Astazi s-au implinit 2 ani de la disparitia Alexandrei Macesanu. Acest caz se transforma incet si sigur intr-unul precum „dosarul revolutiei” implica mult mai mult decat niste traficanti de duzina. Dosarul DIICOT e in asa fel facut incat sa nu se spuna adevarul. Parerea mea, am spus-o deseori, e ca sforile sunt trase la greu de SRI si STS; infiltratii lor din DIICOT, Politie si Justitie au actionat si inca actioneaza in sensul musamalizarii cazului.
La sfarsit de 2019 imi imaginam o posibila inchidere a cazului Caracal prin gasirea unui clan interlop de duzina care sa joace rolul traficantilor . Dar Cumpanasu nu poate fi pacalit cu una cu doua. O astfel de iluzie dezinformationala e cam greu de facut in asa fel sa-l convinga. El a fost care a dat tonul esecului teoriei tevii fara fund in care Dinca ar fi ars fetele. Daca nu ar fi pus el intrebari care ulterior au ajuns generale in opinia publica romaneasca, atunci familiile deja se resemnau cu povestea asta. Asa ca crearea acestei diversiuni, convingerea unei familii de interlopi sa joace acest rol e mai greu de facut. Instigatorii profesionisti au incercat alta strategie, cea a crearii unui conflict intre familii, diversiune de m-am ocupat personal si pe care cred ca am dezumflat-o prin acest articol scris acum 9 luni.
Totul a inceput la inceputul lui 2020 cand marele securist Catarama i-a facut „cadou” lui Stelian Iordache, bunicul Luizei Melencu, un telefon cu acces la internet. Prin el, bunicului i s-au turnat materiale dezinformatoare despre Cumpanasu despre care am analizat in acest articol si acesta . I s-a facut un cont de Facebook prin care a inceput sa distribuie timid materiale privind cazul Caracal. Reteaua de socializare Facebook a fost in mod special direct implicata in aceasta dezinformare pompandu-i in news-feed aceste materiale dezbinatoare. Google a facut la fel.
Fiind un om simplu, bunicul nu a putut intelege dimensiunea acelor dezinformari si in scurt timp a trecut la atitudine ostila fata de principalul sau partener in aceasta lupta. Asa ceva e tipic modelului „divide et impera” pe care spionajul civil l-a folosit in ultimele secole pentru slabirea rezistentei adversarului. Telefonul facut cadou de Catarama chiar a fost un cal troian. Durerea personala in urma pierderii nepoatei, dar si un anumit resentiment fata de cei bogati specific stilului sau de viata, l-a adus in postura de a crede aceste dezinformari. Si opinia publica a fost influentata de dezinformarile din presa pe care le-am demantelat in articolele linkate mai sus. Dar incercarea de implementare a dezinformarii cum ca Cumpanasu si-ar fi rapit propria nepoata n-a prins in opinia publica. Poporul nu e chiar atat de naiv; pai daca el ar fi facut-o ce rost ar mai avea sa nu accepte teoria tevii? Dimpotriva, el a fost locomotiva care a convins opina publica de faptul ca asa ceva e o minciuna gogonata.
Bunicul a cazut in aceasta capcana. Telefonul troian al lui Catarama l-a dus treptat in izolare, mai curand decat sa-i aduca notorietate. Timp de un an numarul de prieteni pe Facebook a ramas acelasi. Probabil Catarama i-a stabilit prietenii dupa ce i-a facut contul. Eu insumi i-am cerut prietenie si nu mi-a acordat-o, desi ma cunoaste. Ne-am intalnit si am vorbit cu prilejul protestelor. Nestiind cum functioneaza Facebook, nu a dat accept acestor cereri pe care putem banui ca si altii i le-au trimis. De asemenea, postarea multipla a unui acelasi subiect, tipica pentru incepatorii in social media, arata ca nu stia sa reimprospateze pagina. Alteori realmente uita ca a mai postat acelasi subiect in ultimele zile. Acest fapt arata cat de puternic era afluxul dezinformativ, care trimitea aceleasi continuturi asemenea picaturii chinezesti.
Odata ce a inceput sa posteze astfel de materiale, bunicul a pierdut mult din simpatie. Aprecieri veneau pentru fotografii cu Luiza sau cu familia. Aprecierile la posturile ostile la adresa lui Cumpanasu veneau de la conturi fictive, fara poza la profil, fara aprecieri si fara prieteni, intretinute de cate un pandac securist care lucrau cu randul, in ture. La sfarsitul anului 2020, timp de vreo 2 luni le-am tinut piept pe profilul bunicului, desi Facebook le-a avantajat clar. Le-am raportat constant ca false dar Facebook le-a facut absolut nimic si au ramas active in continuare.
