Michael Jackson. 9.6. Un libido marcat de sentimentul de abandon si copil nedorit

Michael Jackson sau atunci cand lumea s-a golit de idealuri
9.6. Un libido marcat de sentimentul de abandon si copil nedorit

Acest articol este o parte dintr-un text mai amplu ce se refera la psihicul lui Michael Jackson. Vezi articolul anterior.

Aceste pulsiuni libidinale excentrice, mostenite de la mama in special, impreuna cu altele, mostenite de la tata, au adus cu ele si puternice sentimente de vinovatie, inferioritate si culpabilitate tinand cont atat de cultura conservatoare careia familia sa ii subscria. La acestea s-a adaugat si de educatia transgenerationala a culpabilitatii si iminentei pedepsei inoculate in constiinta stramosilor sai inrobiti de civilizatia colonialista. Acest fond psihic libidinal problematic a fost carpit oarecum din punctul de vedere al echilibrului psihicului lui Michael Jackson cu dragostea timpurie a fanilor, ceea ce i-a amplificat personalitatea isterica, ajungând să fie aşa cum am descris-o aici.

Istericul incearca sa seduca si apoi sa paraseasca inainte de consumarea propriuzisa a dragostei. Indiferent daca actul seductiei are sau nu consecinta in planul afectivitatii celui sedus, chiar daca acesta raspunde sau nu seductiei, la un moment dat istericul va defila prin fata „victimei” cu o noua cucerire. El se simte foarte bine atunci cand se afla in varful de sus al triunghiului oedipian iar, daca e disputat de mai multi parteneri care se lupta pentru el, asta ii produce o foarte mare placere. In cazul lui Michael Jackson si a foarte multi alti isterici povara sentimentului copilului nedorit, despre care am analizat mai sus, se manifesta prin nevoia constanta de a se stii iubit, apreciat si de neinlocuit.

La Michael Jackson a primat nevoia de a se sti iubit de persoane care nu aratau acest lucru. In aceasta nevoie se resimte si vechea lui nevoie de afectiune din partea tatalui rece si neempatic, dupa cum el o spune la min. 9: 12 al acestui film:



Intr-o astfel de nevoie de a se sti iubit de Joseph putem vedea cristalizată transgeneraţional insasi dorinta mamei sale Katherine de a se sti iubita de el. Daca luam in calcul ipoteza violului descrisa anterior, ne putem imagina ca aceasta femeie a trait toata viata sa cu teama ca familia sa si-a datorat existenta mai mult unor circumstante exterioare, a presiunii familiei sale care dorea sa repare onoarea fiicei batjocorite, si nu a unui curs natural, a unei iubiri normale urmate de casatorie si familie. Michael Jackson a mostenit de la ea acest sentiment al copilului nedorit si a omului neiubit de Joseph. Acesta nu le dadea voie copiilor sa il numeasca tata; dupa cum am amintit deja anterior, actul sau de nerecunoastere pe deplin a paternitatii asupra copiilor era menit sa contracareze vinovatia asupra actului violului sau a consecintelor acestuia. Chiar daca ipoteza violului nu s-ar confirma, totusi putem da credit pe mai departe acestei asertiuni; lipsa de empatie a tatalui Joseph a fost o realitate resimtita atat de mama Katherine cat si de copiii lor indiferent de valoarea de adevar a acestei ipoteze. In urma acestei stari de fapt Michael Jackson a incercat cu dragostea intregii lumi sa acopere aceasta gaura emotionala a trecutului sau marcat de prezenta absenta a tatalui neiubitor si chiar străin.

Dincolo de asta, in aceasta nevoie se resimte inclusiv nevoia de a transforma in fani pe cei indiferenti, de a-i face sa il iubeasca si de a-i implica in jocurile show-biz-ului. Acest sentiment de abandon se manifesta la el in nevoia de a se simti acceptat acolo unde nu ii era in mod natural locul. Aceasta nevoie se poate vedea in experientele sale cu fratii care aduceau fete in camera comuna, despre care vorbeste in acest film sugestiv la min 3. 55 si despre care am mai amintit intr-un articol anterior:



Din acest film putem deduce discutiile avute intre el si fratele amorez inainte ca acest gen de eveniment sa se petreaca. Trebuie sa ne imaginam ca nimeni nu l-ar fi putut tine pe fratele mai mic in camera cu forta atunci cand unul dintre frati ar fi intreţinut relatii intime cu o femeie. Sunt unii care recurg la astfel de comportamente sexuale dubioase insa stim că Michael era destul de incapatanat sa refuze daca cineva incerca sa il faca sa faca ceva ce nu dorea. Prin urmare este normal sa presupunem ca el insusi a vrut sa asiste la o astfel de scena. El insusi a vrut sa ramana intr-o astfel de situatie si sa se prefaca adormit. Ne putem imagina ca micutului Michael i se cerea initial sa plece din camera dar el refuza invocand diferite motive. Intre cei doi frati urmau apoi negocieri care se finalizau cu un tip remarca incapatanata a lui Michael care trebuie sa fi sunat cam asa: „mi-e somn si vreau sa dorm in patul meu din camera mea, voi faceti ce vreti iar eu stau cuminte in coltul meu”. Abia apoi probabil ca a venit si replica fratelui „Promiti ca dormi si nu ne deranjezi?”, urmata de iluminarea lui la fata si raspunsul „Promit, promit”, evocate de el in film. Putem vedea de aici nevoia sa tipica de a se uni in interiorul cuplului parental si a scapa de povara triunghiului inferior oedipian.

Cerinta de a se preface adormit si de a nu-i deranja pe cei doi i-a ramas ca fixatie libidinala care ulterior este proiectata in persoana Dianei din „Dirty Diana” si in alte situatii reale sau imaginare. Daca coroboram aceasta informatie cu rivalitatea dintre frati pentru dragostea Dianei Ross, care trebuia sa le acorde atentie fiecaruia dintre fratii Jackson (dar probabil nefavorizand pe cineva anume), atunci rezultatul va fi un libido prematur adolescentin, incapabil de a se accepta pe sine si incapabil de a lua decizii de abordare a celuilalt, mimand indiferenta. Vom vedea in urmatoarele articole importanta pe care acest erotism nedefinit si difuz le-au avut in comportamentul sau sexual desi acest lucru s-a vazut destul de clar si pe parcursul acestui text.

Acest articol este o parte dintr-un text mai amplu ce se refera la psihicul lui Michael Jackson. Click aici: http://baldovin.blogspot.com/2010/08/michael-jackson-97-prizonierul-unui.html pentru urmatorul articol

Michael Jackson. 9.5. Maternitate si libido

Michael Jackson sau atunci cand lumea s-a golit de idealuri
9.5. Maternitate si libido

Acest articol este o parte dintr-un text mai amplu ce se refera la psihicul lui Michael Jackson. Vezi articolul anterior.

Stim foarte bine ca felatia si alte comportamente excentrice specifice au fost si inca sunt realitati ale comportamentului sexual omenesc chiar daca unii le-au experimentat mai putin. Insa, asemenea repulsiei fata de incest, cultura clasica are repulsie si fata de sexualitatea orala si cea alternativa, exentrica in general. Majoritatea religiilor moderne o condamna mai mult sau mai putin vizibil. Chiar si in rarele momente in care cultura a evocat-o si a prezentat-o enoriasilor sai, acest lucru s-a facut cu o oarecare strangere de inima, cu o anumita perdea sau pur si simplu cu o anumita bravada nihilista fata de legile nescrise ale societatilor. Arta contemporana a aratat o oarecare emancipare fata de acest subiect insa acest tip de bravadare se simte si in cazul ei. Acest lucru s-ar fi putut datora potentialelor imbolnaviri, datorita contactului gurii cu microbii genitali pe fondul igienei precare, fie nevoii clasice de separare dualista intre lumea animalica a instinctului si lumea divina a spiritului omenesc ce se manifesta prin gura, fie ambele acestea la un loc, la care se pot adauga si alti factori. Dar cert este ca tema sexualitatii orale a provocat si provoaca atat disconfort psihic cat si o atractie irezistibila venita din straturile mediane ale mintii omenesti.

La drept vorbind parca aceasta situatie nu se datoreaza numai culturii in sine cat si compromisului pe care natura l-a facut cu viata, dand instinctului sexual si celui matern organe specifice aproape identice. Sarutul simplu si inocent pe care il acordam persoanelor iubite de fapt actualizeaza intr-un mod simbolic si oarecum igienic atat gestul animalelor de lingere al progeniturilor si protejare de diversi paraziti cat si gestul de sugere al sanului specific comportamentului matern al copilului. Pornind de la pupicul simplu, trecand pe la sarutul normal, apoi la sarutul pasional frantuzesc si, in final, ajungand la felatia propriuzisa, avem grade diferite de interferenta al factorului libidinal in cel maternal. Daca in cazul pupicului libidoul este diminuat, e clar ca la felatie el este supradimensionat ca pondere pulsionala.

Libidoul feminin al lui Michael Jackson analizat in articolele anterioare nu vine propriuzis din experienţele sale concrete. Un astfel de libido nu are cum sa fi venit de la el atata timp cat el nu a avut organe genitale feminine care sa alimenteze libidoul sau general cu energie proaspata, ontogenetista. Libidoul sau s-a consolidat ereditar asa cum se consolideaza in cazul fiecarui om. Intelegerea provenientei acestui libido feminin din comportamentul sau se orienteaza catre filiera materna, de fapt singura cale feminina a ereditatii sale si, evident, al oricarui om.

Acest libido este un libido difuz, un libido care depaseste albia comportamentului sexual concret si care atinge sferele simptomatologiei psihopatologice. Cu toate astea, paradoxul este că aceste comportamente sexuale excentrice sunt puse foarte in practica rar de cei in cauza. Chiar daca uneori pot pune in practica aceste comportamente sexuale, cei cu predispozitie nevroticista sunt departe de avea satisfactie sexuala, orgasm sau vindecarea nevrozei in urma practicarii a astfel de excentricitati desi simptomele ii arata avizi de a le savura exotismul. De aceea, emanciparea sexuala a anilor 1960 nu a condus la disparitia factorului sexual excentric metamorfozat in simptomele psihopatologice insa a redus in mod vizibil ponderea numarului de nevroze in comparatie cu restul de tulburari psihice. Iata ca e nevoie de psihanaliza mai curand decat de inducerea unor „metode de deconditionare”, asa cum fac terapiile behavioriste pentru a produce macar o impacare a subiectului cu aceste elemente pulsionale dezavuate de cultura clasica. Repulsia ce i se poate induce unui astfel de pacient fie ii creeaza discordanta (vezi nota de subsol al articolului anterior pentru clarificarea termenului) fie ambivalenta cu privire la ele. Dar asta nu inseamna decat vopsirea unui castel de nisip deoarece in profunzimile mediane ale psihicului ele sunt la fel de active. Aceste continuturi psihice ce vizeaza comportament sexual excentric pot fi catalizate transgenerational si acceptate ca atare de catre urmasi ca particularitati ale comportamentului lor sexual.

