9.10. Despre probabilitatea unui abuz sexual asupra minorilor
Acest articol este o parte dintr-un text mai amplu ce se refera la psihicul lui Michael Jackson. Vezi articolul anterior.
Asadar frustrarile fata de femeile pragmatice sau infidele din piesele sale trebuie intelese in lumina acestor pulsiuni reprimate si modelate in sensul anturajului si publicului. Reticentele mai vechi ale publicului in a-l vedea mereu cu cate un copil erau resimtite profund in psihicul sau. In dorinta sa de a se suprapune peste intentia acestora de a-l vedea alaturi de o femeie intr-o relatie de cuplu el s-a afisat cu diferite femei insa fara sa simta mare atractie libidinala pentru ele. Imaginea lor negativa asa cum apare in versurile sale este exagerata de aceste angoase ale nepotrivirii si propriei vinovatii psihice fata de astfel de interes.
Psihanaliza clasica si o intreaga opinie contemporana vede in infantilismul sau o anumita incercare de sublimare sau chiar camuflare strategica a pedofiliei sale. Aceasta viziune vede psihopatologia comportamentului sexual excentric si intreaga psihopatologie in general ca fiind insasi esenta naturii umane iar civilizatia ar veni si ar inhiba civilizand. Eu personal nu ader la o astfel de viziune. Pentru mine psihopatologia este gunoiul lasat de civilizatie in spatiul abuzatilor social pe spatele carora ea isi creeaza splendorile. Asa ca eu intorc la 180 de grade ecuatia si accept faptul ca pedofilia lui este de fapt o camuflare si o reparatie a unei genealogii mutilate de cultura colonialista si inviorata de propria copilarie plina de sperante. Din acest punct de vedere resping inclusiv propria viziune a lui Michael Jackson insusi vis-a-vis de starea lui de nefericire din copilarie. Asa cum am mai spus insa, copilaria sa a avut multe momente de stralucire si fericire. Frustrarile infantile de care el vorbea adeseori sunt exagerari. Asta nu inseamna ca nu ar fi fost frustrari deloc ci doar ca au fost exagerari prin care strabatea depresia predecesorilor sai, sclavii. Asta e adevarata sa durere pe care el insusi nu a putut sa o vada, pe care i-a fost rusine sa o recunoasca desi o simtea palpitand continuu in sufletul sau. Modul in care ipocrizia sociala de astazi judeca si evalueaza omul in functie de neamul sau si de originea sa se regaseste inclusiv in structura injuraturii. Toata cariera sa Michael Jackson a incercat sa acopere acest sac fara fund al nimicniciei sociale pe care stramosii sai i l-au transmis ereditar. Refugiul in lumea copilariei este refugiul in singurul moment de fericire al sclavului dupa cum am aratat ceva mai amanuntit anterior.
Daca la o astfel de predispozitie adaugam un viol fie din partea tatalui, fie din partea unuia dintre fratii mai mari atunci pulsiunile pedofile ale lui Michael Jackson trebuie sa se fi intarit foarte mult la maturitate. Daca totusi asa ceva s-a intamplat atunci sansele pentru ca el insusi sa fi molestat cu adevarat un copil sunt foarte mari in virtutea statisticii. Iar statistica arata clar ca o buna parte din pedofili au fost ei insisi abuzati sexual in copilarie. Pe de alta parte insa mai trebuie luat in considerare un aspect si anume ca pedofilii autentici sunt niste oameni foarte retrasi si discreti. Ei pleaca prin tari din lumea a treia si isi traiesc acolo viciul cu copii apartinand unor familii sarace dispuse sa ii vanda sau sa ii prostitueze. Daca ar fi fost un pedofil autentic ar fi facut si el la fel.
