10.5. Cura psihanalitica ratata, ideea tatalui diabolic si erodarea relatiei cu Bashir
Acest articol este o parte dintr-un text mai amplu ce se refera la psihicul lui Michael Jackson. Vezi articolul anterior.
Se stie ca Michael a pus problemele sale din viata de adult pe seama tratamentului primit in copilarie din partea tatalui sau. Frustrarile primite din partea tatalui care se comporta ca si cum nu ii era fiu sunt deja lucruri foarte cunoscute de publicul larg despre care am analizat anterior in acest text ceva mai amanuntit.
In interviul acordat lui Oprah in 1993 apar primele acuzatii la adresa raului tratament primit in copilarie (15. 50 si mai departe)
La Toya a marturisit in cartea sa ca ostilitatea atat a sa cat si a lui Michael insusi fata de Joseph a tinut pana tarziu. Dupa cum am vazut pe parcursul acestui text din diferitele interviuri pe care le-a dat dar, in special, din cel acordat lui Bashir in „Living with MJ” si asa cum se poate vedea in filmul de mai sus, Michael Jackson si-a aratat convingerea ca bataile primite au fost cauza depresiei si tulburarilor sale emotionale in general. Dar despre aceste batai trebuie precizat un lucru foarte important: Joseph Jackson nu a mai intervenit in instruirea muzicala a copiilor dupa ce s-a semnat contractul cu Motown. De atunci el a ramas doar manager al trupei. Nu ar mai fi avut cum sa intervina deoarece toate aranjamentele si instruirea lor devenise obiectul profesionistilor de la „corporatie”, asa cum fratii Jackson obisnuiau sa ii spuna cu o oarecare nota de zeflemea. Joe Jackosn a ramas nesuferit si s-a purtat urat cu ei in asa fel incat probabil ca toti l-au urat (Michael cu siguranta) insa e de neimaginat ca i-a mai batut dupa semnarea contractului cu Motown. Pur si simplu copiii devenisera mai buni decat el. Nu avea ce sa ii mai invete. Prezenta unui astfel de om in apropiere este intr-adevar un maracine in spate pentru oricine nu este suficient pentru a explica tulburarea psihica a lui Michael Jackson in ansamblul sau.
Iata ca in momentul in care Bashir intreba (min 7:20) „Cum sa te bata ca erai un star international” si Michael raspundea „I know…” , el mintea usor prin omisiune:
Nu era o minciuna propriuzisa, voita ci una ce avea mai mult rol de „evocare retroactiva”. Practic Michael a extins perioada de batai de dinainte de afirmare si dupa debutul la Motown in mod involuntar pe baza faptului ca din punct de vedere pur psihic presiunile din partea tatalui, ale companiei, ale fanilor si, nu in ultimul rand, ale stapanilor secolelor trecute fata de stramosii sai sunt aceleasi. Actiunea uneia declanseaza automat activarea tuturor celorlalte. Asa ca daca Joe Jackosn l-a lovit la un moment dat pe micul Michael el a vazut in ochii sai nu numai ochii tatalui rau ci si ochii stapanului rau, cel care i-a chinuit pe stramosii sai sclavii. Nici un act psihic si nici un afect nu se datoreaza exclusiv cauzei prezente. La aceasta se adauga inevitabil si predispozitia.
Nu tin sa neg in vreun fel reaua influenta pe care tatal sau i-a adus-o in perioada formarii sale insa, dupa cum am mai spus anterior, este total gresit sa credem ca el ar fi singura sau cea mai importanta cauza asa cum gresit a crezut insusi Michael. Din punctul meu de vedere Joseph e doar un transmitator al unei mutilari ce vine din afara familiei, din sistemul insusi. Joseph e o cauza pe langa altele si nu cea mai importanta si nici cea mai mutilanta dintre ele. De aceea acest articol vrea mai curand sa reduca exagerarile cu privire la presupusa sa influenta diabolica asupra lui Michael asa cum s-a incetatenit in opinia publica si sa readuca in limita normalului imaginea tatalui sau prins la randul sau intre clestii sistemului semisclavagist. Asa cum am mai sugerat de-a lungul textului, eu consider ca diabolizarea tatalui se datoreaza in cea mai mare masura transferului negativ dintr-o astfel de cura psihanalitica abandonata prematur. Dupa cum am aratat in acest articol transferul este acea supramanifestare a proiectiilor negative (de ura) sau pozitive (de dragoste) fata de persoana psihoterapeutului/psihanalistului. Acesta este vazut fie ca un profet talmacitor de mesaje cosmice/divine, fie ca un vrajitor, fie ambele in acelasi timp in mod ambivalent. In cazul lui Michael Jackson predominante au fost cele negative deoarece ghinionul a fost ca metoda psihanalitica de investigatie a psihicului median si profund sa fie asociata cu presa de scandal care specula tot felul de „ascunzisuri” ale sufletului sau. Relatia cu Bashir pe parcursul celebrului interviu s-a deteriorat tocmai in momentul in care curiozitatile fata de intimitatea sa sexuala si de perioada copilariei erau dublate de anxietatea fata de tendintele sale pedofile si subiectul preferat al tabloidelor: operatiile sale estetice. Dincolo de asta, Bashir insusi nu era pregatit sa inteleaga dimensiunea psihicului uman in general si cea a lui Michael Jackson in special. In aceeasi masura tatal sau insusi nu era pregatit sa devina dintr-un tata autoritar si cinic un tata iubitor si atent asa cum Michael l-a dorit de cand se stia. Incercarile pe care acesta le facea de apropiere afectiva fata de Michael Jackson ii trezeau acestuia sentimente ostile direct proportionale cu afectiunea pe care si-a dorit-o mereu de la el.
Lumea intreaga nu are aceasta experienta exceptand psihanalistii care au invatat acest lucru ca urmare a dibaciei personale si a experientei capatate in timp. Dar nici macar toti psihanalistii nu au stapanit destul aceasta putere de a elibera de vreme ce, iata, rezultatul nu a fost unul remarcabil la Michael. O posibila astfel de cura neterminata si valentele complexului Oedip inteles superficial i-au putut amplifica ideea urii fata de tata pastrata din perioada copilariei. Urmatorul articol va insista pe inadvertentele dintre rigorile curei psihanalitice clasice si personalitatea lui Michael Jackson.