Acest articol este o parte dintr-un text mai amplu ce se refera la psihicul lui Michael Jackson. Click aici: http://baldovin.blogspot.com/2010/07/michael-jackson-96-un-libido-marcat-de.html pentru urmatorul articol

Michael Jackson. 9.4. Oralitatea sa regasita in alte manifestari psihice de-ale sale

Michael Jackson sau atunci cand lumea s-a golit de idealuri
9.4. Oralitatea sa regasita in alte manifestari psihice de-ale sale

Acest articol este o parte dintr-un text mai amplu ce se refera la psihicul lui Michael Jackson. Vezi articolul anterior.

Dupa cum am aratat in capitolele precedente, in momentul in care Michael Jackson era pus in fata unei perspective erotice din afara era cuprins de angoase extrem de profunde. In primul rand in acel moment sferele sale libidinale aproximativ egale ca pondere de rezultanta in libidoul sau general intrau automat in conflict una cu cealalta. Libidoul sau era cuprins de pulsiuni parafilice (homosexuale) de factura discordanta* iar insatisfactia produsa de un astfel de conflict ii provoca angoase tipice. Inca odata precizez pentru cei ce nu au citit articolele anterioare, respectiv acesta si acesta, ca aceste pulsiuni profunde ale mintii omenesti nu este necesar sa se regaseasca identic in comprtamentul sexual, si in orice fel de comportament. Asadar, daca pulsiunile homosexuale sau pedofilice existau în profunzimea sau zona mediana a mintii lui Michael Jackson, asta nu înseamna ca el le punea si în practica. De fapt comportamentul final este o rezultanta a negocierilor dintre mai multe pulsiuni si niciodata pulsiunea bruta, pur instinctuala.

Iata ca orice excitare sexuala atragea la Michael Jackson aceste angoase teribile. Gestul mainilor pe care si le-a pus pe fata, in urma experientei cu Tatum O’neil povestita lui Bashir, trebuie inteles si in lumina acestor angoase. Orice fel de incercare de flirt pe care sexul opus il initia dar si orice fel de gest de iubire venit din partea barbatilor atragea automat aceste continuturi psihice angoasante. De aceea Michael Jackson pare atat de absent atunci cand isi imbratisa fanii.

Frustrarea unor astfel de momente de dupa intalnire practic il facea incapabil sa raspunda afectiv normal la dragostea normala si simpla. Cerinta pe care o face in „Will you be there” trebuie luata mai mult ca o dorinta de a putea sa ajunga multumit cu o astfel de dragoste naturala. Insa, de fapt, el era practic incapabil sa o ofere si se vedea pe chipul sau ca o facea fara tragere de inima atunci cand era nevoit sa o arate. Era fericit doar atunci cand dragostea venea in cantitate industriala. Din acest motiv il vedem atat de rece si absent cand e imbratisat de cate un fan singular, asa cum se vede din filmul de mai jos si din nenumarate alte astfel de evenimente inregistrate. Michael Jackson raspundea cu ambivalenta dragoste-ura la aceste intruziuni afective.

Reamintesc cititorului ca Michael Jackson avea o „Tulburare de personalitate de tip isteric” dupa cum am aratat in acest articol anterior, ca parte din acest text (si mentionez din nou ca asta nu înseamna nebunie asa cum tind cei nefamiliarizati cu psihopatologia sa creada). Asemenea oricarui isteric, el simtea nevoia sa evadeze din dragostea intruziva si sa o cucereasca pe cea potentiala, pe cea inca nemanifesta. Declaratiile de dragoste individuale, proxime si, mai ales, singulare ii produceau un sentiment de abandon deoarece ii aminteau constant de dragostea industriala a concertelor. Galagia unui fan care il imbratisa era privita de el ca pe o decadere de la nivelul dragostei infinite a concertului, indiferent de cate agitatii, tipete si lamentari dadea dovada respectivul fan. Din aceste motive multiple, in filmul de mai jos, el tinde sa evadeze cu atentia catre penisul maimutei de dincolo de gardul de protectie decat sa ramana in bratele admiratoarei respective (min. 1.12).



Espectativa momentului de calmare al fanului, perspectiva diminuarii dragostei acestuia, il facea sa doreasca sa fie el primul care paraseste si nu el sa nu fie el cel parasit. Acesta este unul dintre motivele pentru care nu l-a putut privi pe James Brown in ochi in momentul in care a trebuit sa ii raspunda la invitatia de a se suna reciproc si de a schimba numerele de telefon. Acesta este si motivul pentru care el lasa frecvent ochii in pamant in momentul in care un strain ii oferea dragostea pe care el insusi se pare ca o cerea ambivalent, asa cum se poate vedea in piesa „Will you be there”, de exemplu. Putem vedea in urmatorul film, la min. 5.36, modul in care a reactionat atunci cand Bashir l-a felicitat si i-a cuprins mainile in semn de afectiune :



Despre oralitatea homosexuala regasita in două doua ticuri am aratat in articolul anterior. Evident ca ea poate fi gasita mai mult sau mai putin vizibil in orice colt al psihicului lui Michael Jackson, in virtutea faptului ca psihicul este un sistem de asociatie a retelelor mnezice prin care circula energia psihica. Iar energia psihica aduce cu ea si structura psihica. In cazul sau, orice pulsiune de acest gen era dublata de constiinta vinovatiei, de disconfortul discordant si de agresiunea fantasmatica indreptata impotriva ei.

Tema maxilarului ghilotina din „Leave me alone” este o razbunare fantasmatica prin muscatura asupra penisului agresor si intruziv. O astfel de predispozitie trebuie sa fi resimtit atunci cand Tatum O’neil ii deschidea nasturii de la camasa, dupa cum el spune in deja celebra sa evocare a acestei experiente marturisita lui Bashir. Proiectia propriei nevoi de muscare a penisului agresor in persoana prietenei sale de atunci l-a facut sa se sperie de iminenta unei felatii si sa isi puna mainile pe fata.

Racheta pe care el o conduce in videoclipul „Leave me alone” si agilitatea de a ocoli, ca intr-un joc, ghilotina maxilarului, reprezinta o supraintarire prin idealizare a acestui sentiment de agresiune sexuala produs de partener. Racheta este construita de obicei din materiale foarte rezistente astfel ca, pe de alta parte, ea ar putea rezista nu doar fortei imense de frecare cu aerul atmosferei dar si muscaturii acestor dinti. Ansamblul dintre el si racheta devine un ideal de eu al intromisiunii maxime a penisului si transfigurarea sa intr-un penis tehnologic care se ridica deasupra de penisul pamantesc si omenesc, devenind o entitate supranaturala conform narcisismului sau, despre care am vorbit anterior.

In acelasi timp, ansamblul dintre el si racheta este o simbolizare a dorintei sale de intoarcere la copilarie, de a-si cere acolo dragostea parintilor si, metaforic, de a scapa de damnarea copilului nedorit, despre care am discutat, de asemenea, anterior. El devine, in aceasta fantasma, un copil neconceput, un spermatozoid in interiorul rachetei care reprezinta penisul patern. Arhicunoscutul sau gest de aplecare a copilului peste balcon catre fanii dezlantuiti este un mod tipic de a se proiecta in copilul sau si de a se vindeca de aceasta damnare originara cu ajutorul dragostei cosmice a fanilor. Inca de foarte devreme psihanaliza a putut observa ca tanara mama sau viitoarea mama isi poarta copilul sau sarcina cu o mandrie speciala, ca pe un trofeu. Dincolo de satisfactia pur instinctuala a maternitatii, ea a vazut si satisfacerea unei nevoi pur psihice a femeii de a deveni barbat si a poseda penis, satisfacere ce se realizeaza predominant cu ajutorul copilului trofeu. De aici putem intelege nu doar nevoia implacabila a lui Michael Jackson de a avea copii dar si acest gen de a le raspunde dragostei fanilor cu propriul sau trofeu intr-o eventuala scena erotica cosmica intre el si public.



Transformarea in contrariu a microcosmosului cu macrocosmosul se poate vedea relativ la scena uriasului in tara piticilor din videoclipul „Leave me alone”. Desi este legat de acestia, totusi, prin forta sa supranaturala, el reuseste sa le dejoace acestora planurile, sa le distruga acele chingi care il imobilizau si sa se elibereze. De la microcosmosul spermatozoidului la macrocosmosul uriasului se desfasoara insasi povestea vietii sale fantasmate in acest videoclip. Tema transformarii poate fi pusa in legatura cu amintirea sa timpurie despre care de asemenea am discutat anterior.

Dupa cum am vazut in capitolul precedent, intre el si copii se ducea la nivel fantasmatic o rivalitate speciala nu numai in acapararea inocentei si tineretii dar inclusiv in distrugerea lor. In nici un caz cititorul nu trebuie sa inteleaga ca o astfel de tendinta psihica profunda ar fi putut realmente fi pusa in act si ca Michael Jackson ar fi fost un monstru care simtea o nevoie interioara de a ucide copiii, atragandu-i la Neverland. O astfel de pulsiune psihica profunda nu ajunge neprelucrata, neafectata de alte pulsiuni in comportament sau in afectivitate. In cazul de fata, o astfel de elaborare era realizata de insasi nevoia lui tipic feminina de maternitate, dupa cum s-a vazut in articolul anterior. Aceste pulsiuni opuse pot fi chiar mai puternice decat celelalte in asa fel incat subiectul nu simte in nici un caz ca le-ar da curs, insa simte o bucurie in plus oferindu-le si lor o felie cat de mica din aceasta satisfactie a punerii fantasmatice in act. Iata ca rezultanta finala a celor doua pulsiuni poate fi o astfel de fantasma sau chiar nevoia sa de a face farse copiilor.

Rivalitatea cu copiii, invingerea lor in tot felul de jocuri, farsele, sperieturile lor pe care le traia cu voluptate sunt legate inextricabil cu propria copilarie, cu realitatea familiei numeroase, cu rivalitatile si aliantele schimbatoare dintre frati. Gelozia copilului fata de fratii mai mici care capteaza atentia si dragostea parintilor le produce o astfel de frustrare care se manifesta prin agresivitate fantasmatica fata de tot ceea ce este mic. „Identificarea proiectiva” de care vorbeste Melanie Klein se regaseste total in cotrobaitul sau prin sertare dupa cum sugeram atunci cand am adus in atentie acest subiect la inceputul acestui studiu. Cautarea lui prin sertare dupa tot felul de nimicuri evident ca nu are valoare de furt ci mai curand de agresare a burtii materne si distrugere a copiilor regasiti acolo.

Iata ca nevoia lui de refugiu in lumea copiilor are valente psihice mult mai profunde decat interesul sexual pedofil brut asa cum a fost perceput de de presa de scandal. Cu copiii el avea in acelasi timp si satisfactia narcisica a uriasului in tara piticilor dar si interesul de refugiu din lumea adultilor catre propria copilarie. Dualitatea sentimentului de a fi si copil si urias in acelasi timp era satisfacuta de viata sa de la Neverland. In aceste prime articole din acest caitol am analizat acel libido difuz, localizat in afara comportamentului sexual propriuzis, la nivel de simptome psihice sau fantasme. Mai departe vom restrange aria sa de descriere catre comportamentul sexual ca atare, catre albia sa instinctuala.