In aceeasi masura pot sa afirm ca dragostea lui fata de copiii de la Neverland in special fata de cei apropiati filmati de Bashir nu este una numai materna. Evident, asa ceva nu exista in principiu iar libidoul si maternitatea se amesteca in mod constant si universal in dragostea adultilor fata de copii. Insa atata timp cat el avea proprii sai copii pe care sa isi descarce nevoia de maternitate este total anormal sa isi ia din alta parte dragostea copiilor. In mod cert o cantitate anume de libido se va fi infiltrat in dragostea fata de copiii ce nu ii apartineau. Intrebarea este de ce acest aflux libidinal nu se manifesta fata de proprii copii si avea nevoie de altii? Sa fie simpla sa nevoie de „altceva” care i-a guvernat psihicul timp de o viata intreaga? Este posibil. Dar poate fi si propria constiinta a faptului ca greseste daca nu chiar insasi atentia speciala a mamei lor. Poate ca nu isi permitea sa se comporte fata de copiii sai ceva mai „liber” gandindu-se la acuzatiile pe care La Toya insasi le facuse fata de tatal lor cum ca ar fi molestat-o sexual.
La Toya spune fara echivoc ca a fost molestata sexual de tatal sau Joseph la min 1.29 al acestui film:
Este totusi un pic cam prea mult. Se prea poate ca ea sa faca o astfel de declaratie din razbunare pe el. Evident nu putem stii sigur. Insa eu am o urma de indoiala. La Toya e o fire destul de exaltata si putea interpreta ca viol orice posibila urma de agresiune fizica din partea tatalui. Asa ca daca Joseph i-ar fi pus mana pe piept incercand sa o impinga pe pat strigandu-i „nu pleci nicaieri!” e foarte posibil ca ea sa fi luat un astfel de gest ca pe un abuz sexual.
Daca Michael Jackson ar fi continuat sa faca o muzica la fel de puternica si dupa scandalul cu acuzatia de viol as fi inclinat sa recunosc o mai mica pondere a pulsiunilor pedofile in libidoul sau. Din pacate dupa cele doua procese Michael a fost pur si simplu devastat. Reactia ciudata fata de acuzatiile de pedofilie din 1993 arata o astfel de nebuloasa emotionala care ii cuprinde psihicul:
Incepand din 93 de cand a izbucnit scandalul cu pedofilia Michael Jackson a compus doar 2 piese memorabile: „Earth song” si „Cry”*. E drept ca s-ar putea ca acestea sa fie mult mai valoroase decat tot ceea ce facuse inainte insa in ciuda unei astfel de maturizari creatoare el si-a pierdut apetitul pentru a mai fi un superstar si pentru a mai compune hituri cu larg impact la public. Motivatia interioara, daimonul sau au disparut.
In orice caz il vedem mult mai retras si absent fata de copii sai desi se joaca cu ei si incearca sa fie foarte amabil. Putem lesne vedea ca fericirea sa alaturi de acel copil strain pare a fi mult mai mare fata de cea de langa copiii sai:
Din toate acestea putem observa un puternic comportament pedofil la Michael Jackson. Si totusi asta nu inseamna ca a fost un pedofil. Michael Jackson nu a fost un pedofil la fel cum un calugar plin de tendinte homosexuale retras intre alti calugari nu este un homosexual. Sunt unii calugari care practica homosexualitatea si s-au retras la manastire pentru a scapa de prigoana sociala. Sunt si unii insa care nu o practica desi au tendinte homosexuale evidente. Michael Jackson se afla in aceasta a doua situatie pentru ca nu a practicat pedofilia ci doar dragostea de copii la fel cum calugarul practica dragostea de oameni.
Cam atat se poate spune despre tendintele sale pedofilice fata de datele existente la indemana tuturor. Mai sunt si alte cateva detalii care pot fi deduse din ceea ce am descris in acest text dar in momentul acesta consider ca trebuie lasate deoparte. Poate la un moment dat le voi dezvolta si pe acestea insa in acest moment ma opresc aici. Tema vinovatiei sau nevinovatiei lui Michael Jackson fata de molestarea minorilor nu se va termina aici nici in textul meu la fel cum nu se va termina nici dupa publicarea integrala a sa. Oricum, eu am sa revin la ea in epilogul acestui text si am sa o analizez din alta perspectiva decat cea psihanalitica propriuzisa.
* Personal, dupa cum o arata si remix-ul meu recent, as baga aici si pe „They don’t care about us”. Piesa da dovada de subtilitati armonice foarte fine. Dar totusi ea nu a facut furori asa cum au fost celelalte. Pentru anii 1995 sound-ul ei era totusi destul de depasit. La aceasta a contribuit din pacate si o parte din versuri ce tradeaza lipsa unei teorii politologice coerente si un amestec de impresii.
