Minciuna din sufletele noastre

September 8, 20160 comentarii



Am dat astazi peste acest articol. Nasol. E vorba despre originea minciunii cum ca limba romana ar fi a doua limba vorbita la probabil cea mai mare corporatie* de IT din lume. Cel care a lansat-o povesteste cum a ajuns el in 2003 la respectiva corporatie ca jurnalist sa scrie un articol (probabil reclama ascunsa, la fel ca si acesta) despre ea. Pentru a creste prestigiul romanilor si mandria nationala cu privire la inteligenta noastra de neegalat ca natiune (locul 2 dupa americani, ai?), el a convenit cu unul din angajatii romani de acolo sa faca o exagerare cam de 20 de ori fata de realitate. Un fleac, care v-a sa zica. Adica, conform numarului de angajati vorbitori de alta limba decat engleza, romana ar cam fi pe locul 20, asa, si nu chiar pe locul 2.

Sunt convins ca in acest spatiu in care eu scriu nu intra oameni care au crezut ca limba romana chiar ar fi fost a doua limba vorbita in acea mare corporatie. Deci o dezmintire ar fi fost chiar inutila. Chiar el spune ca l-a scris in 2003, ca nici macar el insusi nu-l mai are, dar ca poate fi gasit la biblioteca. Deci nu situatia de a-i fi pana la urma descoperita minciuna l-a facut sa scrie acest articol, ci insasi succesul ei la public. Ce-i drept, pe masura ce mai toti (patr)i(di)otii se bat cu pumnii in piept despre cum a inventat Decebal computerul (wireless eventual), era timpul unei contracarari a acestei minciuni pana bulgarele nu devine prea mare. Poate ca altii mai cred in onestitate si n-ar da bine daca s-ar auzi prin alte parti si ar fi verificata. Era foarte usor de dat cateva dezmintiri pe la TV pentru a-i opri pe naivi sa o mai creada. Specialistii stiau oricum ca-i o minciuna.

Altceva m-a intrigat la acest articol. Mi se pare absolut fascinant modul in care autorul se si lauda pentru conceperea ei. Traim intr-o lume in care toata lumea minte pe toata lumea. La ce bun sa ne mai ascundem in ascunderea minciunii? Hai sa trecem la nivelul urmator! E un fel de revolutie morala. De acum ne laudam cu cine o are mai credibila. Minciuna nu mai este ceva urat de detestat in societatea noastra. Ea a devenit o virtute, cam la fel cum pirateria pe mare** era considerata de Aristotel. Ea devenit un criteriu de pozitionare sociala. Hai sa dam un premiu celui care a imaginat diversiunea teroristilor in decembrie 1989!

Minciuna e de doua feluri: una de tip isteroid prin care mincinosul vrea admiratie, dragoste sau exprimarea fantasmatica a gandurilor, emotiilor si dorintelor inhibate. Cealalta e de tip comercial si am analizat-o ceva mai detaliat in acest articol al meu . Spuneam in el ca minciuna comerciala este facuta pentru un profit mai mare decat cel justificat. Un astfel de profit este de fapt un fel de legalizare a sclaviei, dupa ce ea a fost abolita. Angrenarea servitorului modern la in contracte de fals liber schimb conduce la inselarea sa presteze un serviciu pe care in alte conditii nu l-ar presta. Minciuna isteroida e scuzabila pentru ca dragostea si admiratia sunt infinite si nu implica eforturi speciale sau pierderi din partea celui care le ofera. Dimpotriva, minciuna comerciala este o adevarata hotie pentru ca se finalizeaza cu un atac la proprietatea celui inselat.

Asadar sclavagismul salarial capitalist a inlocuit violenta sclavagismului clasic cu minciuna. Decat niste sclavi revoltati ca Spartacus, mai bine ii minti frumos ca-s liberi. Plus de asta minciuna asta implica o eficienta mai mare a sclavului clasic odata ce e transformat in muncitor. Diferenta dintre sclavul clasic din secolele trecute si muncitorul industrial e mare. Primul nu poate face decat curatenie, mancare si agricultura. Pentru celalalt treaba e mai dificila. Trebuie sa-i dai timp liber, substante halucinogene si laude pentru a face treaba. Decat sa ai rascoale ale sclavilor precum cele initiate de Spartacus sau revolte sociale precum Revolutia Franceza, mai bine folosesti minciuna pe post de selectie. Ii selectezi pe cei care pot porni astfel de miscari populare, le dai caldurica si mancarica, si le dai si lor sa guste din beneficiile sclavagismului. Si toate astea se numesc generic libertate, democratie, egalitate de sanse… Din punctul meu de vedere asta e cea mai gogonata minciuna din istorie. Cei care sunt destul de destepti pentru a „se prinde” de minciuna sunt promovati in posturi caldute in institutii. Daca sclavagismul clasic selecta sclavii pe criterii de prada de razboi sau primitivism, sclavia salariala industriala moderna ii selecteaza pe criterii de inteligenta.


