1.7. Lupta seculara a lui Garcea strabunul, Garcea juristul si Garcea chestionar (j)makerul in cautarea respektului

May 19, 20160 comentarii

Cu Garcea la luat permisul auto


1.7. Lupta seculara a lui Garcea strabunul, Garcea juristul si Garcea chestionar (j)makerul in cautarea respektului


Acest articol este parte dintr-un text mai amplu

Nu vreau sa inchei acest capitol introductiv de descriere a profilului lui Garcea in general fara analiza unui detaliu semnificativ, definitoriu pentru statutul lui, dar si pentru statutul nostru al tuturor romanilor. Am spus ca Garcea nu este un personaj izolat doar in politie, ci raspandit in mai multe sectoare ale vietii sociale mioritice. Inainte de a-l analiza in mai multe ipostaze vreau sa fac un fel de arheologie a devenirii lui culturale. Garcea chestionatorul se poate vedea in domeniul juridic de secol XVIII si XIX si poate fi regasit in chestionarul urmator:


Cuvantul “respectati” este foarte confuz pentru o intrebare de test grila, desi poate ca la prima vedere nu pare astfel. In limba el are doua sensuri care, reunite in acelasi cuvant, ne definesc ca natiune.

Cuvantul „respect” vine din latinescul „respicere” care inseamna „uite!”. Desigur, in 2000 de ani si trecand prin atatea etape istorice sensul a devenit cel pe care il stim noi astazi, respectiv cel de „cinstire” sau „stima”. Si in limba romana naturala el inseamna acelasi lucru si asta se vede in primul sens dat de DEX, respectiv:

RESPECTÁ, respéct, vb. I. Tranz. 1. A simti si a manifesta respect fata de cineva sau de ceva; a cinsti, a stima. ◊ Refl. recipr. Se respecta unul pe altul. ♦ A acorda atentia cuvenita, a tine seama de..., a nu neglija. ◊ Refl. A-si pastra demnitatea. ♦ A nu pagubi, a cruta; a nu tulbura, a nu deranja.

Limba franceza l-a preluat prima din latina si i-a dat inca o semnificatie, dupa cum se poate vedea la punctul 3 din aceasta enumerare de sensuri:

1. Sentiment de considération envers quelqu'un, et qui porte à le traiter avec des égards particuliers ; manifestations de ces égards : Manquer de respect à quelqu'un.
2. Sentiment de vénération envers ce qui est considéré comme sacré : Le respect des morts.
3. Considération que l'on a pour certaines choses : Le respect de la parole donnée


Observam aici ca cuvantul „respect” primeste in franceza sensul de „conformare cu”, „urmare a prevederilor date de” (varianta 3). O astfel de adaugare a sensului reflecta pozitia de subordonare medievala specifica culturii francofone. Se simte in acest sens dat de limba franceza pacifismul superior al culturii francofone, spre deosebire de militarismul anglo-saxon. Francezii au cucerit mai mult prin superioritatea culturala iar anglosaxonii mai mult prin superioritatea armelor, nefiind nevoie sa-i dea cuvantului „respect” acest al doilea sens.

Disrespect = not showing respect; showing the opposite of respect, by acting rude, impolite, and offensive. Talking back to your teacher is showing disrespect for her authority. Not giving up your seat to an elderly person is an act of disrespect. So is ignoring the customs and culture in a foreign country. The slang abbreviation dis comes from disrespect and means the same thing.


Desigur, anglo-saxonii n-au avut nevoie de respect (in primul sens) din fata adversarilor. Cine nu s-a conformat regulilor a fost exterminat… De aceea nici nu au preluat acest al doilea sens din limba franceza. In limbajul natural din limba engleza, nesubordonarea rareori se exprima prin „You disrespected my commands” ci mai mult prin „You disrespected me” care nu se refera la urmarea unor reguli sau prevederi ci mai curand la niste actiuni ce aduc prejudiciu de imagine sau de proprietate persoanei „nerespectate”.

Limba romana a preluat din franceza acest al doilea sens, dat in mod artificial prin juristii romani din ultimele secole, pe care DEX il consemneaza cu sensul de:

„2. A nu se abate de la un contract, de la o lege, de la un angajament etc.”

El se foloseste insa constant in limbajul juridic sau cel oficial si in limba franceza si in romana. Nu stiu in ce masura acest sens medieval al cuvantului „respect” a intrat total in trecut in limba naturala in ambele limbi. Dar cert este ca acest al doilea sens tinde sa iasa din limba. Omul simplu il foloseste doar atunci cand vrea sa aiba o oarecare alura oficiala sau de sef. Eventual politistul care incearca sa-si adapteze limbajul conform stilului juridic va spune „N-ai respectat culoarea rosie”. Limba naturala spune simplu „ai trecut pe rosu”. In limbajul natural, daca cineva nu urmeaza indicatiile date de un specialist sau cineva mai experimentat intr-un domeniu, atunci rar ii reprosam acest lucru conform stilului juridic „N-ai respectat indicatiile lui X”. O spunem mai simplu „N-ai ascultat de X”. Formula aceasta simpla este atat de bine inscrisa in limba naturala incat niciodata nu va putea fi inlocuita de alta doar pentru ca vine de la o elita juridica, de multe ori fara acoperire axiologica. Alura autoritar familiala a expresiei „a asculta de” este mult mai puternica decat cea artificial autoritara a celei „a respecta obligatiile x”. Si latina a fost vorbita de o elita sociala in Evul Mediu si pana la urma a disparut.


