De inghetata

July 8, 20160 comentarii



Caldura mare azi. M-am oprit la un moment dat in fata unei lazi frigorifice cu inghetata. Era scoasa afara strategic, la agatat. Usa era deschisa si pentru a permite umblatul la inghetata si pentru aerisire. Magazinul n-avea aer conditionat. In continuarea usii era o vitrina impodobita cu de-ale rontaielii. Din afara nu se vedea bine inauntru, dar dinauntru afara da. Tocmai imi luasem binemeritata masa din pauza de pranz asa ca nu ma grabeam. Pot spune ca mai curand motaiam in picioare. Cum am vazut inghetata cum putinii mei neuroni activi au inceput sa chiuie in hipotalamus. Am bagat capul sa vad daca cineva e dispus sa vina sa-mi dea bunatatea. Inauntru mai erau vreo 3 clienti la coada. M-am asezat relaxat in fata lazii. Cei trei au iesit in scurt timp. Dar vanzatoarea nu. Am mai bagat si eu odata capul pe usa deschisa, incercand sa-i sugerez ca s-ar putea sa vreau ceva. Nu intru, eram cuprins de amorteala si faceam gesturi minimale. Vanzatoarea era preocupata cu ceva si nu mi-a dat atentie.

Dupa un alt minut sau doua in care nu se intampla nimic mai vine un client si cere ceva. Apoi iese. Eu mai bag odata capul la fel de apatic. Ea la fel de preocupata. Parca incep sa simt cum imi curgea plictiseala afara din corp devenind din ce in ce mai agitat. Mai trece ceva vreme si vine alt client. Nu-l las sa intre bine ca, in sfarsit, imi supraincalzesc gura cu ceva de genul „Aici mai vine cineva?”. Usa fiind deschisa, s-a auzit inauntru. In geamul vitrinei mozaicata cu pungi apar subit doi ochi si-o gura de deasupra si dedesubtul unui pachet de biscuiti. Ale vanzatoarei, desigur. Murate. Acrituri. Raspunde in doi peri ceva de genul „Pai daca nu ziceti nimic noi de unde sa stim…” . Nu stiu ce-a mai spus ca mi-am si luat talpasita usor iritat. Acesta-i raspuns absurd. Nu vreau sa fac vanzare unei vanzatoare care nu foloseste mintea. Pai din moment ce te intreb daca vinde cineva afara, mai cucoana, asta e echivalent cu a zice ceva. Nu? Un pic de logica se poate? Iau de la urmatorul magazin, mi-am zis in gand. Poate-s mai destepti.



Pe masura ce mergeam si sufeream de pofta inghetata incercam sa deslusesc situatia. Care v’a sa zica, de fapt, ea m-a vazut ca astept. Altfel de ce-ar mai fi zis ca nu zic eu nimic. Aha! Deci n-a vrut sa ma serveasca. E lenesa. Bun. Nu-i nimic. Merg la urmatorul. Nu-i placuse de fata mea, si, ca orice om, deja ma simteam si eu ofensat. Ma gandeam la lenea gandirii ei din absurditatea raspunsului: din momentul intrebarii mele nu mai era valabil raspunsul ei. La ce bun sa-l mai dai in forma asta? Nu ma grabeam cand am venit. Dar acum m-a apucat subit graba. Vreau sa topesc inghetata aia ca-s gelos pe temperatura ei, ok? Nu ma intereseaza ce-am facut si ce-ai facut pana nu te-am intrebat. Dar daca tu iti justifici actiunea din trecut in loc sa rezolvi prezentul si viitorul, inseamna ca nu esti eficienta. Poti sa spui direct ca n-ai chef, imi ziceam eu aproape inconstient in mintea mea inca eidetica.

