De dimineata am vazut la Realitatea TV in militar care plangea aducandu-si aminte de evenimentele din Kosovo de acum un an sau 2. Militarii romani mentin pacea acum acolo de catva timp. In acel moment era cat pe ce sa se lase cu varsare de sange la greu pentru ei. In orice caz daca un barbat in toata regula, cu simtul datoriei, cu inima neinfricata si cu darzenia tzapana a ajuns sa planga ca un catzel haituit de Basescu asta inseamna ceva. Poate ca ar fi trebuit sa matzaie ceva mai mult atunci cand clocotea sangele in el de nevoie sa isi distruga inamicul. Insa daca s-a coborat la nivelul de a se evalua la 80 000 de euro a cam devenit o marfa. Fireste ca calitatea (sic!) lui umana a scazut pe masura autoaprecierii sale.
E adevarat ca fiecare facem compromisuri mai mari sau mai mici cu viata noastra. Acceptam un job stresant pentru ceva mai multi bani si ne aruncam intr-o loterie. Ne putem imbolnavi la un moment dat si acei extramoney castigati sa fie investiti ulterior in recuperarea sanatatii. Putem insa sa mergem chiar mai departe. Putem sa luam un credit la banca sau putem sa ne angajam in armata renuntand la caracterul inestimabil al vietii noastre. Nu e tot timpul razboi iar sanatatea ne tine la inceput in conditiile stresante asa ca ne putem bucura de liberate economica un timp. La un moment dat vine payback time. Si atunci trebuie sa rambursam creditul. O experienta de genul militarului plangacios inseamna distrugerea pe veci a sufletului sau. Inca mai duce, sanatatea il tine insa pe masura ce imbatraneste va auzi bombele in joaca copiilor de la etajul superior si in muzica noua si se va ingrozi. Dar mutilarea lui a fost platita. Cu acte in regula!