Michael Jackson. 9.9. Neverland – un proiect controversat

August 4, 20100 comentarii



Michael Jackson sau atunci cand lumea s-a golit de idealuri
9.9. Neverland – un proiect controversat

Acest articol este o parte dintr-un text mai amplu ce se refera la psihicul lui Michael Jackson. Vezi articolul anterior.


O problema speciala a fost viata sa sexuala din care lipseau cu desavarsire partenerele. Anturajul sau a observat asta si a inceput sa se îngrijoreze simtind preferinta sa pentru compania copiilor. Probabil ca avertizarile din textul piesei „Billie Jean”, venite din partea mamei, respectiv „Fii atent ce faci si nu mai tot umbla cu prostii fata de fetele tinere”, nu se refereau la astfel de fete cat mai mult la interpretarile anturajului fata de comportamentul sau sexual. Insa este foarte posibil ca aceste cuvinte sa fi fost doar proiecţii ale propriilor temeri in membrii antrurajuli si, astfel, ele sa nu fi ieşit niciodata din gura vreunui apropiat.

In urmatorul film pe care l-am mai prezentat anterior la min. 2. 14 Michael Jackson afirma o stare timpurie de sentiment de bizarerie interioara spunand ca inca de pe atunci „stiam ca ceva in neregula cu mine”:



Ne putem imagina ingrijorarea parintilor sai cu privire la faptul ca, desi devenise un star, viata sa amoroasa arata anumite ciudatenii. Probabil ca parintii sai se sfatuiau in legatura cu „educatia” fie ea si tardiva ce trebuia oferita tanarului Michael. Un astfel de indemn este cam tot ce a putut scoate un suflet la fel de inchis asa cum este tatal lui, Joseph despre care Michael isi aducea aminte in urmatoarea conversatie la telefon, la min. 2.08:



Indiferent de cat de greu ar parea fanilor, va trebui sa acceptam faptul ca libidoul sau era destul de clar conturat catre pedofilie. Dupa acuzatiile din 1993 multa lume a legat prezenta sa cu copii de mana la evenimente, unde ar fi trebuit sa fie prezent cu o eventuala partenera, de aceasta dorinta mediana de a comunica pasiunea sa pentru copii. Stim ca lui Michael Jackson i-au placut copiii de timpuriu. S-a afisat cu ei in public tinandu-se de mana sau luati in brate.

Cu toate astea, am mai spus-o si o repet: Michael Jackson nu a fost un pedofil. Chiar daca ar fi fost cumva in situatia de a fi abuzat sexual de un copil, totusi el tot nu intruneste criteriile pentru a fi declarat un pedofil. Daca ar fi fost un simplu pedofil s-ar fi mutat intr-o tara exotica si ar fi trait acolo toata viata bine mersi asa cum fac multi pedofili instariti astazi. Este evident ca a avut tendinte pedofile foarte vizibile si clare dar asta nu inseamna ca a fost un pedofil asa cum pedofilia este consemnata in tratatele de psihopatologie. Orice om are anumite tendinte pulsionale. Pe langa pedofilie mai exista si altele de acest gen ca homosexualitatea, voiaorismul, sadismul, etc. care pot fi sublimate sau inhibate de insasi natura psihicului. Pedofilia lui a fost mai curand o metafora, la fel cum a fost necrofilia pentru compatriotul sau din alt registru temporar si artistic, poetul Edgar Allan Poe. Pedofilul si necrofilul sunt niste oameni sub nivelul de evolutie spirituala a acestor figuri culturale. Nici Poe nu ar fi fost fericit facand sex cu fecioare moarte si nici Michael Jackson nu ar fi fost implinit facand sex cu copii. E foarte greu pentru un anturaj care nu cunoaste psihopatologia indeaproape sa faca diferenta, insa o astfel de diferenta este capitala.

Michael Jackson insa era sedus sexual nu de copiii in sine cat de incapacitatea copiilor de a se oferi sexual asa cum probabil toata viata lui a intalnit la adulti in dorinta de a-i ciuguli averea. Lejeritatea copiilor si lipsa lor de raspuns sau propunere erotica ii faceau niste indiferenti afectuosi. O astfel de ecuatie atragea implacabil propria sa relatie cu tatal imun afectiv sau pe cea nedefinita pe care o avusese cu Diana Ross. Nimic nu era mai dureros pentru el decat transformarea aceasta a indiferentei interlocutorului pe care nu il cunostea intr-un fan mai mult sau mai putin sincer, odata cu dezvaluirea identitatii. Desi isi dorea cu ardoare acest lucru, in momentul in care cineva devenea un fan ceva in el se rupea, o lume se prabusea desi parea ca transformarea in fan al indiferentului era tot ce isi doreste cel mai mult.