Raspunsul ei a fost mai curand o justificare a refuzului ei de a se urni afara sa ma serveasca: eu puteam sa astept avionul acolo, nu? Intrebarea mea i-a parut mai curand o acuzatie si asta atesta ca ma vazuse prin vitrina. E normal sa traga cu ochiul la ce se intampla prin magazin, altfel vin hotii si-o fura. Pai hotii, normal. Ca un cavaler pe cal alb, ma indoiesc. Nu? Si seful acopera gaura din banii ei… Dar, cum eu n-am zis nimic, nici ea nu s-a miscat. Asa ca, in loc sa vina sa ma serveasca, ea a gasit o scuza buna. Daca o vedea seful, o si penaliza. Pe termen lung, lentoarea ei i-ar putea aduce consecinte mai serioase decat disconfortul unei simple deplasari de cativa metri pe canicula. Deja in mintea mea pe jumatate adormita incepusera sa incolteasca ganduri razbunatoare. Ma gandeam s-o parasc la sef despre cum nu are ea talent de antreprenor sa stie ce vrea clientul. Poate o sa-i taie din salariu sa se’nvete minte.

Pe masura ce ma trezeam din amorteala, precum ontogeneza care repeta filogeneza, am trecut la un alt nivel al evolutiei mele spirituale, de la filosofie la psihologie. Ba da’ oare o avea salariu? Ce antreprenoriat sa vrei de la o biata vanzatoare? Daca era antreprenoare acum era in alta parte nu sa-mi vanda mie inghetata. Dar eu am dreptul sa-i cer sa imi execute un ordin? E clar ca nu i-a placut neclaritatea mea. Ar fi vrut o abordare clara „Vreau o inghetata, va rog!” si asta spunea ceva despre modul ei de a fi. Nu ia initiativa, evita sa o faca, incearca sa-si conserve cat mai mult energia. Poate sigur seful n-o plateste destul. Poate are vreun sot care o cearta si n-o ajuta si sta tolanit in fata TV-ului si-l injura pe Cristiano Ronaldo – zic si eu care-mi place de el si care, iarasi zic, ca n-as face asa ceva. Bai dar oare ce-i mai cere sotul ala? Sau seful, buticarul, care face evaziune fiscala si vinde marfa expirata? Poate ca ii ia din salariu si ii da impresia ca vrea favoruri deocheate… Sau poate e amanta vreunui smenar care nici n-o ia nici n-o lasa; vazandu-ma pe mine cum ma cocostarcesc poate ca l-a vazut in mine pe nea du-te-vino. Ce cavaler pe un cal frumos ca o avea unul cu cei „sasa cai frumooosi”, ca din filmul de mai jos. Inactiva cum e, poate o fi fost data afara de vreo cateva ori de la alte magazine pentru ca nu zambeste destul de parsiv. Vazandu-ma ca plec val-vartej poate a cuprins-o teama de vreo scadere de salariu. Cati clienti s-or fi plans de lentoarea ei? N-a ca i-am dat motiv de o grija in plus!


Bravo Baldovin! Te dai mare ca vrei sa faci lumina in societate, ca binele etern, ca Platon, ca (Immanuel, nu altceva) Kant, ca articolul 25 din drepturile omului pentru toti… Si tu sperii o biata vanzatoare cu concedierea. Ciudat e ca eu ii reprosez ei ca nu face o deductie logica simpla, adica faptul ca eu vreau inghetata, dar eu insumi nu-mi reprosez mie faptul ca nu i-am cerut clar acest lucru! Ai vazut! Eu ma justific simplu: mi-a fost lene sa casc gura si sa dau din corzi. Ok. Dar ea oare n-are dreptul sa-i fie lene sa faca o deductie logica pe caldura asta? Cum ar veni, lenea mea de stapan e mai cu mot decat lenea ei de servitoare. Ce inseamna sclavagismul asta! Cum ne intra el prin cei mai ascunsi pori!

Treptat simt ca m-apuca mila fata de biata femeie si imi vine sa ma intorc sa-i cer scuze. Dar deja facusem cateva sute de metri si era incomod sa ma intorc. Acum, cand scriu, ma gandesc sa-i duc maine o floare in numele si al meu si al sotului si al lui Cristiano Ronaldo. Si s-o rog ceva de genul: „Doamna draga, trecand pe langa apetisanta dvs. vitrina, mi s-a facut o pofta absolut dependenta de inghetata. Daca nu mananc una acum, aici, pentru tot restul vietii, cred ca voi face un soc papilogustativ. Va implor de buna voie si nesilita de nimeni sa-mi cedati una din lada dvs. cea incapatoare si gingasa!”. Sper sa nu primesc o geanta in cap…





Share this article :
 

Copyright © 2014. baldovin opinius - All Rights Reserved