona se foloseste curenta expresia „frana de mana” (hand break) sau frana de picior (pedal break). Uneori astfel de imprecizii sunt chiar binevenite atata timp cat comunica si clarifica. De exemplu fraza:

„montarea la autovehicul, remorca sau tramvai a luminilor de alta culoare sau intensitate, a altor lumini ori dispozitive de avertizare sonora sau accesorii ori modificari neomologate;”

are in ea folosirea metaforica a cuvantului „lumini”. Acestea nu se pot monta. Se monteaza de fapt niste „dispozitive de iluminare a drumului”. Dar daca o astfel de formula este inlocuita cu cuvantul „lumini” asta nu inseamna ca e gresit sau ca imprecizia in cauza afecteaza pe cineva anume. Toata lumea intelege despre ce e vorba si nu e nevoie de alte precizari, cel putin la acest nivel.



Din fericire, in ciuda pretentiei corupte a lui Garcea legislatorul de creator de limba, soferul foloseste tot vechile formule. Unele dintre aceste expresii sunt justificat fortate sa ia un inteles diferit de cel din limba curenta. Este aici cazul cu oprirea si (ceea ce se cheama in legislatie) „reducerea vitezei”. La oprire viteza este zero km/h. La „reducerea vitezei” viteza este mai mare decat zero km/h.

Aceste notiuni sunt absolut necesare pentru legislatia rutiera. Ele se folosesc in diferite situatii pentru preintampinarea unor evenimente nedorite. Una dintre ele ii vizeaza si pe ceilalti participanti la trafic, pietonii. Daca acestia se afla pe trotuar in apropierea unei zebre fara semafor atunci soferul va incetini, iar daca acestia intentioneaza sa treaca, atunci soferul va opri.

Cele doua etape se desfasoara pe o anumita distanta care uneori poate fi de 30-40 metri. Pe aceasta distanta viteza se micsoreaza constant pana la 0. In legislatie nu se precizeaza diferenta intre ele. S-ar putea ca o astfel de precizare sa le para unora o complicare inutila. Insa ea este foarte importanta la intalnirea a doua dintre cele 4 tipuri diferite de trecere la nivel cu calea ferata. pentru cine nu este familiarizat cu ele si vrea sa le cunoasca, le-am descris aici . Observam ca in primul dintre ele e suficient doar incetinirea, pe cand in celelalte doua este nevoie si de oprire dupa ce in mod invariabil s-a incetinit. Dincolo de aceasta situatie ea este de asemenea foarte importanta in conditii de trafic foarte intens, asa cum a ajuns in marile orase din Romania. Daca opresti atunci cand doar trebuie sa incetinesti si sa sporesti atentia, sau mergi prea incet pe anumite sectoare de drum, atunci risti sa ingreunezi foarte mult circulatia colegilor de drum. Sunt atat de multe cazuri in care legislatia precizeaza in mod inutil lucruri clar deductibile incat de data asta e frustrant ca acest lucru nu se face intr-o situatie necesara.

Problema este ca expresia „reducere a vitezei” are dezavantajul de a fi insuficient de precisa, desi se doreste a fi tehnica. Ea insa nu reuseste sa faca o diferenta mai stricta intre cele doua situatii descrise mai sus deoarece si la oprire exista o reducere a vitezei in prealabil. Masinile noastre de astazi e imposibil sa opreasca imediat. Ele nu sunt nave spatiale din filmele SF. Cu masinile poti opri doar treptat, micsorand decelerant viteza, intr-un timp mai lung sau mai scurt. Asta inseamna ca intre momentul in care s-a folosit frana si momentul in care masina se opreste total trece o anumita perioada de timp. Iata ca fenomenul de „reducere a vitezei” este parte din oprire. Asadar expresia „reducere a vitezei” nu reuseste sa faca diferenta intre incetinirea fara oprire si cea care precede oprirea.

