Acest articol este o secţiune dintr-un text mai amplu ce detaliază informaţiile din recentul meu documentar „Eroii au murit.1899. CIA”
Această secţiune are legătură cu precedenta
2.1.16. Nume de martiri din Cimitirul Eroilor din Bucureşti care nu se regăsesc în documente publice oficiale
În secţiunea aceasta am arătat că există 5 cruci în cimitirul eroilor din Bucureşti care nu au nume pe ele . Pe lângă acestea, există 29 cu cruci care nu dau data exactă a morţii celor presupuşi îngropaţi acolo, ci doar anul (un caz nu are nici măcar anul precizat). 3 nume dintre acestea 29 nu există în documente publice oficiale, respectiv Nastalin Georgeta, de pe rândul 2, cu numărătoarea începută dinspre sud (în cealaltă parte a bisericii), care avea domiciliul în Micloşani, judeţul Dâmboviţa, fapt ce trebuie să ridice semne de întrebare în plus pentru faptul că nu e înmormântată în localitatea natală.
Cheptănaru Alexandru de pe rândul 11, cu numărătoarea începută dinspre sud ,
Daniliuc Maria, rândul 13, dinspre sud,
Bozsori Adalbert, rândul 21, dinspre sud,
Cauc Silviu, rândul 1, dinspre sud.
Pe lângă faptul că nu există în documente oficiale, niciunul dintre aceste nume nu a lăsat urme în spaţiul public, sau în arhivele CEDO, ceea ce deschide posibilitatea că ar putea fi persoane fictive. După cum am mai precizat de-a lungul acestei cărţi, am tratat acest subiect în mare la minutul 02:45 din documentar şi apoi la un grad maxim de detaliu la Timişoara şi Cluj .
Există un caz de nume Daniliuc care a apelat CEDO împotriva României, şi altele care au apelat această curte împotriva altor state, fără legătură cu decembrie 1989.
Există o poveste piperată spre gogonată despre Cauc Silviu aici , spusă de profesoara universitară Ileana Mateescu, care predă propaganda stalinismului capitalist pe la diferite universităţi mai mult sau mai puţin de demisol. În timpul liber joacă rol de victimă a regimului Ceauşescu în documentare, după cum vedem în video-ul de mai jos. În linkul de mai sus ea spune mai multe despre Cauc Silviu, însă doar din vorbe, fără dovezi . Acesta s-ar fi născut în satul mehedinţean Punghina, ca fiu al lui Nelu Cauc, învăţător la şcoala din acelaşi sat. Mateescu scrie în acel articol că l-ar fi cunoscut de mic pe Silviu, însă în acest documentar TVR spune cu gura ei că ar fi fost relocată din satul Floreşti la vârsta de 5 luni împreună cu familia în localitatea Rubla (jud. Brăila). Conform Google maps distanta de la Punghina , Mehedinti, pana la Floreşti , Mmehedinti, este de 79, 8 km. Sînt sigur că la 5 luni făcea zilnic câte un ultramaraton de la Floreşti la Punghina pentru a-l cunoaşte pe Cauc Silviu şi de a depune mărturie despre le peste 50 de ani … (sic!)
Dar ciudăţeniile continuă. Pe lângă aceste 5 nume deja menţionate anterior care nu au data morţii scrisă pe cruce, în Cimitirul Eroilor din Bucureşti mai există alte 19 cazuri de nume care au data morţii menţionată, dar care de asemenea nu există în documente publice. Faptul că nu există în documente publice oficiale sau în arhivele CEDO este iarăşi un indiciu că aceste persoane ar putea fi fictive. Niciunul dintre aceste nume nu există la CEDO cu tema decembrie 1989, deşi sînt destule persoane cu nume similare care au apelat CEDO pentru alte teme.
Există şi victime reale care totuşi nu se regăsesc menţionate în documentele oficiale publice şi au cavouri în cimitirul eroilor din Bucureşti. Aceste victime au fost ucise la cele 2 mari inginerii sociale care au dus la foc fratricid între instituţiile represive sau unităţi ale aceleiaşi instituţii, respectiv masacrul de la aeroportul Otopeni şi cel de la MApN, cu trupele USLA. Părinţii soldaţilor în termen au mişcat mult apele în jurul numelor copiilor lor, sacrificaţi astfel pentru a acoperi parţial minciuna de la postul de radio „Europa Liberă” despre sutele de mii de victime şi genocid . Documentele oficiale controlate de spionajul civil le-au evitat tocmai pentru a nu atrage atenţia asupra dezinformărilor cauzatoare de moarte care s-au întâmplat în acele zone şi a nu da idei poporului despre cum s-a întâmplat mascarada din 1989. Aceste groaznice tragedii planificate dezvăluie astfel metodele diabolice de lucru în societatea contemporană pe întreg mapamondul, nu doar în România.