Nu sunt lingvist dar cred ca acest al doilea sens ar trebui indepartat la fel cum trebuie indepartate si cutumele care au condus la excrescenta lui in albia semantica din societate. Folosirea celui de-al doilea in situatia de fata aduce complicatii. Fiind bombardati cu stilul juridic, ca vorbitori nativi, noi intelegem in mare ca „nerespectarea a ceva” inseamna cumva abaterea de la prevederile acelui ceva. Dar, sensului lui de baza in limba naturala ramane primul. Daca ne uitam la discutiile din comentarii relativ la aceasta intrebare putem vedea o adevarata dezbatere lingvistica intre examinati si administratorul siteului drpciv, relativ la sensul cuvantului „a respecta”.

In acest caz cele doua sensuri par a fi contrare. Conform sensului natural nu poti respecta o limita de viteza, pentru ca respectul inseamna altceva. Poti respecta reglementarea referitoare la circulatia cu o anumita de viteza.

Pornind de la acest handicap semantic existent in legislatie, Garcea chestionatorul a venit cu propria lui deformare profesionala, dupa cum se poate vedea in formularea “respectati cu strictete” din varianta de raspuns la urmatoarea intrebare:



“a respecta cu strictete” in acest caz a primit in mod si mai abuziv de la Garcea sensul de a nu te abate de la aceste limite de viteza. Mai precis, aceasta expresie inseamna a circula doar cu acele valori, nici cu mai mult nici cu mai putin. Daca nu esti familiarizat cu modul lui mecanico-spagar de a gandi, iti dai seama ca Garcea chestionatorul foloseste expresia in cauza cu acest sens abia dupa ce afli ca raspunsul corect ar fi doar B. Ca vorbitor de limba naturala esti totusi nefamiliarizat cu aceste deformari de catre limbajul juridic a cuvantului „respect”. Comentariile examinatilor cu privire la aceasta intrebare sunt relevante. Se vede aici faptul ca sensul artificial al cuvantului „respect” este in asemenea fel deformat incat nu mai are aproape nici o legatura cu cel initial din limba naturala si regasit in limbile franceza, engleza si germana. Chiar si conform deformarii juridice initiale, micsorarea vitezei pe timp nefavorabil inseamna si „a respecta” limitele de viteza stipulate de raspunsul A. Daca mergi cu 40 km/h, asta nu inseamna ca ai fi incalcat prevederea de limitare la 90 km/h a indicatorului. El este pus acolo sa te opreasca sa maresti viteza, nu sa te oblige s-o micsorezi. Desigur, exista si indicatoare care limiteaza viteza inferioara care te obliga sa s-o micsorezi, dar nu despre ele e vorba aici.

Nicaieri legea nu spune ca trebuie sa mergi strict cu limita de viteza precizata de indicator. Cateva notiuni de legislatie sunt de ajuns pentru a intelege asta. Deci intr-un fel varianta A se exclude de la sine. Garcea chestionatorul insa isi permite o astfel de interpretare a textului de lege conform cu defectele sale profesionale. Cum in institutiile din Romania relatiile dintre sefi si subalterni sunt de vasalitate, regula „respectarii cu strictete” reflecta exact aceasta realitate. Garcea chestionatorul, aflat apoi in pozitie de feudal, isi permite apoi proiectia ei asupra vasalului sau, in acest caz examinatul. Dificultatea acestei intrebari sta insa doar in acest exercitiu de lingvist si etnolog care sa-ti permita sa intelegi ce vrea sa spuna Garcea chestionatorul cu aceasta expresia ezoterica (!!!) „sa respectati cu strictete”. O sa vedem de-a lungul textului mai multe astfel de chestionare care implica exercitii semantice si hermeneutice pe urmele gandirii noduroase a lui Garcea chestionatorul.

Pornind de la confuzia initiala a sensului artificial dat de Garcea strabunul jurist in limba, Garcea chestionatorul a adus propria lui confuzie in aceasta expresie. „Strictetea” este o realutate specifica meseriei sale. Probabil ca cu aceasta expresie Garcea chestionatorul el a vrut sa depisteze incepatorii in ale legislatiei care nu stiu sa citeasca corect indicatoarele de limitare de viteza. Ei cred deseori ca cifrele 40, 60, sau 90 puse intr-un cerc rosu ar insemna folosirea doar a acelor viteze si nu si a celor inferioare. Si, de aici, probabil ca el a proiectat asupra examinatului ideea ca ar insemna folosirea doar a vitezelor limita, si nu a celor din intervalul dintre ele. Si de aici a aparut si expresia in cauza folosita de el. Negasind o expresie care sa satisfaca acest interes, el s-a oprit la romana juridica de balta, auzita la sedintele de pe la sectie (originea multor bancuri) mai curand decat cea citita de prin carti.