Avand experienta in publicitate si PR, mi-am dat imediat seama de profesionalismul in dezinformare a celor din spatele lor, desi unele foloseau limbaj agramat, spre a da o falsa impresie audientei cum ca in spatele lor s-ar afla oameni nescoliti. Eu i-am bombardat constant cu o serie de intrebari pentru care nu aveau raspuns coerent: „de ce nu au venit la protestele organizate in tara, de ce nu au activitate civica inainte de cazul Caracal, de ce pierd atata timp cu tema in cauza si ce au de profitat de pe urma dezbinarii familiilor Macesanu si Melencu?”. Doar la una dintre ele mi s-a raspuns, anume ca nu au venit la proteste pentru ca nu sunt in tara si lucreaza prin strainatate. Haida de! Pai si tu stai noptile intr-o tema care nu-ti aduce nimic personal, in loc sa te odihnesti pentru munca? Un om care lucreaza zi si noapte in occident nu mai are timp si de asta. Numai ca, da, cel din spatele acestor conturi false erau intr-adevar „la munca” de dezinformare in timp ce comentau la postarile bunicului.
La astfel de remarci se incuiau si treceau la o strategie de a crea haos, cam cum s-a intamplat la nivel de mass-media in acest caz. La Romania TV drama familiilor devenise o telenovela OTV-ista, gen Elodia. Scopul, l-am mai zis, a fost crearea artificiala de lehamite publica fata de subiectul Caracal si sugrumarea mediatica a cazului. In lipsa de raspunsuri coerente, cel/cei din spatele acestor conturi false au recurs la aceasta stratagema de a le masca in discutii fara sens. Cine nu avea rabdare sa le citeasca pe toate, il pierdea invariabil pe al meu in care le puneam aceste intrebari. Pentru a-mi ascunde comentariile care directionau atentia spre SRI, aceste conturi false creau false discutii lipsite de sens precum cea de mai jos.
Zeci si uneori sute de comentarii de acest gen erau postate in mai putin de o ora. Acest haos informational atesta profesionalismul lor in materie de Facebook; ei stiau foarte bine ca aceasta retea sociala le lasa la vedere in mod normal ori pe primele ori pe ultimele. Doar apasarea butonului „Vezi mai multe comentarii” arata si altele. Initial am trecut si eu la copy-paste: Insa am experienta stergerii unor astfel de mesaje de catre Facebook, pe motiv de spam si n-am vrut sa risc. Dupa ce am postat astfel de comentarii de multe ori m-am trezit cu contul restrictionat pentru asta. Conturile false aveau suficient timp pentru a da un aspect de noutate noilor comentarii din acel haos. Eu n-am avut acel timp dar nici sa las acelasi comentariu de mai multe ori la o postare nu puteam face. Nu puteam risca suspendarea contului in momentul acelei ofensive si atunci am raspuns si eu cu altceva.
Pentru a contracara aceasta masura dezinformationala am decis sa trec la strategia stergerii penultimului comentariu. Imi stergeam comentariul si il mai puneam odata la final, dupa ultimul comentariu al conturilor false. Asa ceva l-a cam infuriat pe cel ce controla aceste conturi pentru ca isi vedea munca pierduta. De multe ori cel din spatele lor ma ocara. Ultimul comentariu era mereu al meu. Am stat o noapte intreaga cu ei/el intr-un astfel de duel. Facebook nu putea sa-l stearga ca spam pentru ca nu era duplicat. Dar mi-aduc aminte ca la un moment dat nu mi-a mai permis stergerea comentariilor pentru o perioada scurta de timp. Probabil ca si-au dat seama ca crearea unei reguli doar pentru mine ar batea la ochi mult prea tare. Ei inca sperau ca eu sa nu am suficiente dovezi pentru a deconspira rolul de profesionisti ai dezinformarii in spatele acestor conturi false. Am filmat acest de circ al duelului ultimului comentariu si iata cum a aratat in fapt!
De seara pana la 3 dimineata am tinut-o astfel. Pentru cine mai are dubii, e clar ca un om simplu nu poate sa-si piarda o noapte intreaga cu asa ceva. Cine face asta este un profesionist al „comunicarii” si cunoaste aceste detalii subtile despre ingineria manipularii. Dar, vazand ca nu ma pot reduce la tacere pana la urma Facebook tot mi-a sters unul dintre comentariile despre adevaratul rapitor tocmai in ideea de a nu trimite atentia catre SRI.
Justificarea stergerii comentariului nu are legatura cu „standardele Facebook” .
In el nu indemnam la acte de violenta grave, nici nu proferam amenintari si nici nu ofeream instructiuni pentru utilizarea armelor.
