Bilant 9/11 2012

Am urmarit stirile de pe 11 septembrie 2012. La 11 ani dupa teribilele atentate presa oficiala înca nu spune nimic despre Cladirea 7:






Gargara democratiei despre diversitatea opiniilor si luarea în considerare a parerilor opuse îsi arata fata când la mijloc este vorba de bani. Noroc ca youtube nu mai sterge atât de zelos filmele în care este prezentata prabusirea acestei cladiri ca si turnurile 1 si 2 desi nu a existat un al treilea avion care sa o loveasca. Dar oricum autoritatile înca platesc gras pe cei care vin cu idei de orice fel care sa sustina varianta oficiala cu Bin Laden si Al Qaeda. De exemplu papagalii aia de myth bastards de pe Discovery au facut un experiment despre cum poate o grinda de otel sa se înmoaie la foc. Ce pacat ca demolarea cladirii 7 seamana mai mult a prabusire prin implozie subita decât a înmuiere lenta! Nu cred ca a convins pe multi un astfel de experiment dupa ce au vazut filmul de mai sus. Filmul de mai jos a fost postat inclusiv la mine pe baldovin concept de catre postacii sistemului:



Un astfel de film nu are optiune de video response sau de link in commenturi si astfel ideea de drept la replica specific jurnalismului profesionist al „societatii deschise” este practic anulata. Naivii care nu sesizeaza aceasta pacaliciune (analizata de mine ceva mai în detaliu aici: http://baldovin.blogspot.ro/2011/05/obama-contra-osama.html) nu trebuie sa afle de exemplu nimic despre cladirea 7. La fel cum nici gura-casca din fata televizoarelor. Si totusi, oricât de mult s-a fi straduit youtube sa stearga filmul demolarii cladirii 7 sau sa puna acest video în fata sa numarul sau de vizualizari tot este de aproape 10 ori mai mare decât cel al simularii 3D, trecând de 17 000 000 de vizionari. Oricât de atent mesterita si detaliata conform graficii 3D ar fi minciuna tot adevarul filmat la dimensiuni mai modeste pare mai credibil.

Daca ar avea un minim respect si bun simt pentru cetateanul simplu autoritatile ar veni cu ceva acolo de genul „stiti turnurile nu mai puteau fi reparate si a trebuit sa le demolam”. Sau macar cu „Nu stim nimic despre turnuri. Ne-am bagat doar la Cladirea 7 care a fost foarte avariata si nu putea fi pastrata”. O minima justificare, ceva. Ma întreb de ce maestrii bunului simt, al echilibrului si cumpatarii gen Andrei Plesu nu se încumeta sa vorbeasca despre acest caz. Nu am pretentia sa faca asta niste jurnalisti sau niste birocrati ai culturii care s-au cocotat prin universitati, institutii sau diferite organizatii jucând în mod fals rolul de genii culturale. Dar am pretentia asta de la cineva care cocheteaza cu spiritul. Dimpotriva, domnul Plesu si-a facut un tabiet din a urmari la TV pitipoance si pitiponci si a scrie despre ei în Dilema luând astfel atitudine de întelept cu frizari mesianice. Mereu citim în articolele sale saptamânale despre bunul simt pierdut al acestor specimene de oameni dar despre aceasta metanesimtire a autoritatilor care baga capul în pamânt fata de aceasta tema nu vrea sa vorbeasca. Poate ca nu stie sa foloseasca computerul, interenetul si youtubele. Ma rog! Oricum, gura-cascatul acesta la emisiuni tabloidale în situatia în care dumnealui traieste vârsta conceperii unor teorii relevante pentru istoria culturii nu e deloc de bun augur. Andrei Plesu are multe de demonstrat fata de creditul pe care sistemul i l-a oferit.