* Dupa modul in care homosexualul isi accepta orientarea sexuala homosexualitatea a fost impartita in doua: 1. cea concordanta an care subiectul isi accepta fara rezerve orientarea si se implica în relatii sexuale homosexuale fara regrete si autoinvinovatiri; 2. cea discordanta in care subiectul se simte vinovat si demn de pedeapsa pentru apucaturile sale „diavolesti”.

Acest articol este o parte dintr-un text mai amplu ce se refera la psihicul lui Michael Jackson. Click aici: http://baldovin.blogspot.com/2010/07/michael-jackson-95-maternitate-si.html pentru urmatorul articol

Gabriel Baldovin

Michael Jackson. 9.3. Oralitatea sa regasita in simptomul dispneic descris anterior

Michael Jackson sau atunci cand lumea s-a golit de idealuri
9.3. Oralitatea sa regasita in simptomul dispneic descris anterior

Acest articol este o parte dintr-un text mai amplu ce se refera la psihicul lui Michael Jackson. Vezi articolul anterior

Am analizat mai sus latura agresiva, razboinica a ciudatului sau obicei de a cotrobai prin sertare straine, a simptomului dispneic, a narcisismului sau si, practic, a majoritatii simptomelor psihice si a celor mai importante gesturi artistice deopotriva. Aceste explicatii vizeaza zonele transgenerationale, profunde ale psihicului sau. A venit acum momentul sa analizam si transfigurarea lor libidinala, elementele care s-au adaugat celor genealogice.

In cele doua ticuri articolul precedent sexualitatea sa orala se vede cel mai clar. Dar asta nu inseamna ca nu apare si in alte acte psihice in grade ceva mai mici. Daca ne gandim ca psihicul este un sistem de retele mnezice prin care circula atat energia cat si forma pulsiunilor atunci ne putem imagina ca astfel de pulsiuni circula in intreg spatiul mental la fel cum cerneala se raspandeste in apa sau cum o pata de culoare pusa pe o hartie uda o intineaza. Asadar toate actele psihice realizate de Michael Jackson au in constructia lor un grad mai mare sau mai mic de pulsiune sexuala orala.

Pentru cititorii nefamiliarizati cu psihanaliza am sa reiau precizarea din articolul anterior relativ la pulsiunile libidinale orale: de cele mai mult ori psihanaliza nu poate sti daca ele au fost puse in practica. Si, in aceeasi masura, ea nu este interesata de acest aspect. Ea doar observa aceste particularitati ale formei libidoului în forma incipienta, predispozanta. Asadar, din expunerea de mai jos, NU trebuie in nici un caz inteles ca, atunci cand ramanea singur cu o persoana intr-o camera, Michael Jackson ar fi pus imediat în act comportamente sexuale orale. Dimpotriva, dezgustul sau exprimat direct, fata de aceste practici erotice excentrice, este unul autentic. Scena cu acoperirea fetei din filmul postat în articolul precedent, asa cum a fost povestita în documentarul lui Martin Bashir, „Living with Michael Jackson”, este specifica comportamentului sau sexual concret. Trebuie înteles însa ca un astfel de comportament, ca orice fel decomportament în general, este rezultanta negocierilor dintre mai multe pulsiuni în fata instantei generale a psihicului. Iar pulsiunile libidinale orale erau parte din aceasta negociere, in cazul sau.

Stilul sau de viata lasa sa se vada o foarte puternica influenta a sferei libidinale feminine in comportamentul sau. Tulburarea sa isterica, de care am discutat anterior, vorbeste de la sine. Practic isteria si comportamentul feminin se afla aproape in relatie de pleonasm. Chiar numele de isterie vine de la grecescul "ὑστέρα" (hystera) care inseamna „uter”. Comportamentul sau matern de hranire a lui Prince Blanket cu biberonul din urmatorul film la min 5.18 are in el astfel de semnalmente maternale de factura feminina:



Comportamentul sau „pur” este de fapt o contracarare a acestei pulsiuni si o suprasolicitare a maternitatii in defavoarea sexualitatii orale care se afla legata inextricabil de ea. Aici intervine acea doza de nevroticism mostenita in special pe filiera materna, ce presupune satisfactia unei pulsiuni prin contracararea ei.* Trebuie sa intelegem ca nevoia sa de puritate in general este o nevoie de evadare din aceste influente libidinale dar si de a le satisface intr-un mod supracultural, prin ceea ce in psihanaliza clasica se numeste sublimare.

Dar, dintre toate simptomele dezvoltate de el, probabil ca sexualitatea orala se manifesta cel mai clar in dispneea pe care am analizat-o intr-un articol anterior. Se vad acolo in detaliu influentele spatiului social cu elementele auxiliare pulsiunii orale dar si cele premergatoare ei, respectiv amenintarea si pedeapsa pe care sclavul o primeste de la stapan. Freud, si altii de dupa el, ar considera ca sexualitatea orala este mai importanta pentru geneza unei astfel de traume genealogice pe care eu o vad ca avand originea in experientele stramosilor sai mutilati de civilizatia clasica. Asta pentru ca el pleaca de la ideea cum ca psihopatologia (si, odata cu ea, inclusiv comportamentul sexual excentric) este starea de normalitate a psihicului. Pentru mine insa comportamentul sexual excentric este consecinta acestei influente a traumei sociale in spatiul mental in general si erotic in special.

Asadar analiza ulterioara a factorului libidinal al acestui simptom pe care o fac in acest moment este efectiv o descriere retrospectiva a sa. Cei familiarizati cu psihanaliza stiu ca Freud a vazut, in diferitele cazuri de dispnee pe care le-a descris in textele sale, tocmai influenta sexualitatii orale, trairea refulatoare a acestei satisfactii fantasmatice a intromisiei penisului in spatiul bucal sau esofagial. Un astfel de simptom presupune o traire ambivalenta a satisfactiei sugerii sanului matern dar si a agoniei sufocarii si inclusiv a predispozitiei pentru pedeapsa ca urmare a implicarii intr-un astfel de comportament considerat diavolesc de catre morala clasica. Simptomul dispenic este asadar o reactie la un fel de agresiune de tip felatie pe care Michael Jackson a resimtit-o la nivel median, odata cu stresul filmarilor pentru „Vrajitorul din Oz”. O astfel de situatie i-a reactualizat stresul predecesorilor sai amenintati de cultura colonialista, inclusiv cu sufocarea prin spanzuratoare dupa cum spuneam intr-unul dintre articolele anterioare ale acestui text. Pe langa acest substrat se adauga si constiinta violului mostenita atat de la relatia stapan-sclav dar, si mai recent, de ipoteza violului regasita intre parintii sai. Spargerea unui vas de sange in plaman, de care el si-a adus aminte, ar putea avea si o alta conotatie decat cea de explicare personala a acestui episod dispneic singular. El denota un fel de inlocuire a organelor bucale cu organele genitale femeiesti si cu sangerarea dezvirginarii. Daca aici adaugam posibila capcana intinsa de Motown dar si dubiile cu privire la succesul proiectului, atunci simptomul dispenic se dovedeste a fi o rezultanta a acestor forte psihice profunde, mediane sau superficiale din psihicul sau.

Atractia fata de un astfel de comportament sexual excentric, satisfactia tipic feminina sau masculin-homosexuala a felatiei este dublata de constiinta vinovatiei savarsirii unui act pedepsit sau incriminat de mentalitatea conservatoare clasica. O astfel de amestecare a placerii suptului cu angoasa sufocarii prin spanzurare se regaseste in fantasma penisului urias care poate fi dedusa din lauda fata de propriul penis sau de penisul rasei sale despre care vorbeste cu mandrie la min. 09 :20 din urmatoarea conversatie telefonica:



Sintagma „black thang” este destul de apropiata de actul ratat prin derivarea ei de la forma corecta „black thing” (instrument de negru). Doar ca ea a devenit, cu mult timp inainte de folosirea sa de catre Michael, parte a argoului suburban menita sa arate superioritatea negrilor fata de albi, cel putin in materie de dimensiuni ale penisului. Evident, in componenta acestei forme colective de act ratat nu poate fi ignorat cuvantul "tank" (tanc) ce pare a forma un calambur cu „thing” ce rezulta in cuvantul „thang”. Daca aducem in consideratie si conceptia sa sadica despre actul sexual putem vedea, in penisul urias, tunul violent al tancului care aduce moartea cu proiectilele sale. Perceptia agresivitatii unui penis urias, in masura sa ii agreseze plamanii, este o imbinare a placerii cu trauma, a satisfactiei sexuale cu traumatismul razboiului. Simptomul sau dispenic este o rezultanta a acestor forte care se alimenteaza energetic reciproc. In urmatorul articol voi analiza si alte simptome in care sunt implicate repulsia fata de nevoia sa de oralitate dublata de inhibarea ei ca urmare a constiintei iminentei pedepsei .

* Acest fenomen este cunoscut in literatura de specialitate sub numele de „beneficiu primar”. Toate simptomele nevrotice se manifesta pentru a satisface la nivel fantasmatic ceea ce de fapt ele interzic la nivel pur instinctual. Acesta este de fapt sensul intregii minti omenesti care preia pulsiunile instinctuale si le modifica cultural si/sau functional pentru a le satisface mai complex in societatea civilizata.

Acest articol este o parte dintr-un text mai amplu ce se refera la psihicul lui Michael Jackson. Click aici: http://baldovin.blogspot.com/2010/07/michael-jackson-94-oralitatea-sa.html pentru urmatorul articol

Michael Jackson. 9.2. Rolul libidoului in structura a doua ticuri consacrate la Michael Jackson

Michael Jackson sau atunci cand lumea s-a golit de idealuri
8.2. Rolul libidoului in structura a doua ticuri consacrate la Michael Jackson

Acest articol este o parte dintr-un text mai amplu ce se refera la psihicul lui Michael Jackson. Vezi articolul anterior

Dar inainte de a-i intelege forma libidoului va trebui sa ne aruncam privirea asupra inca a doua ticuri. Sunt doua ticuri extrem de frecvente la Michael Jackson. Unul este celebrul muscat al buzelor asa cum poate fi vazut in urmatorul film :



Celalalt este un tic de impingere cu degetul guma in gura si poate fi vazut la min. 2 18 si mai departe din urmatorul film:


MICHAEL JACKSON BAD TOUR IN JAPAN TOKYO TO OSAKA... de vickingjackson
Acest ultim tic este foarte frecvent reactualizat prin celebrul sau gest de aducere a mainii sau degetul la gura. Pentru psihanaliza clasica asta inseamna oralitate curata. Ea crede ca psihicul omului incepe efectiv de cand acesta se naste (spre deosebire de psihanaliza transgenerationala ce considera ca varsta propriuzisa a omului este doar o etapa de evolutie a psihicului, varful icebergului, deoarece psihicul este in cea mai mare masura mostenit). Freud vedea (celebrele) 3 mari stadii de dezvoltare psihica timpurie; primul astfel de stadiu ar fi "stadiul oral", care se dezvolta la copilul sugar odată ce, intre pulsiunea foamei si cea libidinala se produce o simbioza, in insusi actul suptului. Celalalt stadiu ar fi cel „anal”, prin care copilul isi explica nasterea, ca fiind un fel de defecatie. În sfarşit, cel de-al treilea s-ar cristaliza in jurul varstei de 3 ani si corespunde ideii copilului cum ca toate fiintele umane (deci si femeile) sunt posesoare de penis. Pe langa aceste presupuse stadii, au existat numerosi teoreticieni care au creat altele, fie ca adaugare fie ca intermediare intre ele, dar nu e aici momentul comentarii lor. In ceea ce ma priveste, ma consider un mare adversar impotriva teoriei stadiilor propuse de Freud, si nu atat a lor insele cat a pretentiei ca, prin ele, respectiv prin fixatia pe unul dintre ele, ar putea fi explicat spectrul tulburarilor psihice, diferenta dintre acestea. Daca le analizam experimental, cea mai mare acoperire cu faptele o are intr-adevar stadiul oral*, desi in nici un caz nu il pot vedea ca stadiu propriuzis de evolutie psihica, ci mai mult ca o constanta a structurarii libidoului. Asocierea libidoului cu suptul sanului este o realitate ce decurge din compromisul naturii umane, prin legarea stransa a maternitatii de sexualitate. Natura si-a vazut interesul, a eficientizat sansele de supravietuire a puiului prin legarea inextricabila a celor doua instincte insa comportamentul sexual s-a trezit legat in mod bizar de gura si oralitate.