„Joaca” a incetat cand, la un moment dat Stelian Iordache a vazut unele dintre comentariile mele si a inceput sa posteze el insusi teme despre spionajul civil. Treaba a devenit atunci serioasa pentru ei. In mare parte articolele postate de el erau dezinformari publice scrise tot de neo-securisti. SRI a fost strategic ocolit iar despre STS nu s-a spus suficient. Faptul ca el a derivat catre aceasta tema a aratat ca argumentele mele au avut un impact asupra lui. Asocierea in perceptia publica a SRI cu acest caz prin intermediul unuia din membrii familiilor fetelor rapite era un lucru extrem de periculos pentru ascunderea adevaratului faptas. Un discurs din partea lui Iordache indreptat catre SRI si nu catre interlopii marunti sau chiar Politie si DIICOT era un pericol pentru acesti dezinformatori. Asa ca manipulatorii contului Stelian Iordache m-au blocat in numele lui.
Fiind incepator in navigarea pe internet, Stelian Iordache nu stia sa foloseasca aceasta particularitate a Facebook. De fapt, la scurt timp dupa asta l-am si sunat si am avut o conversatie de 10 minute pe marginea subiectului Caracal. Si-a amintit si despre momentele cand ne-am intalnit la protestele din Bucuresti si Caracal. Daca el m-ar fi blocat pe Facebook ar fi refuzat din primul moment chat-ul. Dar nici macar nu si-a adus aminte ca m-ar fi blocat. Am incercat sa evit pe cat posibil subiectul Cumpanasu si sa indrept discutie spre implicarea nivelului superior al statului precum SRI. La un moment dat, fara vreo discutie in contradictoriu a inceput sa tipe, a inchis telefonul si „m-a blocat”. De fapt foarte probabil aceasta a fost o diversiune facuta de STS, prin suprapunerea unui fisier audio in conversatia noastra, luat dintr-un alt context.
Recurgerea la aceste metode specifice dictaturilor clasice a fost o cale de a opri diversiunea cu telefonul troian. Dupa ce am disparut eu din comentariile la postarile sale au disparut si conturile false, la unison. Oricum, diversiunea de a instiga razboi intre familiile Macesanu si Melencu a esuat. Iordache l-a asteptat pe Cumpanasu atunci cand a fost chemat sa depuna marturie la Tribunalul Olt. L-a bestelit dar Cumpanasu nu i-a raspuns cu nimic. Fie ca n-a vrut sa se coboare la acest nivel , fie ca a inteles ingineria ce i se pregateste, el n-a cazut in capcana. Iar instigarea lor n-a functionat. Asa ca, in locul acestor strategii diversioniste subtile, de teama unei prea mari popularitati a lui Cumpanasu, „democratia” a folosit vechile si sigurele metode ale dictaturilor clasice: cenzura mea.
Aceeasi politica grobiana specifica dictaturilor clasice s-a practicat si in cazul lui Cumpanasu. Am aratat in acest articol ca scorul lui de sub 1 procent la alegeri nu are sens in lumina ingrijorarii poporului fata de criminalitate si siguranta copiilor in general. Popularitatea lui in mediul online a fost si inca e de neegalat, si asta se vedea clar in live-urile facute, in ciuda butoanelor pe care pilonii online le apasa spre stoparea audientei sale. Ca falsa alternativa la Facebook, Google a actionat in acelasi spirit pe care l-am descris in articolele linkate mai sus. Pentru cei care nu sunt sustinatori indarjiti ai cauzei salvarii fetelor, Google ascunde de ceva vreme pagina oficiala a lui Alexandru Cumpanasu , apreciata de peste 340 000 de oameni.
In locul ei Google a pus pagini fictive create cu 10-20 000 de aprecieri. Scopul a fost minimalizarea impactului social pe care el l-a avut in opinia publica, pe fondul falsificarii alegerilor din 2020.
Recent, grupul de Facebook cu 90 000 de oameni construit de el in acesti ani a fost uzurpat cu ajutorul Facebook. Noii membri sunt acele conturi false dezinformatoare cu care eu m-am luptat. Probabil ca planul este crearea unor tensiuni intre membrii acestui grup online, inainte de dizolvarea lui. Ceea ce se incearca este oprirea prin mijloace care mai de care mai sofisticate a popularitatii lui Cumpanasu. Falsificarea alegerilor a fost una dintre aceste inginerii. Ei bine, toate acestea nu pot fi facute din niste proxeneti izolati. Aici este investita intreaga putere a statului pentru „linistirea” populatiei si transferul responsabilitatii pentru crimele rapirilor catre poporul insusi si nu catre un coleg de-al lor aflat. Lentoarea cu care se desfasoara procesul lui Dinca atesta ca interesul celor care trag sforile in acest caz este miza pe slabirea memoriei opiniei publice. Restrictiile cu privire la SARS-COV-2 au amanat pentru moment posibilitatea de presiune publica. Dar pot sa va promit eu in nume personal ca acest caz nu se va termina cu uitarea, ca in cazul Elodiei. Alexandra Macesanu va fi mereu prezenta in sufletul romanilor ca laitmotiv al acestui popor, vandut de institutiile represive ca mana de lucru ieftina.