În fine. Revenind la subiect remarc totusi ca discursul autoritatilor de anul acesta mi s-a parut schimbat. Tema Osama Bin Laden a fost mai putin prezenta. S-a investit mult în drama pompierilor morti sau grav bolnavi în urma groaznicelor atentate si despre cum rivalitatea dintre politie si pompieri si necomunicarea dintre cele doua institutii a facut ca numarul de victime sa fie atât de mare. Anuntul lui Obama cum ca cei afectati direct de prabusirea turnurilor vor primi tratament gratuit a reusit sa camufleze într-o anume masura întrebarile auxiliare presante fata de acest caz. Asta înseamna ca actualii politicieni pregatesc terenul pentru o viitoare eventuala justificare a demolarii controlate a WTC sau o „revelatie” revolutionara de recunoastere a adevarului si blamare a tiranului care a pus la cale acest eveniment. La peste 50 de ani de la evenimentele de la Pearl Harbor americanul de rând s-a împacat deja cu ideea ca, chiar daca a fost o înscenare, presupusul atac japonez de atunci asupra bazei americane a fost un lucru benefic. Cum-necum, printr-un PR prelungit pe decenii întregi majoritatea americanilor cred ca daca Hitler era lasat în pace atunci el risca sa invadeze însasi SUA si ca în loc de engleza americanii ar fi vorbit germana. S-a si investit în documentare ipotetice pe aceasta tema. Ca au murit niste militari în mod absurd atunci la Pearl Harbor nu mai conteaza. Si cine mai tine minte ca ei aveau iubite, sotii, mame si frati si ca au facut parte din viata acestora. Individul este sacrificat pentru comunitate, nu? Îi facem eroi. Sistemul îsi arata recunostinta vesnica la fel cum si-o arata si fata de eroii sclavi intrati în sevraj dupa Visul American prin corporatii. Munciti voi si jertfiti pentru noi ca noi va veneram dup-aia în morminte…

Ma întreb oare ce justificare s-ar crea în viitor pentru acest probabil inside job! Ca a trebuit sa se dea o replica ostilitatii fundamentalistilor arabi fata de corporatism? Ca s-a ieftinit petrolul? Ca fara o accelerare a economiei nu am fi putut scapa de meteoritul din 2060…? Cert e ca la 11 ani dupa atentatele din 2001 nimic din toate acestea nu s-a întâmplat. Ostilitatea Orientului Mijlociu fata de SUA a crescut iar ieftinirea petrolului odata cu invazia Irakului a avut un efect advers foarte negativ: scaderea încrederii sclavului fata de monumentalitatea zgârie-norilor si de visul american în general. Asta înseamna ca, în loc sa îsi ia un job stresant în vârful unui astfel de zgârie-nor sperând sa-l atinga cândva pe Dumnezeu la picioare urcând scarile succesului, americanul s-a orientat mai curând catre zone mai putin riscante. Iar lipsa de încredere a sclavului în stapânul sau face ca economia sa bubuie în democratie. Sunt convins ca criza economica începuta în 2007 vine în urma unei astfel de lipse de încredere a cetateanului în sistem. Aducerea unui negru pe firmamentul prezidential menita sa stimuleze încrederea ca urmasul unui sclav* poate ajunge cel mai tare din parcare în „cea mai tare tara cu cea mai mare natiune” tot nu i-a convins pe foarte multi sa accepte neosclavagismul si sa treaca la treaba. Sa vedem daca „întelepciunea” doamnei Clinton va avea efect pe piata motivationala a neosclavagismului si daca femeia presedinta va reusi sa convinga si sa motiveze naivii.

*Tatal lui Obama s-a nascut în Africa si e posibil sa nu fi avut niciodata pe filiera genetica experiente de sclav clasic. Dar totusi urmasii sclavilor negri din America si nu numai pot fi convinsi ca „munca grea” poate fi rasplatita la un moment dat si ca sistemul este unul echitabil permitându-i unui traditional defavorizat sa ajunga „cel mai important om”.

Gabriel Baldovin