Psihanaliza clasica se afla aici in elementul ei deoarece din start ea explica prin oralitate orice fel de activitate ce implica folosirea gurii, ca alcoolismul, degustarea de toate felurile, elocventa, oratoria, literatura si muzica vocala. Personal mi se pare usor fortata o astfel de explicatie atata timp cat se pleaca de la premisa oralitatii sexuale si nu de la oralitatea materna. De aceea, intr-un astfel de tic eu vad mai curand o anumita angoasa a inceputului de turneu „Bad”. Practic Michael Jackson intra intr-o noua era, cea a unei imagini internationale de superstar. Isi propusese sa intreaca „Thriller” in vanzari insa, pana la acea perioada, „Bad” nu confirmase. Nimeni nu stia cum va evolua turneul. In loc sa mearga cu limuzina il vedem intr-un tren public inconjurat de straini ce par indiferenti la nevoia sa de afectiune. Iata ca, in atatea necunoscute, nevoia de regresie la confortul matern a fost o necesitate naturala. Asadar, intr-un astfel de tic eu vad in primul rand nevoia de maternitate si abia dupa aceea sexualitatea care, dupa cum am mai spus, se combina cu aceasta pulsiune in virtutea compromisului pe care natura l-a facut cu cele doua instincte. Chiar daca pentru partea masculina sexualitatea este mai puternica decat maternitatea, iar acest raport se manifesta uneori si pentru partea feminina, totusi, in momentul in care vrem sa analizam un astfel de tic, trebuie sa ne gandim ca sfera libidinala feminina si feminitatea in general avea un loc foarte important in constitutia psihica a lui Michael Jackson.

N-am sa cad insa in eroarea de a nu vedea deloc libido in aceste doua ticuri, asa cum fac o gramada de psihologi cu o conceptie unicauzalista asupra lumii. Ei cred ca pot cumva scoate sexualitatea din intelegerea unui act psihic doar pentru ca vad in el si supradimensioneaza ponderea unor elemente nelibidinale. Dar asta e deja aproape un act obsesional el insusi. Existenta acestor elemente nonlibidinale intr-un act psihic nu impiedica in nici un caz existenta elementelor libidinale. Muscarea buzelor si permanenta umezire a lor cu limba, asa cum Michael Jackson o face in filmul de mai sus, este realmente un autoerotism ce se suprapune exact peste descrierile psihanalizei clasice.

Nu trebuie inteles din asta ca, in momentul in care era in pat, Michael Jackson ar fi fost dependent de sexualitate orala si numai prin asta el el s-ar fi satisfăcut. Trebuie inteles insa ca libidoul sau era indreptat catre astfel de comportament sexual. Foarte multi dintre cei care dezvolta astfel de ticuri sau simptome nevroticiste, in care rolul libidoului este extrem de mare, de fapt nu practica decât foarte rar acest gen de comportament excentric in comportamentul sexual concret. De multe ori astfel de comportament sexual excentric le produce chiar repulsie acestor oameni si tocmai pe baza acestei cenzuri Freud explica simptomul ca sublimare a acestor tendinte modificate si camuflate de exigenta constiintei. Desi sunt convins ca Michael Jackson l-a pus si in practica, totusi, in virtutea moralei clasice careia el ii subscria, un astfel de comportament sexual ii provoca si lui, in cea mai mare parte, repulsie si vinovatie, asa cum vedem in urmatorul film chiar la inceputul sau, preluat din documentarul lui Martin Bashir despre care am mai vorbit anterior:



Stanjeneala sa cu privire la episodul cu Tatum se poate explica astfel. Se stie de fapt ca cele mai multe si cele mai puternice repulsii pe care cineva le are, asupra a ceva, se datoreaza proiectiei a unor tendinte neacceptate de constiinta morala personala, proiectate in acel ceva ce provoaca o astfel de repulsie. Asa ca, chiar daca Michael isi acoperea fata cu mainile, ca reactie la actul erotic activ initiat de prietena lui de atunci, asta nu inseamna ca predispozitia pentru comportament sexual oral nu ar fi existat. Iata ca, dupa cum spune psihanaliza inca de la inceputurile dezvoltarii sale, (fapt devenit deja o banalitate in repetatele sale explicatii) acest tip de predispozitie libidinala s-a ascuns in forma camuflata a simptomului. In cazul de fata este vorba de aceste doua ticuri. In urmatorul articol voi analiza in detaliu simptomul sau dispenic iar in cele urmatoare le voi analiza si pe celelalte pe care le-am analizat anterior in lumina acestor date.

*Cat despre celelalte doua presupuse stadii, ele sunt niste epifenomene al psihismului infantil. Daca copilul are un libido foarte puternic mostenit de la parinti atunci el va avea si curiozitati sexuale majore si anxietati tipice si explicatii legate de procesul de concepere si nastere a copiilor. Explicatia infantila, cum ca nasterea este un fel de defecatie, poate fi eventual un stadiu cognitiv infantil. Oricum, el poate aparea si la varsta de 2 ani dar si la 7 ani. Insa un copil cu un libido scazut va avea si slaba ideatie si constructie psihica pe aceasta tema si, prin urmare, si slabe consecinte in cristalizarea asanumitului "stadiu anal". In acelasi fel se intampla cu celalalt presupus stadiu – cel falic. Au fost si sunt destule fetite si destui baieti care afla dupa varsta de 5 ani despre diferenta genitala dintre barbat si femeie. Curiozitatea de observatie a organelor genitale masculine apare tot datorita unui libido precoce mostenit. Daca nu exista o astfel de baza libidinala ereditara, o fetita nu se poate imagina ca fiind castrata si deposedata de penis din moment ce nici macar nu stie ca exista asa ceva. Dar, cum Freud a lucrat foarte mult cu nevrotici si cum nevroticii au un libido foarte puternic transmis ereditar, atunci e normal ca in descrierile lor sa se gaseasca astfel de stadii de evolutie psihica personala a fiecaruia dintre ei. Acesta e si motivul pentru care oralitatea poate fi presupusa si la Michael Jackson.

Acest articol este o parte dintr-un text mai amplu ce se refera la psihicul lui Michael Jackson. Click aici: http://baldovin.blogspot.com/2010/07/michael-jackson-93-oralitatea-sa.html pentru urmatorul articol

Michael Jackson. 9. Cateva date despre comportamentul sexual al lui Michael Jackson

Michael Jackson sau atunci cand lumea s-a golit de idealuri
9. Cateva date despre comportamentul sexual al lui Michael Jackson

Acest articol este o parte dintr-un text mai amplu ce se refera la psihicul lui Michael Jackson. Vezi articolul anterior.

Nu putem finaliza chiar si aceasta privire generala asupra psihicului lui Michael Jackson si asupra psihicului oricarui in general, om fara analiza cat de cat a libidoului. Nu trebuie sa cadem in greseala frecventa de a evita cu obstinatie orice analiza a libidoului doar pentru ca suntem nemultumiti de solutiile psihanalizei clasice, asa cum fac foarte multi psihologi astazi. Pana acum eu am evitat in acest text analiza factorului libidinal, lucru care pare ciudat pentru un studiu psihanalitic. Dar de fapt el se poate deduce destul de vizibil din datele prezentate deja. Totusi o intelegere panoramica asupra psihicului sau, si al oricarui om, nu poate trece peste acest factor. Libidoul, comportamentul sexual cu subpulsiunile sale, nu este un sistem izolat de restul psihicului ci reflecta restul experientelor, traumelor si frustrarilor prin care trece un om sau predecesorii sai de la care a mostenit psihicul.

Psihanaliza nu a fost niciodata pusa in situatia de a deduce libidoul genital al subiectului din actele psihice adiacente ci, de cele mai multe ori, acestea au fost deduse din analiza libidoului. Interlocutorul ajunge pe divanul psihanalistului la un moment dat sa isi descrie anumite experiente sexuale, dupa care apoi analistul le regaseste in simptomele ulterioare. De data asta suntem nevoiti sa facem invers, sa deducem din datele mediane ale profunzimii psihicului pe cele superficiale, cele ale comportamentului sau sexual concret, ascuns de ochii lumii. Urmatoarele articole vor face acest lucru in mod sistematic.


9.1. Libidoul si influentele externe


Problema comportamentului sexual a unei persoane este extrem de delicata. Prejudecatile mentalitatii clasice, care supravietuiesc cu asa de mare succes in cea contemporana, fac ca omul sa aiba aceasta nevoie de a-si ascunde preferintele sexuale. Dar, dincolo de asta, insasi natura selectiva a instinctului sexual a facut ca detaliile acestor preferinte sa fie impartite doar cu partenerul, nu si cu restul lumii. Totusi dragostea fanilor pentru el nu poate fi rupta de interesul de a-i cunoaste aceste detalii despre viata intima. Maternitatea si sexualitatea sunt legate foarte strans unul de altul fiind doua instincte ce folosesc in mare parte cam acelasi organ. De aceea speculatiile de prin tabluide au fost alimentate inclusiv de cei care il iubeau cel mai mult.

O multime de speculatii s-au facut si inca se fac pe aceasta tema. Stim ca lui Michael Jackson i-a repugnat total o astfel de intruziune in viata personala si i-a produs mahnire profunda. Initial nu am vrut sa intru in aceste detalii intime. In buna parte am ramas fidel acestei premise in sensul ca nu am extras, din datele existente, maximul de concluzii posibile relativ la comportamentul sau sexual. Daca in acest capitol totusi intru ceva mai profund in cateva astfel de detalii este doar pentru ca ele deja pot fi deduse din datele oferite anterior. Pentru cei familiarizati cu domeniul psihanalizei nu este o prea mare greutate sa faca acest lucru. Pe de alta parte, explicarea cat mai detaliata a acelui simptom dispneic, descris mai sus, cere un astfel de capitol in mod inevitabil asa ca daca nu as fi recurs la acest capitol atunci acest studiu ar fi ramas cumva invalid, incomplet din punctul de vedere al structurarii. Totusi sunt anumite date in care intentionat nu am vrut sa le dezvolt pentru ca nu au legatura cu cele spuse anterior. Ele pot fi deduse de asemenea de un cititor atent. Daca de-a lungul anilor vor aparea date in plus pentru a fi explicate si vor avea nevoie de ele, atunci le voi insera ulterior in acest text. Daca nu, atunci vor ramane ascunse pe mai departe.