Minciuna a functionat inca din societatea clasica. De fapt societatea noastra moderna este un Ev Mediu intarziat. Crestinismul este inca o ideologie oficiala; se jura pe biblie la tribunal, preotii merg sa sfinteasca armele soldatilor. Ei bine, aceasta religie se bazeaza pe doua minciuni ultragogonate. Prima zice ca Dumnezeu ar fi fost nascut de o femeie virgina. Alta e ca Papa de la Roma ar fi un fel de Hristos pe pamant, un secretar general al lui Dumnezeu. Desigur, prima e o minciuna isteroida; nimeni nu scoate bani direct din faptul ca mamica Maria ar fi fost virgina la nasterea ilustrului sau copil (fara nici o ironie fata de personalitatea exceptionala a lui Isus, care e unul dintre modelele mele in multe privinte). Imaginea superioritatii divine poate fi facuta printr-o astfel de minciuna isteroida candida. Mintea omeneasca nu poate crea de la sine insasi o suprarealitate divina dec√Ęt mintind despre realitatea concreta pe care o cunoaste. E de inteles si acceptat acest lucru. Dar, cu ajutorul minciunii cum ca Papa ar fi un Dumnezeu pe pamant s-au facut averi uriase. Insasi Renasterea s-a datorat acestei minciuni care aducea Papei sume imense de bani. Ca un antreprenor veritabil, Papa a introdus sistemul de indulgente, adica comert cu „preasfintenia” sa. Faceai un pacat, si ti-l ierta marele si inegalabilul Papa X-ulescu, cu numai x galbeni! Sa traiasca finul! Chiar daca ortodoxia nu are institutia papalitatii, totusi preotul tot un fel de antecamerist al lui Dumnezeu se cheama ca e…

Occidentalii, mai destepti ca noi, s-au cam prins de minciuna indulgentelor si si-au facut propriile secte separate de Roma. Dimpotriva, pe plaiurile mioritice sistemul de indulgente functioneaza cam… la negru. Nimeni nu le recunoaste. Dar construitul de biserici dupa ce furi fabrici si vinzi la pret dublu medicamente diluate de 10, 20 100 de ori (cine mai stie?) exact asta e. Merita sa faci avere din capusirea sistemului de sanatate si apoi sa construiesti biserici in care sa te rogi pentru cei morti datorita ineficientei sale. E foarte profitabil. Dumnezeu te-a iertat si toata lumea e fericita. Inclusiv mortii pentru care te-ai rugat si le-ai facut spitale…. aaa … biserici.



In ceea ce ma priveste, am mintit si eu ca tot omul civilizat atat isteroid cat si comercial. Fiind artist, nu puteam sa nu mint isteroid. Am ceva regrete pentru minciunile comerciale facute pentru bani in tineretea postadolescentina, ca tot naivul sedus de capitalism. Desigur, nu mi-a placut si n-am putut performa pe termen lung. Am sperat la acel moment ca voi ajunge mai bun si ca voi prinde un job suficient de bun incat nu mai e nevoie sa minti. Dar situatia a fost exact pe dos. Cu cat ajungeam in joburi mai bine platite, cu atat trebuia sa mint mai mult. Orice urcare in functie presupune trecerea la un alt grad de minciuna. Ca grafic designer incepator eram platit in functie de aria de influenta a reclamei mele de incepator, care convingea un numar redus de persoane. Apoi, pe masura ce mi-am dezvoltat tehnica, s-a marit aria, m-am mutat la o firma mai mare si am luat un salariu mai bun; deja minciuna din reclama mea ajungea la o arie mai larga. Am lucrat apoi in industria jocurilor video ca modelator si texturor de obiecte 3D, prin care minteam cu voluptate ca daca iti impusti adversarul vei fi un invingator. Cand am fost promovat sa conduc o echipa, am primit si indicii despre cine e dispus sa munceasca mai mult. Nu mai era nevoie sa lucrez ci sa-l conving pe bietul credul ca lucreaza mult prea incet pentru firma asta si ca s-ar putea sa nu faca fata. In fruntea firmei statea patronul, o chintesenta a minciunii. Desi avea castiguri de milioane de dolari, ne spunea fiecaruia ca nu poate sa mai angajeze oameni deoarece ar da firma faliment. Minunat. In urma profitului asta unii s-au ales cu cancere, altii s-au sinucis, altii umbla pe strazi. De doua ori minunat…

Politica generala functioneaza pe aceleasi repere de concepere a minciunilor precum cea a acestor grupuri restranse. Ma gandesc aici la primarii sau la secretarul de judet care au ajuns apoi presedinti. La nivelul ala ei mai trebuiau sa faca ceva concret, mai o strada, mai o piata, mai un parc. Apoi ajungi presedinte si doar tii discursuri, sau te odihnesti sau esti presedinte jucator (de poker). Ca facutul propriuzis e treaba guvernului. Dar, vezi, omul simplu vrea sa aiba un conducator. Iar sistemul ii ofera aceasta minciuna. Ia tata si voteaza-ti stapanul! Dar serveste-l!