Cu excepţia cunoscutului colonel Trosca de la trupele USLA, majoritatea militarilor sau securiştilor fideli regimului sacrificaţi în 1989 au fost deliberat omişi din aceste documente. Ei sînt soldaţii în termen de la UM 0865 Câmpina, studenţi ai Academiei Tehnice Militare şi ofiţerii USLA. Un astfel de caz este Nănescu Victor Mugurel, soldat in termen la UM 0865 Câmpina, care a murit în acea groaznică diversiune de la Otopeni. Crucea lui se află pe rândul 1, cu numărătoarea începută dinspre sud (în cealaltă parte a bisericii). El există menţionat doar în tabelului nominal cu eroii-martiri propuşi pentru decretul prezidenţial nr. 1.379 din 12 decembrie 2006 privind conferirea titlului de erou martir , deşi are cruce în Cimitirul Eroilor. Un alt caz este Parcanschi Andrei, cu cavou pe rândul 2 tot dinspre sud, dat de web-site-ul „procesulcomunismului” ca născut în 21 ianuarie 1971, militar în termen la MApN UM 01090 Predeal, ucis la Braşov pe 23 decembrie 1989. Nu există în spaţiul public şi în documente oficiale. Nu există în arhivele publice ale CEDO. Dar, spre deosebire de diversiunile Otopeni şi MApN, militarii ucişi la Braşov sunt mai puţin cunoscuţi aşa că în acest caz există o oarecare posibilitate ca acest nume să fie persoană fictivă.
Un caz similar este presupusul militar în termen Girlea Gheorghe Gelu, rândul 6 cu numărătoarea începută dinspre nord (dinspre biserică). Acesta ar fi avut domiciliul în Bucureşti şi luat ca militar în termen la UM 01948 Ploieşti, după cum dau câteva surse precum articolul "Decembrie 1989, după 25 de ani: Episodul 2" publicat la 23.12.2014 de ziarul „Adevărul”. Nici el nu există în spaţiul public, în documente oficiale publice, sau în arhivele publice ale CEDO. Aşa că şi în privinţa lui există o suspiciune cum că ar fi putut fi persoană fictivă.
Toţi cei ucişi în aceleaşi circumstanţe ar fi trebuit să fie îngropaţi în locuri special dedicate lor din Cimitirul Eroilor. Parţial această regulă de bun simţ a fost aplicată faţă de cei din trupele USLA ucişi la MApN. Pe primul rând dinspre nord (dinspre biserică) există unul lângă altul cavourile lui Gheorghe Trosca, Eugen Trandafir Cotună, Ion Muicaru, Emil Oprea şi Teodor Neagoe. Însă Florin-Constantin Surpățeanu este exilat pe rândul 23. Studentul Academiei Tehnice Militare, care a murit în aceleaşi împrejurări dar în altă zi, Franga Eugen, are cavoul pe rândul 17.
Toate aceste persoane au lăsat urme în spaţiul public, în special prin părinţii sau urmaşii lor care s-au zbătut pentru adevăr şi dreptate şi care ne-au pavat şi nouă calea să ieşim astfel din această beznă dezinformaţională care ameninţă naţiunea română pe termen lung. Mai departe am să prezint pe cele 19 nume care nu au lăsat urme în spaţiul public şi nu există în documentele oficiale, inclusiv în arhivele CEDO. Am să încep cu Bunea Marin, rândul 2 cu numărătoarea începută dinspre nord (dinspre biserică) , pentru că am vorbit deja despre acest caz în secţiunile anterioare.
Un alt caz menţionat chiar în prima secţiune din seria Bucureşti este presupusul realizator TVR, Ioan Simion Pop , rândul 13 cu numărătoarea începută dinspre sud.
Oprea Viorel, rândul 3 cu numărătoarea începută dinspre nord (dinspre biserică).