Sexualitatea e un lucru extrem de greu de definit desiacest lucru pare la indemana tuturor. Omul individual insusi are diferite conceptii si perceptii a propriei sexualitati in functie de experienta si varsta. Psihanaliza clasica a lui Freud a facut epoca cu analiza libidoului si chiar a fost acuzata de pansexualism. Dupa cum am mai spus, o astfel de acuzatie este total absurda daca plecam de la premisa ca psihicul este o transformare si o continuare a pulsiunilor instinctuale. Daca credem ca psihicul este cumva rupt total de instincte, atunci nu ne ramane decat sa mergem in biserica si sa ne rugam, pentru ca deja am adoptat o viziune dualista, carteziana asupra mintii si omului in general. Daca insa vrem sa intelegem omul ca pe o unitate, ca pe o evolutie a instinctului inspre supraordonare culturala oferita de minte, atunci suntem nevoiti sa acceptam ca toate instinctele, printre care si cel sexual, se afla la baza oricarei productii mentale. Acum, faptul ca sexualitatea este unul dintre cele mai puternice instincte si ca isi impune punctul de vedere in rezultanta finala a comportamentului, asta e un lucru cat se poate de firesc. Problema pe care am gasit-o eu la psihanaliza clasica a fost aceea ca nu a cautat structura originara a instinctului sexual si s-a multumit sa postuleze psihopatologia comportamentului sexual si a intregului spectru al tulburarilor psihice ca fiind aceasta origine. Pentru Freud si psihanaliza clasica, psihopatologia este de fapt normalitatea originara iar ceea ce stim ca este normalitate este, pentru el, o ajustare a acestei psihopatologii la interesul speciei pentru confort si profitabilitate. El n-a spus-o direct chiar asa dar cam asta sugereaza. Pentru mine, psihopatologia este exact ceea ce este patologia in medicina generala, adica o degradare a unei stari normale sau cat de cat normale. Dezbaterea asta poate deveni extrem de lunga, fapt ce nu face obiectul acestui text, de aceea pentru detalii suplimentare se poate vedea urmatorul link.

Exista tendinta ca psihologia mea si aplicarea ei psihanalitica sa fie receptate ca redundante pentru ca nu acord analizei factorului sexual suficient spatiu. Iar faptul ca pana acum am analizat elemente nonsexuale care genereaza anumite comportamente si emotii ar parea ca sustine pe deplin o astfel de observatie. Ar fi o mare greseala ca psihologia mea sa fie pusa pe acelasi punct cu cea a lui Janet, de exemplu, sau cu cele care nu puteau acorda factorului libidinal importanta pe care o merita in structura psihicului. Pentru ca, dupa cum am mai spus, spre deosebire de psihanaliza clasica ce se declara deranjata de „acuzatia” de pansexualism, eu chiar ma declar de buna voie pansexualist. Dar, in acelasi timp, teoriile mele sunt si pannutritiviste si panmaternaliste in virtutea anaclizarii acestor pulsiuni si in virtutea faptului ca nu exista psihic, care sa nu fi imprumutat energia si structura de la aceste trei mari instincte. Numai ca constructia psihicului nu se realizeaza cumva izolat, ca un capriciu al naturii umane de a-si dezvolta psihic si a-si refula cu tot dinadinsul natura instinctuala, doar pentru ca simte o nevoie de a dezvolta tulburari psihice si de a se imbolnavi (fizic), asa cum, la un anumit nivel de deductie, crede psihologia freudiana. Psihicul se formeaza in urma interactiunii cu mediul salbatic, in prima faza, sau cu cel social in cel de-al doilea moment al dezvoltarii sale filogenetice. Daca pana acum nu am luat in considerare factorul libidinal, in descrierea psihicului lui Michael Jackson, asta este nu pentru ca m-am axat in mod special pe implicatiile factorilor exteriori asupra psihicului sau si mai putin transfigurarea lor libidinala. Chiar daca toate elementele descrise pana acum au in ele factorul libidinal, cred ca era nevoie de o separare foarte clara intre ceea ce este natura interioara, instinctuala a libidoului si supradeterminarea sa culturalista ce provine de la interactiunea cu acesti factori externi.

Oricum, tinand cont de extinderea foarte larga a conceptului de „libido” pe care a operat-o Freud, este foarte clar ca o parte din ceea ce el numea libido a fost deja acoperita in acest studiu, odata cu analiza narcisismului si autoerotismului fantasmatic despre care am discutat mai sus. Iar daca tinem cont de extinderea extrema a acestui concept, pe care a preferat-o Jung, ne putem deja linisti in privinta unei posibile rejectari a acestui factor. In fond, libidoul si implicatiile sale, la fel ca si psihicul insusi, sunt asemenea unui copac: nimeni nu poate spune cu siguranta unde incep ramurile si unde se termina tulpina. E o problema de clasificare. Pentru unul ca Freud, tulpina se continua si in ramurile cele mai mari iar pentru Jung ea se continua si in frunze, se pare. Totusi eu am preferat o reducere inapoi catre granitele genitalitatii a acestui concept, nu doar pentru a nu avea problemele de comunicare si conflicte cu limba naturala vorbita de comunitate, dar si pentru o mai mare claritate asupra conversiei pulsiunii fiziologice in cea psihica. Freud a fost surprins de aceasta intinare a libdoului in restul psihicului insa si pulsiunea nutritiva face la fel. Daca am extinde pulsiunea nutritiva in afara organelor digestive specifice acestui instinct, la fel cum a facut Freud si, mai ales, Jung cu libidoul, evident ca ar fi absurd. Chiar daca elementele libidinale se vad foarte clar in afara comportamentului sexual genital, totusi le putem numi mai curand subpulsiuni secundare, tertiare etc. in functie de gradul de catalizare si departare de trunchiul instinctual, fiziologic al pulsiunii in campul psihicului. In orice caz acest capitol va trata despre ambele forme ale libidoului lui Michael Jackson; este analizat atat cel profund, difuzat in afara genitalitatii, asa cum este regasit in simptomele descrise anterior, in special in cel cu cotrobaitul prin sertare si in simptomul dispneic, dar si cel genital propriuzis, adica insele preferintele sale sexuale.

Acest articol este o parte dintr-un text mai amplu ce se refera la psihicul lui Michael Jackson. Click aici: http://baldovin.blogspot.com/2010/07/michael-jackson-92-rolul-libidoului-in.html pentru urmatorul articol

Michael Jackson. 8.8. Copilaria – ultimul ideal, ultimul refugiu

Michael Jackson sau atunci cand lumea s-a golit de idealuri
8.8. Copilaria – ultimul ideal, ultimul refugiu

Acest articol este o parte dintr-un text mai amplu ce se refera la psihicul lui Michael Jackson. Vezi articolul anterior.

Orice isteric isi asociaza imaginea cu doua lucruri oarecum diferite. Pe de o parte cu sublimul, infinitul divinitatii sau cu puterea si respectul social iar, pe de alta parte, cu copiii, cu fragilitatea, cu inocenta. Oscilarea intre dragalasenia, inocenta, stangaciile copiilor si comportamentul maret, autoritar, puternic al geniului sau al conducatorului este specific pentru constitutia psihica isterica. Din aceasta cauza, istericii devin oarecum nesuferiti anturajului pentru nestatornicia lor comportamentala prin care trec de la comportament inocent si iresponsabil la comportament autoritar.

Dar, dincolo de asta, orice om isi doreste cu ardoare reintoarcerea la copilarie si reluarea vietii. Unii ajung la concluzii emancipate despre viata abia la sfarsitul ei si regreta faptul ca au trait in prejudecata. Altii regreta anumite alegeri facute. Altora viata li s-a parut frumoasa si vor pur si simplu sa o retraiasca. Michael Jackson a avut destule resurse pentru a pune in practica o astfel de dorinta. Orice om ar face-o daca ar fi in locul lui. Cei care nu se mai gandesc la un astfel de ideal sunt umilitii civilizatiei, pentru care viata li se pare un cosmar iar iesirea cat mai repede din ea – un ideal.

Desi unora viata li se pare linistita si calma iar societatea le este una pasnica si binevoitoare, totusi la nivelul gandurilor, emotiilor si gesturilor simple, intre membrii societatii se duce un razboi psihologic extrem de dur. Omul simplu nu il recunoaste tocmai pentru ca nu are termen de comparatie cu o viata mai buna iar sistemul inca implementeaza ipocrizia fetelor zambitoare si binevoitoare. Insa depresia mai mare sau mai mica ce cuprinde peste 80% din lumea civilizata atesta starea mizerabila in care se afla omul simplu prins in mrejele ipocriziei, minciunii si escrocheriilor metasociale. Societatea actuala nu s-a desprins total de comportamentul salbatic si de apucaturile dezumanizante ale tiraniilor si dictaturilor. Reintoarcerea la copilarie si nostalgia fata de acest subiect este un mod de a evada din acest razboi dus in lumea adultilor. In urmatorul film min. 3. 12 putem vedea cateva marturii ale lui Michael Jackson despre realitatea dura si trisoare din showbiz:



Orice semn de ipocrizie din partea apropiatilor ii produceau invariabil rau si asta implica in special proiectii ale propriilor ambivalente in exterior, urmate de regrete ulterioare, dupa cum am aratat anterior. Despre nevoia de a se juca, despre cresterea cu adulti si dorinta de refugiu in copilarie putem vedea o marturie de-a sa in urmatorul film la min. 7. 50 si mai departe:



In urmatorul film vedem in sanul familiei Jackson o atmosfera oarecum uşoara, o atmosfera normala de oameni simpli si nu una aristocratoida sau sfanta, asa cum era imaginea lui de superstar.



Neverland a fost raspunsul sau la realitatea showbiz-ului si la realitatea spiritului oarecum frivol dar si paradoxal autoritar si conservator al familiei sale in care el crescuse. Viata de acolo a fost intr-adevar viata pe care el insusi si-a dorit-o.