Un comportament exhibitionist rudimentar in fata copiilor urmat de rusinea expunerii si de fuga poate fi foarte clar vazut in acest film la minutul 02.48



Din punctul meu de vedere astfel de gest este cel mai erotic gest asumat de el insusi pe care el il putea face. Si, chiar si asa, el a simtit nevoia sa o rupa la fuga, cuprins cumva de o rusine inteligibila doar de psihicul sau alambicat. Acest om chiar a fost un imatur, un subdezvoltat libidinal, un copil prizonier intr-o lume a adultilor, ramas la stadiu de a exercita curiozitati si jocuri deocheate dar inca inocente cu ceilalti copii. Pentru cineva neinstruit in ale psihologiei, acest gest poate parea un gest pervers insa este un gest inocent la fel ca si cele infantile. O astfel de delimitare insa nu a putut fi facuta tot timpul de anturaj si asta a facut ca asupra lui sa se abata acest gen de indoiala si suspiciune pe care el a incercat din rasputeri sa o contracareze mediatic.

Precizez ca atunci cand folosesc termenul „inocent” nu am in vedere o conceptie victoriana sau medievala despre copilul ca inger desexualizat. Copilul insusi poate avea pulsiuni libidinale mai puternice sau mai slabe, mostenite parental, insa manifestarea lor este diferita de cea a adultilor. Acest gest al lui Michael Jackson este unul exhibitionist si, daca il punem in relatie cu celalalt gest de incarcatura libidinala de la sfarsitul piesei „Dirty Diana”, despre care am analizat amanuntit in acest articol, atunci ii putem vedea mult mai clar semnificatia erotica. Dar, asa cum voi demonstra si mai detaliat in articolul ulterior, el nu a fost un pedofil ci pur si simplu libidoul sau s-a fixat infantil pe undeva in jurul perioadei 7-10 ani, atunci cand viata sa reflecta puternice contorsionari afective. De aceea libidoul sau pare mai curand nedezvoltat decat al unui pedofil tipic. Diferenta pare minora insa ea este capitala pentru intelegerea libidoului sau. Din pacate, publicul sau anturajul (si chiar el insusi) a fost incapabil sa faca o astfel de diferenta, cazand prada unei conceptii fie acuzatoare la adresa luilui fie, dimpotriva, adoptand o conceptie angelica despre un fel de sfant Michael Jackson . .

S-a casatorit atunci cand a avut nevoie sa isi arate lumii normalitatea, heterosexualitatea si nu preferintele pedofile de care lumea începuse să îl bănuiască din ce în ce mai tare. Asa s-a intamplat cu prima sotie ; ea avea principial acest rol de a contracara aceasta percepţie publica. De asemenea, s-a casatorit pentru ca a vrut copii mai degraba decat o viata sexuala masculina tipica. Putem astfel intelege de ce Lisa Marie a refuzat sa il faca tata.

Plansul celei de-a doua sotii a lui, Debbie de la min. 4.06 al urmatorului film poate fi inteles si el astfel:



Practic, plansul ei poate fi inteles in lumina acuzatiilor din al doilea scandal de pedofilie. In plansul ei se vede o oarecare dezamagire si ingrijorare fata de soarta copiilor sai lasati pe mana celui ce, in acele momente, i se facea in presa o imagine de monstru. In astfel de conditii in mintea ei se contura ideea ca dragostea dintre ei fusese de fapt o prefacatorie si ca el nu o dorise niciodata pe ea ca sotie cat mai ales ca producatoare de copii. Dezamagirea lui Debbie fata de situatia sa poate fi inteleasa nu doar in lumina ingrijorarii fata de destinul propriilor copii cat mai ales in lumina dragostei pierdute si a sentimentului de abandon ramas in urma aventurii sale cu Michael Jackson.