Din pacate insasi mentalitatea romaneasca are o oarecare problema cu acceptiunea termenului „respect”. In ciuda caldurii noastre proverbiale, multi dintre romani nu stiu ce este acela respect. Avem noi o problema ca natiune cu respectul in general si cu respectul de sine, in special. Multi confunda respectul cu frica de a nu pierde locul de munca sau de a fi oprimat de fortele de ordine. Adica, cel putin pentru limba si mentalitatea romana, e mai folosita expresia “a pune la respect” decat cea de “respectele mele”. Asa ca, nerespectandu-ne pe noi insine, nici nu prea stim sa acordam respectul cuiva sau pentru ceva. Il cam confundam cu linguseala si slugarnicia, dupa cum am aratat ceva mai demult in acest articol. Iar atunci cand nu mai putem suporta aceasta umilinta de sine, pe care gresit o percepem ca respect, avem comportament tiranic fata de inferiorii sociali. Este exact cazul de fata. Nu exista un „respect strict”, asa ceva este doar o simulare birocratica a respectului. Un respect mare este un respect profund dar nu unul strict.

De aici pleaca si folosirea nepotrivita a acestui termen in contextul de fata. Fireste, idealul celui care comanda este ca autoritatea sa aduca si respectul. Dupa relatiile ierarhice din societatea contemporana am putea spune ca exista o oarecare simulare a respectului intre oameni. Insa adevaratul respect este un sentiment familial, chiar un pic intim, care nu trebuie sa aiba legatura cu impersonalitatea si impartialitatea legislatiei. Cel putin, nu pentru tipul acesta de societate pe care noi o traim astazi.

Desi limbajul juridic se doreste a se debarasa de „balastul cotidian” si a lua o atitudine de perfectiune, tocmai prin aceste mici detalii el se da cumva de gol. Crearea acestui al doilea sens al cuvantului „respect” are radacini psihologice specifice mentalitatii noastre romanesti. Folosirea acestei expresii este o „soparla” ce vorbeste despre insasi starea de coruptie care functioneaza in institutiile din Romania, in special in Politie. Intr-un fel trebuie sa-l intelegem pe Garcea chestionatorul pentru ca probabil ordine din astea absurde primeste si el de la seful lui. Absurditatea formulei „respectati cu strictete limitele de viteza” se regaseste in insasi imposibilitatea de a fi pusa in practica: daca observam pluralul cuvantului „limita” deducem ca ea se refera la cele doua limite de viteza cu care se circula pe un drum, respectiv cea superioara si cea inferioara stabilita pe un anumit sector de drum. Desigur, in nici un caz nu se poate sa mergi in acelasi timp si cu ambele limite. Dar, cum el il “respecta cu strictete” pe sef, probabil ca acelasi lucru se astepta si el de la inferiorul ierarhic (in acest caz insusi examinatul), nascocind o astfel de gogomanie de varianta de raspuns. Asa ca, dupa cum seful i-a spus sa faca niste intrebari mai grele ca sa largeasca drumul spagii, iata ca si el chiar a “respectat cu strictete” aceasta doleanta. El a pus in aplicare insasi expresia in cauza fie ca sa nu se vada in penalizari la salariu, fie sa se vada in prime.

Aceasta deformare semantica a cuvantului „a respecta” este constant folosita atat in legislatie cat si in aceste chestionare tocmai sub presiunea nevoii de a ascunde ca gunoiul sub pres abuzurile celor care au avut puterea si s-au folosit de limbajul juridic inca din societatea romaneasca de demult. Imi imaginez obiectia juristilor cum ca stilul juridic isi permite sa dea sensuri dorite anumitor cuvinte. Pot sa accept acest lucru cu conditia ca ele sa fie argou. Atata timp cat un cuvant din limba naturala este folosit in cu un alt sens, atunci asa ceva este un abuz cultural. Chiar daca esti legiuitor, nu ai nici un drept sa dai tu un alt sens sau sa largesti artificial aria unui cuvant doar pentru a-ti spala tu pacatele statutului social. Consider ca acest lucru este un atac murdar asupra limbii insasi. Limba naturala a avut destule formule mult mai precise decat acest al doilea artificial si ambiguu sens, cum ar fi, de exemplu “a se conforma cu” sau “a se incadra in”. In acest caz stilul juridic trebuie sa foloseasca cuvintele si expresiile existente in limba mai curand decat a deforma artificial un oarecare cuvant. Existenta unui stil juridic se justifica tocmai prin nevoia foarte mare de precizie si de inlaturare a interpretarilor in comunicare. O astfel de operatie cum este cea a extindere a sensului cuvantului „a respecta” seamana cu gafa comediantului Mr. Bean care isi taie pantalonii pentru a-i scurta, uitand ca are deja pantaloni scurti...







Acest articol se continua aici



Share this article :
 

Copyright © 2014. baldovin opinius - All Rights Reserved