Apoi, narcisismul lui Michael Jackson nu-i permitea deschiderea si competitia cu adultii. Statura lui fragila il facea inevitabil ultimul in orice joc cu adultii, ceea ce parea extrem de ciudat tinand cont de explozia sa de pe scena. Ultraspecializarea in muzica, dans si showbiz, in general, l-a dus in situatia de a nu avea experienta in foarte multe domenii de interes al adultilor si din acest motiv refugiul in lumea copiilor ii putea mentine ridicata stima de sine intr-o astfel de competitie cu anturajul. Desi ii placea sa se joace, lui ii placea in acelasi timp si sa castige iar competitia cu parteneri inferiori, cum sunt copiii, ii putea aduce aceasta satisfactie dupa cum se poate vedea in acest film la min. 1.35:



La pag 33. din autobiografia sa "Moonwalk", Michael Jackson scrie fara echivoc despre faptul ca nu consuma droguri: „Cu certitudine nu sunt un inger si poate ca am si eu anumite apucaturi proaste insa drogurile nu sunt printre ele”. Nu tema drogului e relevanta in acest context ci sentimentul de imperfectiune care trebuie sa il fi suparat in mod constant. Pentru muzica si imaginea de superstar el si-a sacrificat insasi viata sa, insasi normalitatea sa pe care nu a mai putut-o imparti cu nimeni. A simtit ca ceva nu este in ordine cu acest tip de comportament iar refugiul in copilarie, in „imaturitatea” copiilor a devenit un mod de a evada din el insusi. Refugiul in copilarie este un refugiu in aceasta puritate si perfectiune. Copilul este iresponsabil si nu trebuie sa se teama ca nu ar fi iubit. Iubirea vine de la sine la fel ca si toate celelalte. Angoasele lui Michael Jackson s-ar fi rezolvat instantaneu daca s-ar fi intors la copilarie, la fel ca si cu personajul de basm Peter Pan, dupa cum el insusi de multe ori a afirmat.

Mi se par foarte sugestive versurile piesei „You are my life” de pe albumul „Invincible”:

„Eram pierdut intr-o lume de straini
In care nu se putea avea incredere
Eram singur si nefericit
Pana cand tu ai aparut”

Iar mai jos, in textul piesei, se pot citi urmatoarele versuri:

„Ma ajuti sa inteleg
Ca dragostea-i raspunsul
La tot ceea ce sunt
Si ca-s un om mai bun
De cand m-ai invatat prin dragostea pe care mi-o dai”

Desi ar putea fi interpretat si ca un cantec de dragoste, totusi, in momentul scrierii acestui cantec copiii erau centrul atentiei sale. „You are my life” este mai mult o piesa de leagan decat o balada ce se canta iubitei. Asemenea oricarei gandiri magiciste pe care am vazut in articolele anterioare ca o avea, refugiul in lumea copilariei ii crea certitudinea ca preia ceva din vraja lor miraculoasa a inocentei. Dorinta schimbarii acestor „apucaturi proaste” ale vietii de adult, cu rautatile simple ale copiilor, s-a realizat dupa principiile epidemiologiciste ale gandirii primitive. Acest model de gandire presupune forta teribila a obiectelor tabu se transfera catre realitatea proxima. De exemplu, daca un preot sufla in focul ce fierbe un anume continut, atunci primitivul va crede ca puterea acestuia s-a transmis mai intai catre foc si apoi catre continutul fierturii asemenea unei boli care se ia de la o persoana la alta. Refugiul in lumea incomplet dezvoltata si sincera a copiilor s-a facut asadar in principal pe criteriile gandirii magiciste regasite in structura mentalitatii sale. Credea ca, imprumutand chimismul lor, va putea recapata tineretea lor si va putea scapa astfel de batranetea catre care a spus ca nu vrea sa se indrepte. Stia ca e un mincinos si un ambivalent si spera sa se "vindece" cu inocenta iresponsabila a copilariei. Superstitiile (de genul distrugerii camasilor purtate in momentul in care afla o veste proasta) si alte astfel de repere ale judecatii primitive au fost parte din gandirea sa. Indiferent de cat de mult sau putin a fost implicat factorul libidinal in dragostea lui pentru copii (despre care voi discuta in urmatorul capitol), trebuie inteles faptul ca dragostea lui fata de copii a fost amplificata si de modul sau de a gandi si a trai.

Stilul Michael Jackson a fost in prim-plan pana in anii 1990. Dupa aceea sound-ul electronic si hip-hopul au venit in fata, ajungand în prim-planul show-business-ului. Vechii fani au urmat directiile noi din muzica electronica sau au ramas la hiturile de dinainte de „Dangerous”. In locul fortei hiturilor anterioare la Michael Jackson a inceput sa isi faca aparitia teme depresive sau maternale, de leagan. Din pacate, pe măsura ce temele maternale din muzica sa deveneau din ce in ce mai clare cariera sa a inceput sa coboare direct proportional. In filmul de mai jos vedem explicatia sa pentru cotitura din muzica sa. La min. 5-6 se vorbeste despre refuzul subiectelor horror pe motiv ca nu vrea sa sperie copiii:



Asemenea succesului, respectului social, dragostei fanilor si evadarea in lumea albilor, lumea copiilor isi va arata si ea limitele. In "Living with MJ" pare un tata usor absent, concentrat mai mult la prezenta intervievatorului decat la proprii copii. La min. 4.17 si mai departe din urmatorul film se poate vedea o astfel de usoara indiferenta fata de prezenta copiilor sai in jurul sau, chiar daca zambetul ii mai aparea din cand in cand atunci cand vorbea cu ei:



Nu trebuie inteles ca nu si-ar fi iubit copiii, insa, daca ne uitam la urmatorul film atunci ne dam seama ca nu mai era atat de entuziasmat de prezenta copiilor asa cum era in urma cu 10 ani fata de acel moment:



Odată cu marele scandal declanşat de documentarul lui Bashir "Living with Michael Jackson", el a ezitat să mai treacă pe la „Neverland”, arătând dorinţa de a o vinde. Neverland devenea ceea ce au fost în trecut Diana, cariera, celebritatea. Nivelul de încredere în copiii şi în viaţa de la Neverland va scădea odată cu cel de-al doilea val de acuzaţii de pedofilie din 2003 şi cu procesul ce a urmat, după cum se poate vedea în următorul film la min. 3. 17:



Lumea nu a mai avut idealuri pentru Michael Jackson după această întâmplare. Muzica nu a mai avut nici un sens. „Dacă copiii ar dispărea din lume atunci aş sări de la balcon. Aş termina-o cu viaţa!” spune la min. 6.24:


Cam asta s-a intamplat atunci cand copiii au disparut din viata lui. Consumul de alcool, medicamente, calmante si poate chiar droguri (desi calmantele sunt niste droguri ceva mai diluate), l-au dus intr-o situatie de neimaginat in trecut. Vorbirea rara si adormita sau prezenta din ce in ce mai deasa in scaunul cu rotile arata un om epuizat, un om din care industria imaginii a extras si ultima picatura de vitalitate, un om care nu mai avea ce sa spere pentru ca nu mai avea idealuri in care sa spere.

Pe langa o astfel de predispozitie naturala a vietii normale si traite sanatos de intoarcere la copilarie, si pe langa ideile sale magiciste de imprumut a puritatii si tineretii copiilor, odata cu prezenta in preajma lor, la Michael Jackson s-a adaugat experienta dragostei sufocante timpurii despre care am analizat anterior. Din acest motiv, ca adult, el a iubit copiii mult mai mult decat a iubit vreodata pe adulti. Orice supradimensionare a dragostei materne atrage cu sine si dragostea sexuala datorita factorului biologic care leaga cele doua instincte. Eternele „caderi in pacat” ale mentalitatii clasice si eternele ritualuri de purificare, specifice religiilor clasice, par a fi un cerc vicios al moralitatii. In urmatorul capitol voi analiza cateva aspecte ale comportamentului sexual al lui Michael Jackson.

Acest articol este o parte dintr-un text mai amplu ce se refera la psihicul lui Michael Jackson. Click aici: http://baldovin.blogspot.com/2010/07/michael-jackson-9-cateva-date-despre.html pentru urmatorul articol

Michael Jackson. 8.7. Decaderea luciferica si noi incercari de sacralitate

Michael Jackson sau atunci cand lumea s-a golit de idealuri
8.7. Decaderea luciferica si noi incercari de sacralitate

Acest articol este o parte dintr-un text mai amplu ce se refera la psihicul lui Michael Jackson. Vezi articolul anterior.

Dragostea exploziva a fanilor ii aducea o oarecare bucurie pe moment pentru ca, prin adoratia lor, Michael Jackson se percepea ca divin, ca demn de respectat si de venerat. Ele asigurau vocile strabunilor sai sclavii ca viata lor conteaza si ca sunt niste fiinte de neinlocuit identificandu-se cu divinitatea. Ani de-a randul dragostea cosmica a fanilor a fost drogul cu care si-a putut pansa ranile emotionale. Dar, dupa cum am spus anterior, acest drog, ca orice alt drog a avut efect doar pe o perioada de timp limitata. Dupa aceea o astfel de dragoste sau, mai bine zis, lipsa ei, a inceput sa aduca sevraj. Abandonul fanilor* s-a suprapus peste abandonuri mai vechi. Prin urmare, Michael Jackson a inceput sa ii vada el insusi din ce in ce mai ambivalent, la fel cum s-a intamplat Diana, tatal sau si alti apropiati pe care mai tarziu i-a pus pe lista neagra.

In realitate lui ii placeau extrem de mult acele momente de haos cu fanii veniti in numar mare, urland si agitandu-se. In aceste momente fericirea de pe chip i se poate citi foarte usor. Dimpotriva, atunci cand in aparitiile publice erau mai mult ziaristi sau curiosi veniti sa vada o ciudatenie, asa cum se poate vedea in urmatorul film la min. 0.20, asta ii provoca o profunda indignare si tristete:



Desi avea nevoie de adoratia lor, pe de alta parte insa el parca isi dadea seama ca bizareria mintii sale si sentimentul de damnare, pe care il avea din cand in cand, li se datoreaza acestora in buna masura. Se stie ca, in ultimul timp al carierei, Michael Jackson a inceput sa dezvolte un anumit razboi interior ambivalent cu fanii, acuzandu-i mai mult sau mai putin voalat ca ii invadeaza identitatea si atenteaza la linistea proprie. Insa acuzele fata de fanii galagiosi, fata de singuratate si imposibilitatea unei vieti normale aveau un sens mult mai profund decat inconvenientele reale ale vietii de superstar.

Daca ne uitam in filmul de mai jos, la min. 1.28, vedem ca in acel moment al carierei, imediat dupa albumul „Bad”, dragostea sufocanta a fanilor nu il deranja. Desi eu sunt convins ca ea este un factor decisiv al agravarii tulburarii sale psihice totusi, asemenea unui drog, pe moment ea ii provoca o foarte mare satisfactie.



Faptul ca nu ar fi putut sa intre intr-un magazin fara sa fie acostat de fani sau de curiosi nu era o problema. Oricand se putea deghiza si intra intr-un magazin fara sa fie recunoscut de nimeni, dupa cum spune el insusi in urmatorul film la min. 1.50 si mai departe:



Dar, de fapt, nu fanii dezlantuiti ii provocau suparare ci tocmai calmul curiosilor care se dovedeau a nu fi fanii pe care el ii stia. Astfel de momente ca acel de mai sus aduceau cu sine sentimentul de pierdere a puterii, de stralucire si de imbatranire. Odata cu inmultirea acestor momente, Michael Jackson a inceput sa arunce vina pe fani pentru nefericirea lui. Dar, oricum, asta s-a intamplat abia mai tarziu cand acestia au inceput sa se rareasca si sa nu mai fie atat de galagiosi ca inainte, ca un gest de transformare in contrariu al adevaratei intentii. Practic, treptat, fanii au inceput sa devina pentru el cam ceea ce fusese odata Billie Jean, Diana sau personajul feminin nenumit din „Who is it”. Toate aceste femei vor ceva de la el si sfarsesc prin a-i rupe inima. La fel si publicul.

