11.2. Evolutia tehnologiei contemporane si decaderea imaginii de superstar
Acest articol este o parte dintr-un text mai amplu ce se refera la psihicul lui Michael Jackson. Vezi articolul anterior
Dupa cum am spus in acel articol, la toate asta a contribuit o industrie care si-a trait apogeul odata cu apogeul lui Michael Jackson insusi. Chiar daca fanii lui inraiti vor stramba din nas, fenomenul Michael Jackson nu a putut exista fara Motown, fara retelele de televiziune si fara producatorii care au creat primele 3 no.1-uri cu care „Jackson 5” a avut „cel mai de succes debut din istorie”. Cum este de asteptat, la un astfel de succes a contribuit practic o echipa intreaga de oameni nevazuti care sustineau din spate evolutia celor 5 copii Jackson.
Aparitia internetului si „democratizarea” instrumentelor digitale de producere a muzicii a facut ca imaginea de superstar sa apuna. Stadioanele nu se mai umplu ca in trecut pentru ca evenimentele muzicale si formatiile nu mai sunt atat de rare ca in urma cu 30 de ani. Muzica a inceput sa se faca in cantitate industriala odata cu acest proces de digitalizare iar experimente interesante se pot auzi in cele mai diverse locuri. Numarul de stiluri si tendinte la care se adauga si intoarcerea la sounduri mai vechi sau experimente de mediere a unor stiluri traditional opuse, asa cum este rockul si muzica electronica, a facut ca muzica contemporana sa explodeze pur si simplu. Numarul de muzicieni originali inregistrat pe portalul myspace a depasit deja astronomicul 8 000 000 si continua sa creasca. Numarul de ore de muzica care se face intr-un singur an depaseste de foarte foarte multe ori numarul de ore muzica ce s-a facut in intreaga istorie a umanitatii pana la aparitia erei digitale. Numarul de cluburi si festivaluri in care se sustin recitaluri live in fiecare zi este si el coplesitor.
Descentralizarea informatiilor, sursele alternative gasite in general pe internet au facut ca audientele din trecut sa fie legende. Decat sa se inghesuie la concerte megalitice omul de rand contemporan prefera sa mearga la un club si sa asculte muzica alternativa, nepompata de supraevaluari publicitariste. In schimb mass-media a facut pact cu tendintele tabloide ale presei de scandal pentru a-si pastra o audienta in continua scadere. Practic fenomenul Michael Jackson a fost amplificat de o presa centralizata menita sa faca audienta de orice fel si sa supravietuiasca din reclame comerciale si politice. Aceeasi presa l-a doborat atunci cand acest lucru parea senzational si aceeasi presa il ridica din nou in slavi si dupa disparitia lui.
Iata ca valoarea lui a fost si inca este mult exagerata, paradoxal, de sistemul social insusi al carui victima de fapt a fost. Sistemul consumatorist, continuand pe cel clasic, a pompat artificial valoare in Michael Jackson. Valoarea artei in general nu este aceea pe care sistemul o pompeaza discret in diferite figuri ale artei transformandu-le in legende. Aceasta optica este mai veche in istoria culturii si este data de aportul pe care clasele privilegiate se ascund dupa valorile artistice pentru a-si justifica statutul de elite. Daca un artist, Michael Jackson sau altcineva, este unic asta nu inseamna ca e Dumnezeul artei ci doar ca e o individualitate in campul artei la fel cum amprenta oricarui om este unica si la fel cum orice om este unic in sine. Daca unii fac arta si altii nu, daca unii fac arta mai buna si altii mai slaba asta e o chestiune de educatie umanista si rezistenta la educatie salbatica.