Tot pe rândul 3 dinspre nord vedem şi crucea pe care scrie Marin Constantin. Fiind nume comun, există mai multe persoane care au apelat CEDO cu acest nume, dar niciuna în legătură cu Decembrie 1989.
Manolescu Romulus Feredian, rândul 4 cu numărătoarea începută dinspre nord (dinspre biserică).
Sabau Mioara, cu cruce pe rândul 4 cu numărătoarea începută dinspre nord (dinspre biserică). Există mai multe persoane cu acest nume în spaţiul public, dar niciuna cu legături cu decembrie 1989.
Crucea cu numele Popescu Paul scris pe ea se află tot rândul 4 dar în partea opusă, cu numărătoarea începută dinspre sud (dinspre rândurile îndepărtate de biserică). Acest nume nu există în documente publice oficiale ca martir al invaziei CIA din 1989. Există mai multe astfel de nume la CEDO şi în spaţiul public, niciunul în legătură cu 1989
Strungaru Ion, rândul 7 dinspre sud.
Mincu Niţu, rândul 18 dinspre sud.
Vintilă Gabriel, rândul 12, cu numărătoarea începută dinspre sud. Există mai multe persoane cu acest nume în spaţiul public, dar niciuna nu are legătură cu decembrie 1989.
Ion Constantin, de pe rândul 11 dinspre sud. Există mai multe persoane cu aceste nume care au apelat CEDO, printre care şi un Ion Constantin, dar niciuna nu are legătură cu decembrie 1989.
Bulgaru Mihai, rândul 14 dinspre sud.
Cucu Nicuşor, acelaşi rând.
Antoniu Cornelia, acelaşi rând.
Ghidănac Ana, rândul 17 dinspre sud.
Olteanu Daniel, rândul 21 dinspre sud., este un nume comun în spaţiul public , printre care şi un fost prim-ministru, dar niciunul în legătură cu decembrie 1989. La pagina 549 din ordonanţa de clasare din 14.10.2015 în dosarul nr. 11/P/2014 există un Olteanu Dănuţ, născut la data de 28.04.1950, rănit prin împuşcare în ziua de 25.12.1989, în timp ce se afla în curtea locuinţei sale. Raportul medico-legal nr. A1/2831/1991 al IML Bucureşti spune că leziunile au necesitat 14-15 zile de îngrijiri medicale, dar şi-a revenit. La fel ca şi cazul Cercel Doina Rebeca, despre care am detaliat anterior , nici Olteanu Daniel este menţionat în documentele oficiale, lăsând o suspiciune că ar putea fi persoană fictivă.
Un alt caz similar de nume asemănătoare este şi cel al lui a lui Nicolae Constantin, scris chiar pe prima cruce dinspre stradă de pe rândul 7 dinspre sud. Există un sigur un rănit cu acest nume, menţionat la pagina 648 din ordonanţa de clasare din 14.10.2015 în dosarul nr. 11/P/2014, cu 30 zile de îngrijiri medicale. În 2007 încă trăia. Dar, dacă ne gândim la cazul Cercel Doina Rebeca, nu m-ar mira ca spionajul civil să-l fi „ucis” şi pe el retroactiv, şi teleportat în decembrie 1989.
Există o cruce cu numele Stan Traian pe rândul 10 dinspre sud. Nici acest nume nu există în documente publice oficiale sau în arhivele CEDO. În acest articol aflăm că acest Stan Traian era plutonier major de miliţie . Citim în el o posibilă întâmplare spusă de o victimă a acestui plutonier, Petre Geamănă, care mie îmi cam miroase a minciună (za dezinformaţională ) cu scopul de a-i da realitate acestui Stan Traian . Dar, dacă această poveste e totuşi adevărată, ea atesta în ce mod inclusiv „călăii regimului” au fost cumva făcuţi martiri şi puşi să îngroaşe numărul morţilor.
Am lăsat la final cireaşa de pe tort, cazul Iancu Mioara Luiza, pentru că e un caz cu totul deosebit, ale cărui iţe încă nu le înţeleg. Rămâne o temă de investigaţie pentru viitor. În următoarea secţiune voi expune mai multe cazuri de cruci în care data morţii celui dat ca îngropat în cavoul aferent, scrisă pe ele, nu corespunde cu cea dată în documentele oficiale, în special în ordonanţa din 14.10.2015 .