In ultima perioada a vietii, Michael Jackson a socat pe toata lumea iesind in public cu fata total acoperita. Se pare ca razele soarelui ii provocau anumite probleme pielii si de aceea incerca sa evite contactul direct cu lumina naturala puternica. Initial a folosit umbrela. Dupa aceea a aparut celebra bentita pusa in jurul gurii. Acoperirea fetei a inceput sa apara treptat ca un mod mai simplu de a evita umbrela dar, in cele din urma, a ajuns un fel de mumifiere, acoperindu-i intreaga fata. Din recentul documentar „Gone too soon” produs de Ian Halperin, aflam ca acoperirea totala a fetei, la care recurgea in ultimul timp, era justificata prin faptul ca ura sa vada oamenii cum se holbeaza la el. Ce se afla in structura unui astfel de comportament? Stim foarte clar ca nu neaparat fuga de lume este sensul acestui tip de comportament deoarece oricand el se putea deghiza si astfel nimeni nu se mai putea holba la el. Iata ca explicatia lui pentru o astfel de aparitie ciudata nu se sustine. Am putea totusi sa o interpretam ca pe o dorinta ambivalenta de razbunare pe fanii care îl trădasera si nu mai erau la fel de vehementi ca inainte. El dorea sa comunice publicului faptul ca se simtea foarte rau din cauza incetarii dragostei si veneratiei lor, dorind astfel sa se razbune pe ei printr-un fel de prezenta absenta.



Un astfel de comportament insa poate fi interpretat si ca un mesaj de adio. Se stie ca Michael Jackson a amenintat de mai multe ori ca se sinucide sau ca poate sa cedeze pur si simplu fizic din cauza presiunii ziaristilor. In subiectele unor cantece de-ale sale se simte deja proiectia propriei morti: in „Gone too soon”, „Little Susie”, „Earth song”, „Smile” se simte o stare depresiva vecina cu doliul. Pe de alta parte stia ca, din punct de vedere al marketingului, moartea lui ii va aduce un boom mediatic si ca, indiferent ce ar face in materie de muzica, un succes asemenea celor al debutului cu Jackson 5 si Thriller nu va mai fi posibil decat printr-un astfel de soc mediatic. Din nefericire realitatea confirmata de moartea lui Elvis sau John Lennon s-a confirmat si in cazul sau, asa ca nu s-a inselat prea tare. Explozia mediatica a subiectului Michael Jackson atesta acest absolut ciudat tip de relatie intre public si vedeta. Publicul realmente ii doreste idolului legendarizarea, asceza si comunicarea prin dragoste cu o divinitate speciala pe care religiile nu o mai pot satisface la omul contemporan. Putem aici aduce in prim plan sensul religiilor moderne si primitive deopotriva care ofera sclavului certitudinea ca viata lui conteaza cumva si ca moartea iminenta nu inseamna decat un pas catre o viata mult mai buna. Antropologia culturala a relatat numeroase cazuri in care unii membrii de trib refuzau acceptarea functiilor de rege sau preot tocmai datorita numeroaselor ritualuri care, desi ii aduc respectul social, in acelasi timp ii ingradesc simplele libertati umane.

Din acest motiv multe dintre vedete reactioneaza ciudat si uneori se enerveaza pe dragostea sufocanta a fanilor. Putem intelege astfel ambivalenta lui Michael Jackson cu privire la lume in lumina perceperii acestei ambivalente a fanilor ce il doreau cumva legenda. Dragostea lor sufocanta ii aduceau in acelasi timp si amenintarea cu moartea. Si asta se intampla nu numai in urma amenintarilor primite inaintea concertelor ci inclusiv in momentul in care fanii se agitau galagios pentru a fi cat mai aproape de el. Conceptia lui sadica despre actul sexual ,venita din copilaria timpurie, si aceste amenintari cu moartea s-au suprapus peste aceasta puternica ambivalenta a relatiei dintre fan si vedeta careia i se da rol divin. Iata ca o astfel de prezenta absenta impaca atat nevoia sa de legenda, de refugiu in divinitate, cat si nevoia de a-si trai normal viata. Cele doua lucruri sunt total contradictorii unul cu altul, din punctul de vedere al mentalitatii clasice, iar bizareria iesirii infasurat contine in sine aceasta contradictie emotionala si filosofica deopotriva. Acuza asupra fanilor si publicului vedetofag dar si refugiul in legenda faraonului mumificat au fost cele doua elemente care au contribuit la bizara sa aparitie in public infasurat pe toata fata. Bizareria in cauza nu este bizareria lui in sine ci bizareria insasi a unui public principial primitiv, aflat in stare sa venereze noile zeitati consumatoriste cu spiritul lor fie needucat fie prea crud si insuficient culturalizat si ajustat la valorile contemporane. Neincrederea in metanaratiuni, de care vorbeste teoreticianul culturii contemporane J. F. Lyotard, este dublata, la fel de ambivalent si contradictoriu, de eterna proiectie a unor continuturi mentale religioase in obiectele perceptiei omului contemporan, dupa cum Mircea Eliade arata la fel de profund. Inclusiv cultura contemporana elitista cu spiritul sau jucaus, farsor si iresponsabil imatur, se inchina la institutia artei pe care o face indiferent de aceste continuturi lipsite de veneratie.

Daca, la cultura contemporana elitista, aceste proiectii de veneratie au o pondere mai mica, dimpotriva, la Michael Jackson si publicul sau datele sunt altele iar proiectiile primitive de adoratie sunt mult mai puternice decat spiritul sceptic de care vorbea Lyotard. Sistemul i-a obligat sa traiasca mental intr-o lume primitiva desi acesti oameni traiesc fizic in contemporaneitate. Amenintarile constante venite din partea statului contemporan, razboaiele inventate artificial de autoritati sunt instrumente ale sistemului social inca nedesprins total de dictatura si sclavagism.

Lumea albilor, in care a pasit odata cu albirea pielii, i-a adus, asemenea oricarei pasiuni pe care a avut-o, o noua dezamagire. Raiul promis traditional de religie (crestinism in acest caz) strabunilor sai, sclavii, pentru a-si accepta soarta, nu s-a aratat ca o fericire infinita, asa cum a ramas in constiinta omenirii. Convertirea pasagera a lui Michael Jackson la islamism poate fi inteleasa in lumina acestei dezamagiri generale pe care omul contemporan occidental o simte fata de crestinisim. Dupa consumarea idealului albirii, Michael Jackson a dezvoltat conceptii destul de apropiate de rasism cu privire la superioritatea culturala a negrilor, dupa cum vedem in urmatorul film incepand de la min. 2.02:



Un astfel de refugiu in cea mai celebra civilizatie africana, Egiptul, apare inca din prima jumatate al anilor 1990, odata cu videoclipul „Remember the time”. In acest videoclip vedem o poveste foarte interesanta in care Michael Jackson fura sotia faraonului. Refugiul in trecutul legendar al Egiptului antic este dublata de nevoia de concurenta cu acesta si de invingerea figurilor legendare egiptene in sacralitate. Asa putem intelege atat statuia sa gigantica de pe albumul HIStory cat si mumificarea sa in timpul iesirii la cumparaturi.

Cam astea sunt idealurile pe care le poate atinge un om. O celebritate de neegalat pentru un contemporan. O dragoste cosmica din partea publicului. Recorduri in vanzari. Bogatie. Recorduri in topuri. Inovatii in materie de evolutie a muzicii de mainstrem. In general – lumea la picioare. Un singur ideal a ramas neatins. El a inceput treptat sa ii ocupe interesul dupa ce le-a epuizat pe celelalte. acest ultim ideal era refugiul in copilarie, retrairea de la 0 a tuturor acestora. Despre asta in urmatorul articol.

* Fanii mai tineri ii acuza pe cei mai vechi de tradare insa problema divinitatii si relatiei omului cu ea are reverberatii extrem de profunde si de complicate in sufletul omenesc. E foarte usor sa fantasmezi si sa construiesti o legenda divina atata timp cat personajul divinizat e mort si nu isi mai poate arata „imperfectiunile” umane. Tema religiei este una dintre cele mai spinoase probleme ale umanitatii. Ea macina spiritul uman de mii de ani. Lipsa lor de experienta de viata si cultura in materie de aceste probleme filosofice le poate da o oarecare intoleranta. Insa odata cu aproprierea si intelegerea culturii universale cu privire la acest subiect si, mai ales, a culturii contemporane, acesti copii pot vedea ca, dincolo de reactualizarea unei relatii primitive de adoratie intre fan si vedeta, mai exista si alte solutii etice (ceva mai contemporane) la care mintile luminate ale omenirii au lucrat timp de secole.

Acest articol este o parte dintr-un text mai amplu ce se refera la psihicul lui Michael Jackson. Click aici: http://baldovin.blogspot.com/2010/07/michael-jackson-88-copilaria-ultimul.html pentru urmatorul articol

Michael Jackson. 8.6. Dedublarea narcisica a constiintei si angoasa traditionala a iminentei pedepsei

Michael Jackson sau atunci cand lumea s-a golit de idealuri
8.6. Dedublarea narcisica a constiintei si angoasa traditionala a iminentei pedepsei

Acest articol este o parte dintr-un text mai amplu ce se refera la psihicul lui Michael Jackson. Vezi articolul anterior.

Mentalitatea colectiva traditionala a supravietuit intr-un grad foarte mare in cea ontogenetica dezvoltata de Michael Jackson ca individ. Toate aceste repere ale mentalitatii traditionaliste se regasesc in modul sau de a vedea lumea. El avea o gandire de factura eminamente magicist- obsesionala. O gandire magicista poate fi gasita de exemplu la mama sa Katherine. La Toya povesteste, in „Eu si familia Jackson” ed. „Atlas F and T” pag. 61, cum Kate s-a impotrivit ca Michael sa joace intr-o productie in care, la un moment dat, era o scena in care un manechin, ce il reprezenta pe el, era taiat de o lama. La Toya povesteste despre cum Michael incerca sa o linisteasca iar ea se incapatana sa ramana pe pozitii:

„ – Mama, lama trece printr-un manechin, nu prin mine.
– Nu-mi pasa Mike! Totul e posibil.”

Psihanaliza clasica poate scoate multe explicatii dintr-o astfel de anxietate a mamei sale. Am sa insist aici pe 2 dintre ele. Una este cea a factorului obsesional. Experienta psihanalitica a aratat ca persistenta simptomelor obsesionale se datoreaza unui conflict psihic foarte puternic intre simptomul obsesional in sine, care tinde sa repare sau sa puna la punct ceva anume, si o dorinta inconstienta opusa acestuia. De exemplu verificarea si rasverificarea de mai multe ori (peste 5 ori) pe seara a usii de la intrare sau de oriunde, pentru a fi inchisa, se datoreaza tocmai unei dorinte inconstiente de a o lasa deschisa. Simptomul de verificare permanenta este menit sa suprime pe de o parte o astfel de dorinta dar sa o si consolideze sau sa o intareasca pe mai departe. O astfel de atitudine obsesionala la Kate se explica tocmai prin dorinta inconstienta absurda ca in locul manechinului sa fie chiar Michael, urmata de simptomul obsesional ca atare ce se manifesta prin refuzul constant de a-si da acceptul fata de respectiva scena. Am discutat mai sus despre ipoteza violului si fenomenologia copilului nedorit ce s-a transmis ereditar la insisi copiii Jackson. Simptomul obsesional era astfel menit sa contracareze o astfel de dorinta inconstienta.