Cu publicul insa situatia e mai diferita. Publicul si lumea intreaga a proiectat asupra lui propria ipocrizie si angoasa fata de sexualitate. Din pacate, cu cat lumea il suspecta mai mult de pedofilie cu atat el insusi incepea sa creada astfel de lucruri. Artistul e uneori opera publicului mai mult decat publicul ar fi opera artistului. O viata intreaga a stat la picioarele publicului si i-a oferit ceea ce publicul a dorit ca el sa fie. O buna parte din libidoul sau a fost investita in simptomele sale psihopatologice si artistice deopotriva. Insa o astfel de ambivalenta pozitionare a publicului i-a directionat si partea care ii mai ramasese nesublimata catre lumea copiilor, catre un taram de basm pe care el insusi si l-a dorit de-a lungul vietii. Nu vreau sa spun ca eventuala sa pedofilie s-ar fi datorat exclusiv publicului care l-ar fi dorit astfel ci doar ca, pe langa propria predispozitie spre pedofilie, publicul a contribuit si el intr-o oarecare masura la accentuarea acestei predispozitii.

Piesa „Will you be there” poate fi inteleasa ca un ciudat testament muzical si moral. In momentul in care a fost scrisa, Michael Jackson era in curs de schimbare a imaginii si a stilului de viata de dinainte de „Dangerous”. In schimbul acelor perpetue avertizari din partea anturajului, el a preferat sa mearga mai departe si sa creeze Neverland in care sa se refugieze cu copiii, departe de ochii acuzatori. De aceea muzica lui s-a schimbat devenind mai domoala si mai comerciala, preferand sa lucreze cu alti oameni in productiile muzicale decat sa continue cei cu care lucrase pana atunci. Refugiul la Neverland a fost o parte din cest plan. Aici isi putea investi libidoul difuz in jocurile si lumea copiilor in care se refugia. In acelasi timp insa suferea de pe urma unei banuieli personale cum ca, cumva, va fi acuzat de trecerea liniei in relatiile cu copiii, ceea ce s-a si intamplat odata cu acuzatiile din 1993. Versurile din „Will you be there” arata un om care parca astepta sa i se intample ceva rau:

„In ceasul cel mai intunecat
In disperarea mea cea mai adanca
Ma vei mai iubi
Ma vei sprijini?
In necazurile mele
Si in zbaterile mele
Din indoielile
Si frustrarile noastre
In violenta mea
In agitatia mea
Din frica mea
Si confesiunile mele
In suferinta si durerea mea
Din bucuria si supararea mea
Iar in asteptarea unei noi zile de maine
Nici eu nu te voi parasi vreodata
Al tau pentru totdeauna in inima mea.”

Intr-o astfel de confesiune putem revedea ceea ce a afirmat catre Bashir la min. 6.24:

Dorinta de a alege mai curand moartea decat lumea adultilor, golita de idealuri pentru el, incepea sa prinda din ce in ce mai mult contur. Avertizarile publice, pe care le facea inca de pe timpul erei „Bad” fata de o posibila cedare psihica si fizica, se vor intensifica si vor fi din ce in ce mai vizibile in special pe scena. Piesa „Gone too soon” de pe „Dangerous” reprezinta o astfel de proiectie a propriului destin in persoana lui Ryan White, copilul bolnav caruia i-a dedicat melodia si care s-a stins 8 Aprilie, 1990. Intre timp „Gone too soon” a devenit leitmotiv acceptat general pentru propriul sau destin.

Neverland era un pariu si o incercare speciala pentru el de a se apropia de copii si de a se departa de adulti. Teama de a fi perceput ca molestator de copii si posibila sa incriminare penala s-a manifestat inca de pe atunci. Versurile de mai sus arata intr-un mod aproape prevestitor ceea ce de fapt s-a si intamplat. In 1993, la 2 ani dupa lansarea albumului „Dangerous” de pe care face parte piesa „Will you be there”, a izbucnit primul scandal de pedofilie. Indiferent cat de implicat sau nu ar fi cineva in acest caz, e firesc ca fiecare sa isi puna intrebarea in mod involuntar si implacabil: a avut Michael Jackson relatii sexuale cu copii? Suna tabloidic insa tema poate face obiectul investigatiei stiintifice. Următorul articol o va dezvolta mai in amanuntit.


Acest articol este o parte dintr-un text mai amplu ce se refera la psihicul lui Michael Jackson. Click aici: http://baldovin.blogspot.com/2010/08/michael-jackson-910-despre.html pentru urmatorul articol







Share this article :
 

Copyright © 2014. baldovin opinius - All Rights Reserved