Michael Jackson. 10.3. „Give in to me” si fixatia transferentiala angoasanta

August 12, 20100 comentarii

Michael Jackson sau atunci cand lumea s-a golit de idealuri
10.3. „Give in to me” si fixatia transferentiala angoasanta

Acest articol este o parte dintr-un text mai amplu ce se refera la psihicul lui Michael Jackson. Vezi articolul anterior.

Multi dintre admiratorii sai am putut vedea ca, in ciuda succesului imens, „Dangerous” era cam la nivelul primului sau album „Off the wall”. Ceva se intamplase dupa albumul „Bad”. Intre „Thriller” si „Bad” era o anumita continuitate. Intre „Bad” si „Dangerous” a aparut o ruptura ciudata. In locul unui Michael Jackson rebel, nonconformist si agresiv a aparut un Michael Jackson slab, incapabil de reactie. Ulterior a incercat o reeditare a lui „Thriller” prin „Gost” sau a lui „Smooth Criminal” prin „Rock my world”. Nu mai exista insa convingerea de dinainte desi dansul poate ca si-a pastrat prospetimea pe mai departe. Sunt convins ca aceasta reluare de teme mai vechi este o nevoie de pur marketing de reeditare a succeselor mai vechi in situatia in care succesul sau apunea din ce in ce mai mult. Nu a mai reusit niciodata un „Smooth Criminal” sau „Thrilller”, in schimb a aparut un alt Michael Jackson umil si slab ca in „Will you be there” sau „Heal the world”. De asemenea a aparut un Michael Jackson dispus sa vorbeasca despre detaliile vietii sale si despre intimitatile sale. Era un Michael Jackson moale. Evident, el a fost tot timpul un om moale insa nu prin aceasta imagine a devenit superstar si nu pentru asta multi dintre fani il iubeau. Scaderea laturii eroice in favoarea celei infantile si depresive din muzica sa nu a fost primita foarte bine de fani. Tendinta aceasta depresiva s-a accentuat de la album la album de aici incolo iar scaderea atat a vanzarilor cat si a numarului fanilor a fost o realitate vizibila.

Tema (ne)intelegerii propriului suflet a aparut foarte clar in piesa „I just can’t stop loving you” unde in intro Michael spune printre altele:

Multa lume ma intelege gresit
Asta pentru ca nu ma intelege deloc”.

Desi a ramas un „neinteles” tema reprosului lipsei de empatie si intelegere dispare din urmatorul album, „Dangerous”. Tematica lipsei de intelegeri din partea celorlalti va reveni abia peste 9 ani. Consider ca aceasta pauza se datoreaza prezenţei sale intensive intr-o cura psihoterapeutica. Dimpotriva, revenirea acestei teme se va fi produs abia la urmatorul album, History, atunci cand pentru el era clar ca psihoterapia esuase. In melodia „Childhood” spune la un moment dat „Nimeni nu ma intelege” si se reintoarce practic la momentul „I just can’t stop loving you”. Insa in momentul producerii albumului „Dangerous” putem observa o atitudine absolut opusa fata de aceasta lipsa de „intelegere”. Dimpotriva in locul lipsei de intelegere Michael Jackson reproseaza celuilalt tocmai incercarea de intelegere si ineficienta acestei incercari. In melodia "Give in to me" de pe albumul "Dangerous" apar doua versuri interesante pe care le-am ingrosat pentru a le evidentia in intregul context al textului:

Ea ma iubeste cu o inima de gheata
Caci iubirea ei se intoarce impotriva mea
Cautand iubirea mi-am irosit intreaga viata
Dar nu incerca sa ma intelegi
Mai bine fa ceea ce iti cer

Refrenul este si el foarte sugestiv:

Iubirea e o emotie
Da-mi-o cand o vreau
Da-mi-o cand ma aprind
Satisfa-mi dorinta
Da-mi-o cand o vreau
Vorbeste cu mine
Daruieste-mi-te!

La a doua strofa intalnim versurile:

Dar nu incerca sa ma intelegi
Pentru ca cuvintele nu sunt de ajuns

Daca in „I just can’t stop loving you” cerea cumva mai multa atentie din partea fanilor sau anturajului cu acele remarci din intro, iata ca aici deja e suprasaturat de atatea „intelegeri”. Acest lucru intareste ipoteza ca Michael Jackson a intrat in legatura cu un psihanalist si ca a fost intr-adevar intr-o cura in perioada dintre albumele „Bad” si „Dangerous”. Pentru cunoscatorii fenomenului psihanalitic aceste cuvinte sunt mai mult decat semnificative.