Factorul obsesional nu apare in factura nevrotica tipica, la mama sa. El este in special amplificat de o gandire de factura magicista, specifica ereditatii sale africane. Manechinul in cauza avea pentru Kate rol de fetis cu toate ingredientele fenomenului fetisului din religiile primitive, asa cum se regasesc si astazi la triburile africane. Kate a interpretat respectiva scena ca fiind un act de magie pur si simplu. Exista o sumedenie de relatari in antropologia culturala despre ritualurile magice pe care triburile primitive le fac fata de dusmani prin fenomenul fetisului. Crearea unor papusi similare respectivilor dusmani, carora li se da rol de identitate, are rolul de a-i agresa astfel la nivel magic, fantasmatic. Copiii insisi au astfel de idei magiciste si le practica atat in joc dar mai ales in desen. Refacerea unei realitati diferite, intr-un sistem de referinta omolog, are rol de manipulare a acestei realitati in scopul evoluarii sale inspre directiile dorite de cel ce initiaza astfel de ritualuri. Cele cateva secole de adaptare la civilizatia occidentala, pe care populatia de negri rapiti din Africa au trebuit sa o indure, a lasat o oarecare amprenta nevroticista in cultura lor care s-a manifestat intr-o astfel de forma.

Se poate usor intelege ca o astfel de gandire nevroticista este mai estompata la Michael din moment ce scena cu taiatul manechinului nu l-a deranjat prea tare. Insa ceva din aceasta predispozitie trebuie sa ii fi ramas si lui prin mostenire genetica. La Toya povesteste in cartea ei autobiografica („Eu si familia Jackson” ed. „Atlas F and T” pag. 63) o scena foarte interesanta. Michael urmarea un episod din filmul „Zona crepusculara” unde unul dintre personaje isi pierduse identitatea si nimeni nu il mai cunostea. Exact in acel moment in care Michael vedea aceasta scena La Toya tocmai intra pe usa. Cum a vazut-o el a sarit repede sa ii povesteasca despre subiectul filmului. Dorind sa ii faca o farsa, ea a avut prezenta de spirit sa ii raspunda plictisita „Dar cine esti tu?”. Absorbit de tema filmului, Michael pur si simplu aproape ca a intrat in panica vazand reactia ei, spunandu-i speriat: „La Toya te rog nu-mi fa una ca asta!”. Psihanaliza clasica vede intr-o astfel de angoasa rezultatul intalnirii cu propriul „inconstient” refulat si necunoscut atat siesi cat si anturajului. In acest caz teama de pierdere a identitatii s-ar traduce prin teama ca inconstientul sa preia fraiele comportamentului si planului afectiv in general. Explicatia asta insa e un pic cam abstracta. Eu as vrea sa detaliez ceva mai mult o astfel de descriere generala. Trecerea dinspre planul imaginar al filmului inspre cel real al concretului a fost pentru el o seductie permanenta cu ecouri pana in copilarie. De data asta insa acest tip de trecere este acompaniat de angoasa pierderii statutului social. Daca lumea nu l-ar mai fi (re)cunoscut atunci ar fi putut ramane fara nimic, fara imagine si fara dragostea fanilor fata de care era dependent. Angoasa evoluarii in fata unei sali goale, care l-a urmarit toata viata, poate fi explicata foarte simplu cu ajutorul acestei teme de regresie sociala ce se poate vedea in aceasta intamplare povestita de La Toya.

Pierderea fanilor ar fi reverberat in constiinta sa cu regresul social la starea de sclavie care isi arunca periodic tentaculele emotionale inspre dispozitia sa generala. Constiinta stramosilor era de multe ori contracarata de automitizarea pe care si-o construia cu ajutorul statutului de superstar, prin venerarea venita din partea fanilor. Insa iata ca un moment ca acesta poate sa scoata la lumina intensitatea unei astfel de angoase a decaderii.

Dar, dincolo de asta, in angoasa dedublarii de mai sus se simte constiinta traditionala a pacatului reiesit in urma identificarii cu Dumnezeu. Orice fel de supraevaluare si mitizare, pe care el o cauta furibund, era dublata de acest sentiment traditional al culpabilizarii si pacatului autoproclamarii divine. Pierderea statutului social si imposibilitatea de a fi recunoscut insemna pentru el esecul suprem si decaderea la statutul social inferior care ii bantuia constant sufletul. Iata ca evadarea putea avea si consecinte nefaste la fel cum, in constiinta sa transgenerationala, evadarea de pe plantatie putea fi echivalenta cu moartea.

Crestinismul, la fel ca majoritatea religiilor clasice si la fel ca majoritatea ideologiilor clasice, are in interiorul sau o multime de contradictii iar cea care vizeaza identificarea narcisica cu divinitatea este una dintre cele mai pregnante. In paralel cu aceasta dedublare si satisfactie narcisica a identificarii cu divinitatea, parintii crestinismului au propovaduit „pocainta” si „smerenia”, adica umilinta si plecaciunea. Din acest motiv bucuria identificarii cu Dumnezeu ce provoaca acel delir de fericire, despre care vorbeste Otto, este dublata aproape imediat de constiinta pacatului unei astfel de nesabuinte. Desi ideologia crestina indeamna subtil la identificare, prin imitatio Cristi, tot ea este cea care culpabilizeaza radical orice pretentie de autodivinizare. Acesta este si motivul macrosocial al pedepsirii si uciderii lui Cristos insusi de catre oficialitatile religioase ale vechiului Israel prin lobby-ul negativ pe langa guvernarea romana la adresa lui odata cu autoafirmarea sa ca fiu al lui Dumnezeu si ca autoritate religioasa suprema.

O astfel de contradictie se regaseste in insasi discursul versurilor din „Man in the mirror” care, pe de o parte, afirma direct autoidealizarea si iubirea de sine dar, pe de alta parte, arata si depasirea ei prin insasi actul de trecere intr-o alta lume. Versurile celei de-a doua strofe din „Man in the mirror” sunt foarte sugestive:

„Am cazut in pacat inainte
Fiind o victima a iubirii de sine
Dar e timpul sa inteleg
Ca sunt unii fara adapost,
Fara un ban de paine
Asta sa fiu cu adevarat eu
Ce se preface ca ei traiesc bine?”

Transformarea in contrariu a narcisismului de factura divina este un mod obsesional de a le da stramosilor satisfactia eliberarii prin ascensiune sociala nelimitata dar, in acelasi timp, si de a respecta traditia umilintei si smereniei propovaduita la fel de ambivalent de crestinismul insusi. Din acest motiv orice evadare fantasmatica intr-o lume suprasenzoriala aducea dupa sine si angoasa opusa a decaderii, a depersonalizarii, a pierderii identitatii ceea ce implica, la nivel pulsional profund, iminenta pedepsei. Numeroasele sale victimizari, numeroasele sale plangeri fata de rautatile oamenilor si societatii trebuie puse peste aceasta predispozitie.

Depersonalizarea este un simptom care apare in psihopatia borderline sau in cea schizotipala. Nu se poate vorbi de asa ceva la Michael Jackson deoarece el nu afirma concret pierderea identitatii ci doar se temea de ea intr-o situatie tipica celei prezentate de La Toya. Dar pierderea identitatii poate aparea ca simptom al unei ruine nevrotice mostenita genealogic, asa cum este de exemplu „identitatea multipla”. Intr-o astfel de tulburare psihica subiectul se prezinta o perioada cu un anumit temperament iar in alta, ulterior, cu un cu totul alt tip, total diferit de primul. De cele mai multe ori subiectul isi schimba inclusiv numele si se da fratele celui pe care anturajul il stie de fapt. Evident, Michael Jackson e departe de o astfel de tulburare tocmai pentru ca factorul nevrotic autentic lipseste. Dar se poate observa predispozitia psihica pentru acest tip de dedublare nevroticista. De la starea lui (psihopatic isterica) pana la nevroza isterica propriuzisa lipsesc doar cateva gradatii de factura culturala. Apetitul sau nesatios pentru amestecarea realitatii cu fantezia si gustul declarat pentru magie atesta tocmai aceste ramasite magiciste mostenite. Ideea de metamorfoza este tipica actiunilor si culturii lui Michael Jackson.

Dar, este clar, o farama din simptomele de depersonalizare specifice tulburarilor borderline si schizotipala se regaseste in aceasta intamplare, la fel cum insasi psihopatia isterica (despre care am spus ca este diagnosticata la Michael Jackson) se regaseste in structura ambelor astfel de tulburari . Asta insemna ca intre simptomul specific acestor tulburari si forma sa moderata, exprimata de Michael, exista doar o diferenta de grad. El nu o manifesta direct si clar in comportamentul sau ci doar moderat, intr-o astfel de situatie speciala. Insa astfel de predispozitie se regaseste vizibil in muzica, dansul si videourile sale.

Daca pana acum am vazut cum Michael Jackson se transforma prin sublimare culturala intr-o entitate superioara umanitatii, iata ca, spre sfarsitul carierei, angoasa decaderii si transformarii in ceva inferior incepe sa puna stapanire din ce in ce mai tare pe el. Piese ca „Little Susie”, „Smile” sau „Earth song” atesta un Michael Jackson decazut, deprimat si confuz, incapabil sa isi mai arate forta si violenta prin care s-a remarcat pana atunci.

Filmul „Ghost” este aproape o spovedire la preot, e un fel de fantasmare prin care el isi vede fanii si publicul in general. In acest film este vorba de un conflict intre o comunitate si un fel de print al intunericului, reprezentat de Michael Jackson insusi, ciudat si insingurat asa cum ajunsese imaginea lui insusi. Comunitatea este prezentata ca un grup de vreo 10 insi adulti si copii deopotriva care vin sa se rafuiasca cu acest personaj si sa il faca sa paraseasca localitatea. Liderul comunitatii este un personaj gras si batran, jucat de asemenea de Michael Jackson. Filmul in cauza este foarte sugestiv pentru intelegerea psihicului sau. Conflictul dintre Michael Jackson frumos, tanar, bun si Michael Jackson batran, gras, rau s-a mai regasit in productiile sale. De exemplu, inceputul videoclipului „Black or white” descrie o situatie conflictuala intre un copil blond si suav si tatal sau gras si badaran. Evident, in acest conflict este proiectata relatia sa negativa cu tatal sau, asa cum el insusi o descria din cand in cand. Dar, dincolo de asta, filmul „Ghost” este o paradigma a starii sale insasi de conflict cu sine. Tema de batranete si decadere are aceleasi cote ca si teama de pierdere a identitatii si, odata cu ea, de pierdere a sinelui si a fanilor sai care ii ridicau periodic moralul. Mai departe vom vedea in ce mod psihicul sau contracara aceste angoase.

Acest articol este o parte dintr-un text mai amplu ce se refera la psihicul lui Michael Jackson. Click aici: http://baldovin.blogspot.com/2010/07/michael-jackson-87-decaderea-luciferica.html pentru urmatorul articol