Problema vine de la influentei fizicii clasice in limba. Termenul „viteza” a devenit ambiguu dupa ce fizica i-a dat un sens oarecum abstract. Conform ei, viteza poate fi egala cu 0. Daca cuvantul „viteza” ar fi ramas la acceptiunea empirica a limbii naturale, atunci ar fi fost imposibil ca viteza sa fie 0. Viteza este o caracteristica a miscarii, nu a repaosului. Nu vreau sa insist aici prea tare pe probleme epistemologice. Ele continua probleme vechi din filosofie care nici astazi nu si-au gasit rezolvare. Vreau doar sa subliniez faptul ca acceptiunea abstracta din fizica a termenului „viteza” ne-a facut sa acceptam in limbajul colocvial si aceasta viteza de 0 km/h. Faptul ca bordul masinii arata 0 km/h da chiar o sustinere empirica acestei ciudatenii. Atat Garcea legislatorul cat si Garcea chestionatorul au preluat aceasta confuzie, folosind expresia „reducere a vitezei” doar cu sensul de incetinire fara oprire. In aceeasi maniera oprirea este vazuta de el ca diferita de „reducere a vitezei” desi, dupa cum am spus, orice oprire este precedata de o incetinire. De exemplu, in urmatorul chestionar varianta B este declarata de el falsa.



In acest caz o exprimare exacta ar fi trebuit sa indice reducerea de viteza fara oprire. Iata ca, in ciuda cautarii bezmetice de formule precise, Garcea legislatorul nu a reusit cu aceasta formula sa faca o diferentiere clara intre cele doua manevre de conducere. O sa revin la acest chestionar pentru o analiza mai detaliata intr-o sectiune din capitolul urmator dedicat lui Garcea chestionatorul.

Legislatia de limba engleza are o diferentiere mult mai clara intre cele doua situatii folosind termenii „stop” si „slow down”. Termenul „slow” diferentiaza clar mersul cu o viteza redusa dar mai mare decat zero fata de oprirea propriuzisa unde viteza nu este mai mare de zero. Evident ca si limba romana are un cuvant corespondent cu acel „slow down” din limba engleza, respectiv cel de „incetinire”. In acest caz diferentierea de mai sus se pastreaza intacta si in limba romana. Daca viteza poate fi 0, conform influentei abstracte a fizicii, incetinirea nu poate fi 0 km/h. Fizica nu a deformat si acest termen, asa ca Garcea legislatorul putea sa-l foloseasca cu incredere. Doar ca el l-a evitat din acea ambitie zeloasa de a nu folosi termeni ai limbii curente si de a face exces de stil juridic in exprimare pentru exactitate. Iata totusi ca stiinta (fizica) a adus mai curand confuzie in acest caz.

Codul rutier si legislatia in general ar trebui sa mai renunte la aceasta tendinta de a crea a doua limba, daca vrea sa convinga asupra accesului la reguli si egalitatea tuturor in fata legii. Zelul unui stil juridic cat mai diferit de cel colocvial e o ramasita (ca sa nu zic perpetuare) a mentalitatii medievale in cea moderna. Astfel de apucaturi medievale au origini in mentalitatea antica spartana. Din pacate in Romania gradul de cultura al unora care se ocupa atat de legislatie cat si aceste chestionare este unul medieval, feudal. In cazul de fata paguba nu e asa de mare; un om care studiaza legislatia poate face diferentierea in cauza indiferent de lipsa de precizie a termenilor. Situatia de fata nu este una foarte dificil de judecat in trafic. Insa legislatia rutiera implica si pe pietoni si, de fapt, intreaga comunitate. Asa ca e bine ca mania asta pentru termeni tehnici sa o lase mai moale si sa foloseasca termeni ai limbii naturale daca acestia exista si pot acoperi realitati ale situatiilor date.






Share this article :
 

Copyright © 2014. baldovin opinius - All Rights Reserved