Minciuna a devenit in capitalism o industrie. Nu exista produs care sa nu fie invelit in minciuna publicitatii http://baldovinconcept.blogspot.ro/2011/01/exemple-de-manipulare-si-obedienta.html. Cele mai active doua minciuni ale capitalismului sunt aparatul politicienilor http://baldovinconcept.blogspot.ro/2012/08/institutia-electorala-un-nod-in-reteaua.html si Hollywood. In ceea ce-l priveste pe acesta din urma, el sare din sfera minciunii isteroide a artei si intra in cea a minciunii comerciale. Filmele de Hollywood ascund reclame la produse si la anumite idei politice dupa cum am aratat aici si aici

Vrei vise devenite realitate? Fii pe faza ca-ti ofera sistemul tot ce visezi! Daca nu te conving politicienii si filmele pentru adormit gura-casca, atunci gama de substante halucinogene te asteapta imbietoare. Conditia e sa nu faci abuz ci doar sa le folosesti periodic, atunci cand mintea ta chiar nu mai poate sa se autosugestioneze despre adevarul minciunilor. N-ai bani de spital cand iti crapa ambalajul? Nu-i nimic, mai ai o sansa rugandu-te resemnat la divinitate. Forma bombata a turlelor bisericilor reflecta fidel forma gogonata a minciunilor despre monopolul asupra lui Dumnezeu pe care sistemul ti le ofera. Totul e sa fi tu dispus sa crezi. Tocmai vorbeam intr-un articol pe Arte despre cum poti risca sa fi condamnat ca Socrate pentru ca nu crezi in atotputernicia statului si partidului.

Stii sa minti? Hai incoa’ si te face patronu’ project manager! Ai succes si ca project manager? Te alegem primar. Ii fraieresti pe alegatori cu un mic si o bere de ziua nationala? Ia d’aci un post de politician! Sistemul stie sa recruteze mincinosii si apoi sa le dea pensii grase pentru aportul lor la „ordinea sociala”. Nu m-ar mira ca, in ritmul asta, stra-stranepotii nostri sa auda ceva de genul: „Familie mare. Strabunica-s’u a regizat atacul de la 11 septembrie 2001 de la WTC. Un geniu!”.

Oricum, se simte ca suntem la un pas de a spune ca i-am civilizat pe negrii africani, primindu-i in probe ca sclavi atat in Europa cat si, mai ales, in America. Westernurile si alte genuri precum cel horror a prezentat indienii (americani) ca fiind un fel de bestii insetate de sange pe care europenii a reusit sa-i educe si sa-i faca oameni (sic!). Nu mai conteaza ca i-au exterminat in proportie de 95 %. Ca sa nu mai sufere de frig, civilizatia le-a prezentat eschimosilor alcoolul. De atunci nimeni nu mai sufera de frig. Majoritatea eschimosilor traiesc intr-o stare de beatitudine alcoolica...

Ma astept in scurt timp ca noile injuraturi sau ocariri sa ia forma de genul : „bai onestule, du-te draq de cinstit! N-ai furat in viata ta nimic, si vii cu pretentii…” Sau „aicea-i civilizatie ba fraiere! Vrei sa traiesti onest? Du-te tata in munti! Nu ne deranja cu idei din astea primitive cum ca trebuie sa spui adevarul!”

Partea proasta e ca tot crezand aceste minciuni ajungem sa devenim mai mult decat personaje din Mitul Pesterii. Devenim o minciuna intruchipata. Si ne trezim la batranete plini de regrete ca n-am trait. Traim in medie cam 70 de ani. O eternitate. Si totusi viata a zburat pe langa multi dintre noi in timp ce ne faceam planuri cum sa fugim de ea si sa traim in minciuna. Viata noastra e putrezita pe undeva prin libarcile antropoide de Matrix. Pai, chiar n-am trait. Ne-am mintit ca traim.

*Ea e probabil cea mai respectabila, dintre toate dar, totusi mi se pare ca nu intr-atat incat sa-i fac reclama. Si din cauza asta nu-i dau numele 
** Am folosit expresia „piraterie pe mare” pentru ca in scut timp, nu se va ma sti ce e adevarata piraterie dupa ce autoritatile i-au impus sensul de copiere de softuri. Desigur, asa ceva nu are nici o legatura cu pirateria.




Share this article :
 

Copyright © 2014. baldovin opinius - All Rights Reserved