In aceste versuri de mai sus se simte si o reactie de pacient prins in vraja asanumitului "transfer" in care subiectul dezvolta afectiune si/sau ura exagerata fata de terapeut. Intreaga dinamica a fenomenului transferului din cura psihanalitica presupune o astfel de disperata nevoie a psihicului celui analizat de a se asigura de satisfactia iubirii terapeutului. Asemenea unui animal haituit cautat in ascunzatoarea sa subterana a inconstientului de catre interpretarile psihanalistului, transferul este o incercare de raspuns, o nevoie de compensare fie prin ura exagerata fie prin dragoste exagerata a acestei insatisfactii produse de o astfel de operatie. Majoritatea istericilor simpli parasesc pur si simplu cura. „Cazul Dora” al lui Freud e cel care imi vine imediat in minte. Asa s-a intamplat probabil si cu Michael Jackson. Daca o mai fi revenit e oricum greu de spus insa e cert ca aceasta experienta i-a schimbat atat viata cat si muzica. A disparut „Bad”, „Thriller” sau „Smooth Criminal” pentru totdeauna din atentia sa. A disparut acea grimasa agresiva de strangere plina de ura de buze. In concerte sau in anumite ocazii Michael Jackson a reluat acest gest tipic carierei sale de dinainte de Dangerous insa se vede parca faptul ca nu mai crede in el, ca il face fara convingere, actoricesc.

Eventuala "continere" pe care acesta i-ar fi putut-o oferi pentru contraponderea acestei iminente angoase la el nu va fi functionat. Dragostea unui singur adult nu ar fi insemnat mare lucru oricum. El nu avea nevoie de maternitatea continerii atata timp cat miile de fani ii ofereau inca dragoste industriala. A vindeca prin simularea de maternitate pe care el ar fi putut-o primi de la prezumtivul psihanalist prin "continere" in raport cu dragostea suprema a fanilor cu care era obisnuit este la fel cu a vindeca sevrajul de cocaina cu ajutorul tutunului. Iata ca acel confort oferit de psihanalist omului simplu de pe divan probabil ca l-a plictisit de moarte pe Michael Jackson daca a fost intr-adevar acolo. Asa ca un prezumtiv psihanalist va fi recurs la analiza frontala a simptomelor sau gesturilor sale si va fi lasat "continerea" la o parte. Probabil ca Michael Jackson a fost realmente speriat de posibilele interpretari ale analistului. Din acest caz cred ca el a renuntat in „Dangerous” la aceste teme macabre din „Bad”, „Thriller” ce i se potriveau foarte bine. E posibil ca insasi experienta psihanalitica insuficient abordata sa ii stimuleze un fel de formatiune reactionala de sorginte obsesionala care l-a facut ulterior sa evite temele macabre din muzica sa pastrand doar formal continuitatea cu vechea imagine. Despre gandirea sa magicista am discutat in acest articol. Dupa experienta cu psihanaliza, Michael Jackson a incercat sa devina un om bun si s-a trezit mereu in situatia de a-si „reprima” pornirile agresive si nevoia viscerala de a epata pe care probabil ca psihanalistul sau i le pusese pe tava ca semn al tendintelor sale „sadice”.

Din versurile de mai sus ne dam seama ca dintr-o data apare o alta tema cu totul noua pe langa cea a frustrarilor sale care pana atunci fusese femeia mincinoasa si avara (Billie Jean) sau inselatoare si seducatoare (Dirty Diana). Tema aceasta se regaseste intr-o alta piesa si ea destul de reusita de pe „Dangerous”: „Who is it”. Dar parca reluarea vechiului profil al femeii din Billie Jean si „Dirty Diana” nu l-a mai motivat ca in trecut si „Who is it” nu a mai fost un hit ca acestea. Dimpotriva "Give in to me" a fost un hit de calibrul lui „Dirty Diana” si cam singura legatura evidenta intre „Bad” si „Dangerous”.

In acel moment motivatia psihica a lui Michael Jackson era ceea ce de fapt il preocupa cel mai mult in acea perioada, respectiv femeia iquisitiva, femeia rezistenta, femeia cu „neutralitate binevoitoare” dar care nu isi deschide inima atat cat este el obisnuit sa ii fie deschisa. Suferintele personale si-au gasit un alt obiect de fixatie iar frustrarile mai vechi legate de ciudata experienta cu Diana Ross pareau sa fie date uitarii. Dirty Diana e una dintre cele mai reusite piese ale sale insa Michael Jackson n-a mai cantat-o in concerte. Evident aici intra si faptul ca piesa solicita foarte mult vocea pentru ca nu are cor de sustinere in spate ceea ce realmente ii putea eroda vocea in asa fel incat sa nu poata sa le mai sustina pe celelalte. Insa totusi pe langa asta si faptul ca nu mai credea intr-o Diana oportunista si chiar un pic de tarfa se datoreaza inclusiv noii sale iubiri care ii atragea radacinile pulsionale: transferul.

Share this article :
 

Copyright © 2014. baldovin opinius - All Rights Reserved