Curtea Constituţională se apropie de democratura rusească prin anularea votului popular, dar îşi justifică acţiunea prin influenţa Rusiei în alegerile recente

December 7, 20240 comentarii

Anularea votului popular al primului tur al alegerilor prezidenţiale de către Curtea Constituţională este un eveniment fără precedent în istoria naţională. Pe timpul lui Ceauşescu alegerile preşedintelor erau fraudate printr-un complex sistem electoral, unde niciunui contra-candidat nu i se dădea posibilitatea să îşi expună platforma. Alegerile erau corecte doar pentru Marea Adunare Naţională. Dar dacă vreun astfel de „parlamentar” avea opinie separată şi bătea altfel din palme decât băteau ceilalţi, el era eliminat din sistem şi înlocuit cu altcineva. În acelaşi fel, dacă de la nivel local nu era trimisă alegerea cvasiunanimă a lui Ceauşescu, atunci primul secretar era în scurt timp schimbat şi înlocuit cu altul unde procentul dorit ieşea aşa cum se dorea. După 1989 situaţia nu s-a schimbat prea mult. Nu oricine poate ajunge să candideze la preşedinţie. El trebuie să strângă 200 000 de semnături, lucru extrem de greu de făcut pentru că majoritatea oamenilor nu vor să-şi dea datele personale sau chiar nu vor să susţină un preşedinte necunoscut, fără aprobare de la „televizor”. Chiar atunci când se strâng acest de semnături, în ele se pot strecura semnături false, manufacturate de sabotori greu de dibuit, care păcălesc implacabil pe cel care are nevoie de ele. Acesta este cazul cu medicul Răzvan Constantinescu, care a depus vreo 250 000 de semnături, dar BEC i-a respins candidatura pe motiv că peste 50 000 ar fi fost false.

N-am votat în primul tur şi nu aş fi ieşit nici într-al doilea. Mi-am pierdut încrederea în sistemul escrococratic (numit pompos „democraţie liberală”) încă de acum 20 de ani, când am scris „Stârpirea vampirilor” . Apreciez bunăstarea materială şi cultura occidentală, de la cea elitistă până la cea de masă. Însă escrococraţia pe care ei au meşteşugit-o de 150 de ani nu mă (mai) entuziasmează doar pentru că e răul cel mai mic în comparaţie cu dictatura clasică. Am o vârstă la care naraţiunea asta cu „alegerea răul cel mai mic” nu mai ţine.

În mod normal n-aş fi scris nimic pe tema alegerilor anulate, dacă n-aş fi văzut în această măsură o cu totul altă intenţie decât se spune în mass-media. Anularea alegerilor prezidenţiale se apropie la milimetri de practica alegerilor prezidenţiale în timpul dictaturii ceauşiste. Votul popular s-a anulat la fel cum s-ar fi schimbat primul secretar dacă Ceauşescu nu ar fi ieşit cu o largă majoritate. În cazul de faţă, motivaţia anulării alegerilor a venit cu falsa justificare că Georgescu ar fi avut zeci de mii de conturi false pe TikTok, de parcă asta ar fi interzis. În ultima lună o mulţime de mesaje electoraliste mi-au fost vârâte în nas de TikTok, pe care le-am scrolat imediat, fără să le dau importanţă. Cele mai multe au venit dinspre suporterii lui Lasconi. Sistemul a pompat astfel de mesaje pentru a convinge boicontanţii să meargă totuşi şi să voteze, însă rezultatul e cu totul altul decât cel scontat.



Ni se spune că acest Georgescu ar fi omul ruşilor. Dar prin anularea votului popular, aşanumita democraţie dâmboviţeană se apropie mai mult de varianta rusească de dictatură colorată în culori democratice, deşi nici cele mai echitabile societăţi occidentale nu sînt foarte departe de aşa ceva. Părerea mea este că şi Georgescu este omul SRI la fel ca şi Şoşoaca şi alţi câţiva care simulează naţionalismul suveranist. Ei au rolul de a prelua anumite idei politice dizidente, lansate de noi câţiva teoreticieni dizidenţi din România şi întreaga lume, şi de a le asocia cu fabulaţii ce frizează absurdul precum „vaccinul produce sterilitate pe 3 generaţii” sau „Apa este informaţie”, cipuri în diverse băuturi, etc. O astfel de tehnică de dezinformare-manipulare a fost descrisă de mai mulţi teoreticieni ai managementului pe grupuri restrânse. Din ce am studiat până acum, sînt primul teoretician care am teoretizat-o pe mase largi de oameni într-un subcapitol din cartea mea „Manifestul societăţii automatiste” .

Cu toate reclamele şi spoturile de denigrare a acestui Georgescu pe toate canalele media, realitatea e că marea majoritate este dispusă să-l voteze într-un procent asemănător cu cel al lui Iliescu la începutul anilor 1990. Efectul este exact acela al inversului. Românii şi-au pierdut încrederea în presă şi instituţii încât fac exact invers de cum le sugerează acestea. Şi lucrurile au scăpat într-un asemenea hal de sub „control”, încât nici măsluirea datelor operată în mod regulat de STS nu mai poate aduce schimbări prea mari în privinţa câştigătorului. Mult mai mulţi boicotanţi de vot ar fi ieşit acum în turul 2 spre a vota pe Georgescu din simplă ranchiună pe tot ce înseamnă sistemul escrococratic impus după 1990, care a dus la ruinarea industriei şi bunăstare plătită prin împrumuturi externe continue, pe care eu le estimez la 500 de miliarde dolari .

Păi dacă SRI şi gaşca neosecuriştilor ar lăsa ca acest Georgescu să iasă cu 60-70% din voturi, atunci cum s-ar mai putea apoi justifica faptul că totuşi România rămâne în continuare pe aceeaşi orbită euro-atlantică? Fiind controlat de „serVICII”, nici Georgescu nu ar face mare lucru într-un viitor mandat de preşedinte, la fel ca nici Trump nu a făcut în primul său mandat, după ce a promis adevărul despre atacurile de la 11 septembrie 2001 ( vedeţi cartea „The New Pearl Harbor: Disturbing Questions About the Bush Administration and 9/11” a lui David Ray Griffin, după care s-a făcut acest documentar ). Am o bănuială că răţoiul Donald nici măcar nu va spune despre cele afirmate în această carte nici în acest al doilea mandat. Iar Georgescu nu ar fi făcut altfel. Ei bine, determinarea dizidenţilor moderaţi (dar mulţi) este atât de mare încât acest potenţial procent uriaş al lui Georgescu i-ar încuraja să iasă din hibernarea politică în care s-au autoizolat de câţiva ani, şi să înceapă construcţia unor mişcări politice mult mai greu de controlat decât figurile suveraniste recunoscute. SRI încearcă acum cu această măsură comandată CCR să câştige timp pentru erodarea naturală şi a imaginii lui Georgescu în ochii opiniei publice, şi eventual să ofere o alternativă de dictatură moderată în persoana robotului Ioha-Ioha. Aşa ceva mulţumeşte majoritatea poporului, care afirmă că dictatura ceauşistă a fost mai bună decât toate regimurile de după 1989, dar în acelaşi timp aruncă vina pe dizidenţii moderaţi pentru alunecarea României şi mai mult către dictatura clasică. Eu îi detest pe spionii civili, dar nu pot să nu recunosc în aşa ceva o mişcare genială de dezinformare şi manipulare publică.

Share this article :

RSS-Entries and Comments

 

Copyright © 2014. baldovin opinius - All Rights Reserved